Oana Popescu
Incorect Politic
Septembrie 1, 2023
Eugen Mihăescu, Ion Cristoiu și Adevărul spus în șoaptă
Din păcate, Domnule Mihăescu, nici Dl. Ion Cristoiu, nici alți ziariști, de inspirație Șeicaru, Nae Ionescu, Stelian Popescu, Cazavillan, Eminescu, Heliade (acel Eliad ce zidea din basme și din vise seculare / Delta biblicelor sfinte, profețiilor amare/ Adevăr scădat în mite / Sfinx pătrunse de-nțeles / Munte cu capul de piatră, de furtune detunată / Stă azi în fața lumii o enigmă n’esplicată și veghez-o stâncă arsă, printre nouri de eres…. ) nu au curajul să spună ADEVĂRUL pe care-l spune de câțiva ani, un fost colonel de securitate, Domnul Vasile Zărnescu (și alți câțiva, slavă Domnului..).
Nu cred că n-a auzit de profesorul Robert Faurisson, cu care am fost prietenă vreme de aproape 40 de ani și împreună cu care am avut onoarea, în cadrul cunoscutelor dinés débats franùțuzești; să încălzesc publicul înaintea conferinței autorului principal (prof. Faurisson însuși), care, de vreo două trei ori s-a întâmplat să nu vină dintr-un motiv s-au altul. Pe atunci făceam un fel de ziaristică într-un mare oraș european. Sunt un picuț mai avansată în vârstă, decât Dl Cristoiu, dar de marea mișcare de idei, din a doua jumătate a secolului XX (Revizionismul istoric) am auzit, prima dată, de la câțiva scăpați, alde Chiulește Moartea (parcă așa era poreclit un oarecare VAUTRIN, din romanele lui Balzac).
Intelectualul, ziarist pe deasupra, care azi nu știe de Mizerabilii lui Victor Hugă și ignoră că toate marile ziare occidentale constituie presa Vitelor de Pripas (de pretutindeni), plus altele de acest gen, dar nu știe, n-a auzit sau n-are curaj să vorbească de Revizionismul istoric, de americanul Arthur Robert BUTZ sau Faurisson, mă tem că nu-l pot socoti decât alături de Thenardier, sergentul ce buzunărea morții și răniții din ultima bătălie a lui Napoleon I. Aș fi putut mânca și eu căcat ceaușisto-bolșevic, măcar la Viața Studențească, pentru că am fost președintă de Stundenți comuniști într-o controversată facultate bucureșteană.
Singurul meu articol publicat prin 72 sau poate 73, într-o revistă onorabilă și azi, a fost despre un cunoscut autor român interbelic, căruia, probabil, nimeni nu i-a mai pomenit numele, vreme de vreo 30 de a ni. Nici astăzi nu cred că știu ceva despre el vreo 3 sau 4 români. Bineînțeles, am publicat vreo 10-15 pagini într-o cunoscută revistă universitară, fără să pomenesc numele celui mai iubit ”Fiu al Poporului” cum, bănuiesc că scria, atunci fostul tovarăș Cristoiu.
Evidenit, cum/ necum, până la urmă am șters-o, afară, fără să mănânc ce-am zis, nici acolo, unde inclusiv rahații mărunței se mâncau cu linguri foarte mari, uneori chiar de aur… Era epoca bilanțului globalement positif al comunismului. Îl aștept pe Dl Cristoiu să-i spun în față cum stă problema camerelor de aer, pe care nu le contestă nimeni, și din care am și eu vreo două sau trei peste necesitățile curente.
Domnule Cristoiu, în ’90, ’91 nu vorbeați în șoaptă pentru că erați amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul, confund realitatea cu un crai mâncat de molii. V-au trebuit 24 sau 36 de luni, pentru a scăpa de tăierea cerebrală împrejur. Din păcate, să-mi iertați upercutul, cum ar spune poetul boxer Theodor PÂCĂ, dacă ar mai fi între noi. Despre el vorbește Dumitru Furdui în TEATRUL ÎN COMUNISM (2 vol, Fronde, prin 98 sau 99).
În anii 90 mureați cu toții de incultură și de frică. Între timp v-a tăiat împrejur la cerier, tovarășul ilegalist absolut Soroș. Din tăierea asta soroșistă, împrejur la creier, ați devenit cyborg cerebral, nu penian, ca descendențiii lui Avram-Avraaam, tăiați împrejur dar în altă parte. O anumită editură din țară a publicat lucrările lui Jean Gautier și Jean du Chazad. Citind acești doi endocrino-psihologi, veți înțelege mai bine influența capitală a paralelismului căilor ferate asupra menstruației la găinile plouate și la falșii ziariști, pe care nu-i bag în născățoarele drăguțelor lor mame, dar îi rog să se considere băgați creștinește, pentru a se naște a doua oară, dacă se poate oameni întregi.
Lipsa pasiunii pentru ADEVĂR face un infirm din orice om, mai ales din analfabeții funcționali poligloți. Pentru ăștia, nici Dracu n-are destuilă smoală fierbinte, să le bage mințile la cap.
Mi-a făcut plăcere, mulțumesc amândurora. Oana POPESCU.
Bravo Oana! Le-ai tras un uppercut diamant :
“Lipsa pasiunii pentru ADEVĂR face un infirm din orice om, mai ales din analfabeții funcționali poligloți. Pentru ăștia, nici Dracu n-are destuilă smoală fierbinte, să le bage mințile la cap.”
Precis ca te felicita si poetul boxer Theodor PÂCĂ, din ceruri ‘nalte, de acolo, de unde ne priveste .
De la Vadim nu i-a mai deranjat nimeni pe “maestrii” Coroiu si Mihaiescu. Pe astia nu-i poti sterge de mucii de la nas si din caracter decit cu un dos de palma bine aplicat pe ritita.
Eugen Mihăescu îț știa pe Brucan dinainte să părăsească țara în 1967, tatăl său fiind coleg cu liderul comunist în TVR.
„Mi-am dat seama că am în fața mea pe călăul lui Ceaușescu”
„M-a sunat și a cerut să mă vadă. Avea un costum de vară puțin uzat. Îi pun cafeaua în față. Drăguță, te rog să-mi spui Tache, e numele meu conspirativ. Atunci mi-am dat seama că am în fața mea pe călăul lui Ceaușescu. Are un cap de titan, se duce ca o torpilă și îl face pe ăla praf.