DOCUMENTE ISTORICE: Mihai Șora și virusul bolșevic care a stârnit conflictul sângeros de la Târgu Mureș din 20 Martie 1990

Incorect Politic
Martie 25, 2024

DOCUMENTE ISTORICE: Mihai Șora și virusul bolșevic care a stârnit conflictul sângeros de la Târgu Mureș din 20 Martie 1990

Via ActiveNews:

Virusul, acum știe toată lumea, este „un agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase”. În calculatoare este programul intrus care încearcă să distrugă sistemul invadat. Figurativ, este „sursa unui rău moral”.

Nu știm care dintre aceste explicații i se potrivește mai bine lui Mihai Șora, dar Raportul oficial al Parlamentului României privind evenimentele dramatice din 19-20 martie 1990 de la Târgu Mureș menționează explicit drept „factorul detonator” al crizei măsurile arbitrare întreprinse de Mihai Șora, pe atunci Ministru al Învățământului, în dauna elevilor români și în favoarea celor maghiari.

Dacă am fi tratat autorii și actorii loviturii de stat din decembrie 1989 drept ceea ce au fost – viruși – și am fi găsit rapid și remediul extirpării pandemiei de agenți sovietici România nu ar fi fost atât de infectată astăzi.

Privind retrospectiv, peste ani, istoria trăită chiar de noi, acum analizată pe baza documentelor și a informațiilor acumulate în 30 de ani de presă, putem face liniștiți observația că toate firele Operațiunii Târgu Mureș duc la Budapesta și Moscova. Studiul personajelor implicate, după cum vom prezenta mai jos, dovedește, încă o dată și fără tăgadă, aserțiunea noastră.

Raportul pus la rece

La fel ca și Raportul Comisiei Senatului privind evenimentele din Decembrie 1989, pe care nici Parchetul nu îl avea mai an deși susține că cercetează de 30 de ani lovitura de stat mascată în revoluție, nici Raportul Comisiei parlamentare de anchetă care a investigat evenimentele din Martie 1990 nu a fost dat publicității, deși, chipurile, parlamentarii sunt reprezentanții noștri.

Mai mult, copia Raportului intrată în posesia noastră poartă explicit indicația NU SE ÎMPRUMUTĂ. 

O altă asemănare cu cele două situații este legată de opiniile separate ale celor care s-au ocupat de anchete. Dacă în cazul Decembrie 1989, senatorul țărănist Șerban Săndulescu a simțit nevoia să conceapă un Raport separat, cu mai multe informații despre conspirația și rolul sovieticilor în lovitura de stat, la fel, în privința Comisiei pentru Târgu Mureș, Ioan Mânzatu, inventator în domeniul farmaceutic și om politic independent de garda fesenistă, ca fondator al Partidului Republican, a făcut public, „pe surse”, propriul Raport-sinteză.

Din Raportul Mânzatu rezultă că operațiunea a fost realizată printr-o dinamică în crescendo, prin etape provocatoare și tehnici subversive stabilite profesionist, începând cu decembrie 1989. Mânzatu amintește crimele bestiale săvârșite de unii maghiari asupra personalului român din structurile Ministerului de Interne din județele Harghita, Covasna și Mureș și apoi pașii care au dus la ridicarea tensiunii în martie 1990 cu tendințele secesioniste ale unei părți a populației maghiare instigată de factori interni și externi.

 

În martie 1990 au intrat în România 94.372 de cetățeni ai Ungariei

Cifrele afluxului de cetățeni ai Ungariei, prezentate aici pentru prima oară în presă, sunt revelatorii pentru caz și depășesc cu mult chiar și estimările fostului premier Petru Roman privind agenții ruși prezenți în România pe parcursul evenimentelor din 1989 și în decursul anului 1990. Astfel, potrivit datelor din Raport, în luna martie 1990 au intrat în țară 94.372 de cetățeni ai Ungariei, dintre care 43.895 între 10 și 15 martie, majoritatea veniți pentru sărbătorirea zilei maghiarilor în Transilvania.

Dar românii transilvăneni nu puteau și nu pot uita că ultimul și cel mai drag punct pentru maghiari al Proclamației Revoluției de la Budapesta din 1848 era tocmai Uniunea Transilvaniei cu Ungaria.

Așa cum, pentru cei care nu știu maghiara, intonarea „Imnului secuiesc” la manifestațiile maghiarilor poate părea ceva normal, deși conține văicăreala „Doamne, nu îngădui să pierdem Ardealul!”, care nu poate cădea bine pentru nici un român. Sărbătorirea cu fast, pentru prima oară, a Zilei maghiarilor, cu steagul Ungariei fluturat în toată Transilvania, a pus pe jar sensibilităților românilor din zonă deja incitați prin acțiuni instigatoare anterioare, ca profanarea statuii lui Avram Iancu în Târgu Mureș și a celei a lui Bălcescu în Sovata.

Mihai Șora, virusul care a stârnit conflictul de la Târgu Mureș

Dar „factorul detonator” a fost un Ordin dat de ministrul FSN Mihai Șora, transmis printr-o telegrmă în 3 februarie 1990, prin care toate cele 14 clase cu predare în limba română de la Liceul Bolyai Farkaș din Târgu Mureș au fost eliminate, conform dorințelor conducerii maghiare a CPUN- FSN – Târgu Mureș, dominată de maghiari.

Ordinul suna sec: „Clasele cu predare în limba română de la liceul F. Bolyay se constituie într-un liceu care va funcționa începând cu trimestrul al doilea, provizoriu, în localul instititutului de subingineri din Târgu Mureș” (document). Și-atât. Cu alte cuvinte, liceul Bolyay să fie purificat de români și să rămână doar pentru maghiari. Decizia arbitrară de segregare pe criteriu etnic, luată fără nici un fel de discuții anteriore cu părinții și profesorii români, a declanșat protestul spontan al elevilor alterând rapid viața comunitară inter-etnică din oraș. În același timp, studenții maghiari de la Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș (actuala UMF) au cerut aceeași purificare etnică, revendicând institutul și solicitănd profesori exclusiv maghiari.

Aberația a fost taxată de Liga Studenților printr-un protest adresat Ministerului Învățământului și FSN în care se ridica întrebarea unde ar putea duce toată această segregare. „Studenții maghiari vor examina numai pacienți maghiari tratați numai de medici maghiari? Foaia de observație va fi scrisă în limba maghiară? Vor exista secții (sau spitale) separate pentru români și maghiari?”, întreba Liga Studenților din Târgu Mureș, pentru a contesta în final competența reprezentantului Consiliului FSN Mureș, Kincses Elod, de a decide arbitrar în această cauză și a sublinia, în încheiere, că „IMF Târgu Mureș nu pregătește nici actori, nici păpușari… ci MEDICI, care trebuie să trateze oamenii, indiferent de naționalitate, prin statutul și menierea meseriei lor.”

Smaranda Enache, tovarășa lui Șora de PCR și GDS

Referirea la păpușari era făcută la adresa Smarandei Enache, fostă directoare a Teatrului de Păpuși din Târgu Mureș, dar și fostă activistă PCR și informatoare a Securității, conform documentelor apărute în presă, colegă de GDS (Grupul de Dialog Social) cu Mihai Șora și care, potrivit memoriilor lui Kincses Elod, era cea care scria pe-atunci comunicatele UDMR.

Potrivit jurnalistul târgu-mureșan Dorin Suciu, aceasta a jucat un rol important în tensionarea situației din oraș iar după amorsarea și dezamorsarea conflictului a contribuit la dezinformarea mass media occidentale cu privire la rănitul român mutilat pe viață, Mihailă Cofar, despre care a susținut că este ungur maltratat de români chiar și mult timp după demascarea falsului.

Ulterior, sub Emil Constantinescu, ministrul de Externe de la acea vreme, Adrian Severin, a încercat să o impună ambasador la Budapesta dar după respingerea ei de către Comisiile parlamentare a fost trimisă în Finlanda. Acolo a susținut minciuna cu victima Mihăilă Cofar (foto mai jos de Virgil Pavel – agerpres.ro) prezentată ca ungur bătut de sălbaticii de români, potrivit unor mărturii atutentificate de la fața locului.

Enache a fost și rămâne o activistă înfocată a autonomiei „ținutului secuiesc”, ca și toți participanții maghiari de vârf la operațiunea din martie 1990, demonstrând practic că atunci când susțineau cu fervoare că nu acesta a fost scopul acțiunilor din 1990 și-au ascuns prost adevăratele intenții.

 

Virușii bolșevici din Minister –  Demeny Lajos și Paul Cornea

Liga Studenților condamna și ingerența ministrului adjunct al Învățământului, de profesie inginer, Pálfalvi Attila, în acțiunea de separare a IMF. În urma protestelor,  Pálfalvi este eliberat din funcție pentru a fi înlocuit cu Demeny Lajos care li se alătură celorlalți trei miniștri adjuncți, Octavian Stănășilă, Stamp Hans Otto și Paul Cornea, un Brucan mai puțin cunoscut publicului larg, odiosul comisar ideologic marxist-leninist al anilor ’50 și apoi cenzor în Consiliul Culturii și Educației Socialiste, despre care Wikipedia ne informează senin că a fost doar doctor în filologie și licențiat în filosofie. Ca și cum toți am fi tâmpiți și n-am cunoaște ce însemna de fapt „filosofia” în acei ani. Dar nici Demeny Lajos nu era departe de Cornea și Șora. Noul ministru adjunct era bursier din anii ’50 ai Universității din Sverdlovsk și absolvent al Universității din Leningrad, ulterior profesor la Academia de Partid „Jdanov” unificată apoi cu „Ștefan Gheorghiu”. Cum ar fi putut judecata aceștia imparțial, și pentru românii din Târgu Mureș? Să mai menționam cu fostul prim-consilier pe probleme de presă al Anei Pauker, Mihai Șora, fusese căsătorit cu Mariana Klein, care era născută la Budapesta? Fiul lui Paul Cornea este Andrei Cornea, editorialist Dilema lui Pleșu și „22” și președinte al GDS.

Laszlo Tokeș acționează pe plan extern, fratele lui pe plan intern

Începând cu 15 martie, filmul se derulează rapid, prin noi provocări, între care se numără înlocuirea pe 16 martie a firmei unei farmacii centrale – Farmacia 23 – din limba română  în limba maghiară. Ca un făcut, „în timp ce coloana de protestatari ai acestei acțiuni se îndrepta spre sediul Consiliului Județean al CPUN Mureș, un autoturism Trabant condus de șoferul Nagy Samuel a intrat în plină viteză în mulțume, rănind 14 persoane”, una dintre ele foarte grav, se arată în Raportul Mânzatu. Situația a amplificat emoția generală din rândurile românilor. Ca o scuză parcă, ulterior – se mai afirmă și în Raportul lui N. S. Dumitru și Verestoy Attila – s-a stabilit că șoferul era băut. În aceeași zi, Laszlo Tőkés cere președintelui american George Bush să nu acorde României clauza națiunii celei mai favorizate.

Pe 19 dimineața, mai multe sute de români au cerut în fața Consiliului Județean demisia maghiarilor Kincses Elod, Andras Tokes – fratele lui Laszlo Tokes – și Karoly Kiraly, considerați responsabili de starea de fapt. Și-o anunță doar Kincses Elod pentru că ceilalți doi nu erau în sediu. Kiraly era la București unde amenința pe față cu „război civil”, în ședințele CFSN, potrivit Președintelui Consiliului Județean CPUN Mureș, generalul veteran al celui de-al Doilea Război mondial Ion Scrieciu, într-o declarație dată regizorului TVR Cornel Mihalache. Seara, în urma unor provocări la adresa manifestanților români – asupra cărora s-a aruncat cu sticle și țigle – aceștia devastează sediul UDMR unde este bătut și rănit bosul lor, fostul scriitor proletcultist Sütö András. Cine erau cei actorii, ce s-a întâmplat cu ei?

Kincses Elod, omul cu „pogromul”

Kincses Elod, avocat (foto dreapta – kronikaonline.ro), este cel care a doua zi, pe 20 martie, avea să solicite mulțimii de circa 16.000 de maghiari ieșiți în stradă în urma declarării grevei generale a maghiarilor din Târgu Mureș, că este cazul să înceapă demersurile de „autoapărare” în fața unui „pogrom”.

Este prima oară când se folosește acest cuvânt, bine ales, în public. În acel moment contramanifestașia românilor, grupați în zona Hotelului Grant, se ridica la câteva sute de oameni care au devenit de abia în cursul serii câteva mii (4000 se afirmă în Raport). Cum ar fi putut cele câteva sute sau, apoi câteva mii de români, să bage la proțap 16.000 de unguri, de trei ori mai mult și gata pregătiți cu arme albe de „autoapărare” – după cum a demonstrat Parchetul și Comisia – este greu de spus.

După începerea anchetei procuratorii, Elod Kincses fuge din România la Budapesta, unde, după cum se laudă pe blogul său oferind și facsimile, este felicitat (pentru ce, nu știm exact) de premierul de atunci al Ungariei, Jozsef Antall, și de președintele Arpad Goncz, și, de asemenea, i se aranjează o vizită la reședința Regelui Mihai de la Versoix.

 

Avocatul agresorului lui Mihailă Cofar, fugit la Budapesta

Revenit în țară, cel mai probabil după instalarea regimului Emil Constantinescu – Zoe Petre,  Elod Kincses a devenit avocatul lui Barabas Erno, actualul patron Hell Energy, unul dintre maghiarii identificați alături de Cserresnyes Pal, ca fiind cel care l-a molestat cel mai grav, barbar, pe românul Mihăilă Cofar în scena filmată de Gary Honeyford, reporterul britanic, irlandez, al televiziunii Sky News, din Hotelul Grand, prezentată în toată lumea ca fiind o agresiune românească de tip „pogrom”, „linșaj”, asupra minorității maghiare.

Tot Gary Honeyford avea să inventeze în 2016 o altă știre falsă organizată cu niște maghiari din Bistrița, privind un trafic de armament al României către teroriști. Știrea falsă este prezentată și azi pe site-ul televiziunii DIGI 24 înființată de milionarul maghiar Zoltan Teszari ca fiind reală, deși cazul a fost instrumentat și demontat de Parchetul General. Agresorul sălbatic al lui Mihailă Cofar, Barabas Erno, a fost condamnat, în 1992, la 10 ani de închisoare de instanțele din România, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor asupra lui Mihaila Cofar din Hodac. La 1 septembrie 1992 a fost emis mandatul de arestare, însă, două zile mai tarziu, Barabas a fugit la fel ca Elod in Ungaria, unde a primit azil politic și cetățenie ungară, relata presa vremii.

Nu s-a mai întors niciodată. Nu a fost extrădat niciodată de țara „vecină și prietenă”.

Al doilea agresor extremist, apărat de Gyorgy Frunda, grațiat de Emil Constantinescu

Al doilea agresor al lui Mihăilă Cofar, Cserresnyes Pal, apărat de fruntașul UDMR Gyorgy Frunda, a fost grațiat personal de Emil Constantinescu (foto centru, între Marko Bela și Kelemen Hunor – kronikaonline.ro). Militanții pentru autonomie maghiară din „Mișcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate” (HVIM) conduși de extremistul Toroczkai László l-au ales președinte de onoare. La una din ceremoniile acestora a fost filmat declamând următoarele versuri de premărire a dictatorului Ungariei Mari: „Horthy Miklos s-a urcat pe calul său alb ca neaua și a înconjurat Sighetul maghiar./ În ochii săi sclipea bucuria /Căci picioarele calului său făceau spume în sânge de român.”

Cazul segregării Liceului din Târgu Mureș continuă și azi

Elod Kincses este în acest moment avocatul Liceului Romano-Catolic din Târgu Mureș în procesul cu statul român, caz care este practic o formă continuată a infracțiunii din februarie 1990, de scindare a Liceul Bolyai Farkaș. Potrivit plângerii prealabile formulate de Municipiul Tîrgu Mureș adresată Inspectoratului Școlar Județean Mureș, prin Decizia nr. 1385 din 31.08.2015, a fost înființat a doua oară Liceul Teologic Roman-Catolic prin divizarea parțială a Liceului Teoretic Bolyai Farkas și Colegiului Național Unirea. Actul ilegal, acuză PNL, a fost înfăptuit de PSD pentru a obține un nou târg cu UDMR. În cazul de azi există mai multe procese pe rol și o cercetare nefinalizată a  Direcției Naționale Anticorupție (DNA).

 

Drumul lui Andras Tokes spre „formele autonomiei”

Al doilea personaj căruia îi solicitau românii demisia era chiar fratele lui Laszlo Tokes, Andras Tokes. Potrivit propriului CV postat pe site-ul Partidului autonomist al maghiarilor din Transilvania – Erdélyi Magyar Néppárt – convingerea politică a acestuia este următoarea: „Vreau să reprezint uniunea dreptei naționale autonomiste. Consider important să începem reforma sistemului de învățământ român, iar dacă asta nu e posibilă, desprinderea sistemului educațional maghiar de cel român.

Îmi asum aceste obiective pentru a contribui la terminarea neputinței politice impregnate pe deplin de minciuni, și la pornirea pe un drum politic curat, care, deși e mult mai anevoios, ne conduce la formele autonomiei”. Alte comentarii sunt de prisos.

 

Karoly Kiraly, agent maghiar și bolșevic din gașca lui Iliescu

Cel de-al treilea și poate cel mai important dintre personajul de teren ale Operațiunii Târgu Mureș este Karoly Kiraly. Potrivit unei biografii schițate de talentatul jurnalist Toma Roma Jr., Kiraly a fost voluntar pe șantierul Salva-Vișeu (1948), dulgher pe șantierele canalului Dunăre-Marea Neagră (1949-1952) și a devenit membru al Partidului Muncitoresc Român în anul 1954.

Între 1966-1968 a fost prim-secretarul Uniunii Tineretului Comunist din Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară, totodată membru în biroul politic executiv al Regiunii Mureș-Autonomă Maghiară. Apoi ajunge membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român între 1969-1974, membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR între 1969-1972 și prim-secretar al comitetului județean PCR din Covasna. Biografia romanțată îl prezintă drept disident și critic al lui Ceaușescu. Dar, conform foștilor responsabili din unitățile speciale ale securității, Kiraly a fost marginalizat de Ceaușescu pentru activitatea sa antiromânească și iredentistă. După 1989, Iliescu îl aduce în conducerea Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) ca vicepreședinte și devine, normal, și unul din liderii marcanți ai UDMR.

 

„În semn de recunoaștere a luptei sale pentru drepturile și autodeterminarea maghiarilor din Transilvania, șeful statului ungar i-a acordat Ordinul Maghiar de Merit Crucea Centrală cu Stea lui Károly Király, scriitor politic și fondator al RMDSZ?UDMR. Distincția a fost înmânată de Sándor Lezsák, vicepreședinte al Adunării Naționale, în noiembrie 2015, în Parlament.”, scria kronikaonline.ro la momentul decorării. Decedat la Budapesta, Károly Király a fost implicat și în rețeaua care a organizat atentatul terorist din 1984, de la statuia lui Mihai Viteazul din Sfântu Gheorghe, în urma căruia a fost ucis un copil maghiar:

Leninistul Sütö András, erou al luptei UDMR

Sütö András, șeful UDMR, avea un traseu similar. Scriitorul a parcurs toate fazele oportunismului: „de la proletcultism la literatura de calitate, de la comunismul internaționalist la anticomunismul ostentativ și naționalist, de la membru supleant al C.C. al P.C.R. la lider marcant al UDMR și președinte de onoare al Uniunii Mondiale a Maghiarilor”, după cum îl descrie jurnalistul Dorin Suciu.

„În zilele acelei sângeroase intervenții, când tancurile „fraților de la răsărit” striveau sub șenile lupta pentru libertate a ungurilor, în cotidianul Előre, oficiosul în limba maghiară al Partidului Muncitoresc Român, apărea simbolic, chiar la 7 noiembrie, editorialul Bizalom (Încredere) semnat de scriitorul András Sütő. După o deșănțată apologie a Marii Revoluții din Octombrie, a lui Lenin și a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, articolul justifica reprimarea armată a revoluționarilor care luptau pentru suveranitatea națională a Ungariei și împotriva sechestrării poporului ungar într-un sistem politic străin și neviabil”, scrie Suciu.

Iată un citat edificator din opera bosului UDMR: “Atunci când partidul lui Lenin a afirmat că acum însă, arma criticii trebuie înlocuită cu critica armelor ca o garanție a victoriei finale (s.n.), în marea hotărâre, în rândul mulțimilor, a strălucit încrederea față de Lenin. În bătăliile câștigate sau pierdute, în prima salvă de tun, sau în momentele grele ale intervenției străine, a trăit în inimile luptătorilor acea credință că adevărul partidului este și adevărul lor și invers: adevărul lor este și adevărul partidului. Căci legătura de nezdruncinat este încrederea. Nemurirea lui Lenin și tăria partidului său se pot rezuma probabil cel mai bine în cuvântul încredere.

Forța maselor făuritoare de istorie, credința și maturitatea lor au constat în încrederea comunistă. Această lege a creației reprezintă forța eliberatoare a capacității poporului. Cu această credință au pornit la luptă comuniștii din țara noastră și cu aceasta vom duce la victorie dreptatea poporului: socialismul”.

Tovarășul Sütö a scos pe geam o femeie bolnavă cu tot cu pat, pentru a-i lua casa

Sütö a „evoluat” în cariera sa politică: este fotografiat alături de Ceaușescu (Foto stânga – ziaristionline.ro), devine membru al Marii Adunări Naționale iar în 1969 la Congresul al X-lea, membru supleant al C.C. al P.C.R. După 1980, Sütő devine redactor-șef al publicației culturale maghiare Új Élet („Viață Nouă”), editată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste al județului Mureș și beneficiar în continuare al tuturor avantajelor rezervate nomenclaturii comuniste.

Există rapoarte prezentate de Suciu care atestă că, în timpul ocupației ungare a Ardealului, Sütő informa autoritățile ungare horthyste despre ce se petrecea în Sărmașu. Dorin Suciu are o înclinație specială pentru cunoașterea în amănunt a biografiei bosului UDMR. După 1948, când a fost națioalizată singura farmacie românească din Târgu Mureș, cea a familiei sale, a fost rechiziționată și casa părintească.

Partidul, stăpân în Regiunea Autonomă Maghiară, a hotărât că trebuie să-i fie oferită tovarășului Sütö András o locuință reprezentativă așa că a evacuat într-o zi întreaga familiei Suciu, cu mama bolnavă în acel moment, scoasă pe geam și pusă cu tot cu pat într-un camion, cu copiii și câteva obiecte alături, pentru a fi trimisă la periferia orașului. Vecinii i-au relatat că în acea iarnă tovarășul  Sütö a tăiat și a fript un porc în salonul central al casei. Acum, UDMR ar vrea să-i ridice o statuie în  Târgu Mureș.

Ziua Morților

 

20 martie este ziua morților în conflictul de la Târgu Mureș. Radioul central în limba maghiară anunță începerea grevei generale până la satisfacerea tuturor revendicărilor populației maghiare. Peste 16.000 de unguri se adună în fața clădirii Consiliului Județean al CPUN pentru a susține acest deziderat și a-i repune în funcție pe maghiarii demiși, respectiv pe vicepreședintele CPUN, Kincses Elod. Se scandează „Acum și aici”, „Acum ori niciodată! – Most vagy soha!”, Pentru maghiari sloganul face parte din poezia lui Petofi Sandor de la 1948 – „A sosit timpul, Acum ori niciodată – Itt az idő, most vagy soha!”.

Raportul evidențiază prezența în număr de trei ori mai mare a populației maghiare protestatre, dintre care o mare parte a fost adusă, la fel ca și în cazul românilor, din împrejurimi. În raport se află și o listă cu o parte din armele albe confiscate de la maghiari după conflict (document), între care se află 251 de topoare, 290 de rîngi, 237 de cuțite, 33 lanțuri, 205 bastioane, 39 sticle incendiare, 302 bâte, 23 lănci, seceri, furci etc. Primii morți sunt cauzați chiar din rândurile lor tot de către maghiari.

Asupra unui camion aflat în zona ocupată de maghiari se aruncă cu pietre și răngi în parbriz ceea ce îl face pe șoferul Marin Preda să pierdă controlul autobasculantei și să capoteze în scările de beton ale bisericii din fața Hotelului Grant unde îl lovește mortal pe maghiarul Kiss Zoltan și îl accidentează pe românul Teodor Rusu, care moare ulterior la spital. Kiss venise din comuna Tirimia. Alți doi maghiari, Istvan Gemes si Csipor Anton, mor în circumstanțe similare, în Ernei, o comună unde ungurii atacă violent mașinile românești iar șoferii, pentru a se salva, fug pe unde pot. În aceeși noapte este incendiată biserica ortodoxă de lemn din comuna Vărgatea, satul Valea, monument istoric de secolul XVII cu o valoare inestimabilă.

 

Vânătoarea de români

În Târgu Mureș, un alt român, Simion Frandeș, din comuna Hodac, este ucis de maghiari în bătaie, după ce se dă foc unor autubuze cu țărani din Ibănești. Odată cu lăsarea întunericului începe vânătoarea de români în tot centrul orașului. Raportul evidențiază numărul mare de țigani veniți după ora nouă seara  în sprijinul maghiarilor, menționând că, probabil, religia îi face pe aceștia să se simtă țigani-unguri. Tudor Artenie, ziarist ajuns la fața locului de la București, se refugiază în Hotelul Grant. În momentul în care maghiarii au pătruns furioși în hotel, Tudor Artenie a  coborât la etajul cinci, în apartamentul în care era cazat, cu vedere la stradă, și-a luat lucrurile și a cerut găzduire unor șoferi cazați într-o cameră de vizavi.

A fost inspirat, deoarece maghiarii au început să spargă camerele cu vedere spre stradă, în căutare de români, scrie Sorin Golea într-un articol dedicat evenimentelor. „Nu au spart toate ușile. De unele doar lipeau urechea și ascultau dacă se aude vreo mișcare. Dacă prindeau pe cineva… Am stat în liniște și pe întuneric toată noaptea.

Periodic trecea cineva pe la ușa noastră și asculta dacă se aud mișcări. La un moment dat s-a auzit pe hol o voce care striga în românește, stâlcit, cu accent maghiar: «Haideți mei, că unguri plecat!». Nu am făcut nici o mișcare, nu am căzut în capcana lor. Am stat pe un scaun, mi-am sprijinit capul pe mâinile împreunate și m-am rugat. Timp de două zile, după aceea, am avut vânătăi pe frunte de la rugăciuni”, a povestit Tudor Artenie. Situația s-a calmat în jurul orei 2.00, odată cu sosirea primelor vehicule blindate ale Armatei.

“A doua zi am plecat la București, după o experiență cumplită. Văzusem ce poate produce ura într-o mulțime dezlănțuită: a fost o vânătoare de oameni! Aici mai este de adăugat că mulțimile nu ar fi ajuns totuși să se manifeste cu asemenea bestialitate dacă nu ar fi fost manipulate de profesioniști…”, mai afirmă ziaristul.

Conform Raportului, au fost rănite 269 persoane, dintre care 135 de naționalitate română și 33 de naționalitate maghiară și un ziarist englez.

 

Ca și cum i-ai fi pus pe Iliescu, Roman și Brucan să cerceteze lovitura de stat din decembrie 1989

Mânzatu și-a prezentat concluziile Raportului în iunie 1990, sătul de tergiversările colegilor săi de Comisie, N.S. Dumitru și Verestoy Attila, care au preferat să întindă până în ianuarie 1991 ancheta oficială a Comisiei, din care, cel puțin pe hârtie făcea parte și Mihai Șora. Dar a-i pune N.S. Dumitru, Verestoy și Șora să investigheze ce s-a întâmplat în martie 1990 la Târgu Mureș era ca și cum i-ai fi pus pe Iliescu, Roman și Brucan să cerceteze lovitura de stat din decembrie 1989. Din Comisie mai făceau parte și Gelu Voican Voiculescu și comandorul Nicolae Radu.

Biografiile lor trecute și viitoare față de momentul acela sunt foarte utile pentru cercetătorul de azi. Dacă pentru Șora au trebuit să treacă 30 de ani pentru ca opinia publică să afle că a fost unul dintre activiștii kominterniști ai sistemului bolșevic instaurat de NKVD în România și ulterior comisar ideologic, despre “groful” și „drujbașul” UDMR Verestoy amintim doar că a devenit cel mai bogat senator al României cu o avere oficială estimată la peste 50 de milioane de euro, depășindu-l pe Ceaușescu în longevitate într-o funcție publică, cu 28 de ani de Senat, până când moartea l-a luat la ea.

N.S. Dumitru, pentru cei care nu știu, era atunci prim-vicepreședinte al Frontului Salvării Naționale (FSN) și membru al Biroului Executiv al Comitetului Provizoiru de Uniunie Națională (CPUN – un soi de parlament, provizoriu, format ad-hoc după evenimentele din decembrie 1989, cu existență până la alegerile din mai 1990). Dar mai era și școlit la Moscova, la fel ca Iliescu, și marxist leninist, tot la fel ca Iliescu. În 1989 era urmărit, nu degeaba, de Unitatea „anti-KGB” a Securității, UM 0110 și stătea, întâmplător, într-o vilă, deasupra ziaristului Sorin Roșca Stănescu. Conform lucrării „Adevarul despre România 1989-2004”, N. S. Dumitru a fost “doctor în filosofie-sociologie la Universitatea din Leningrad și agent KGB” iar despre comandorul Radu Nicolae ni se spune că „înainte de 1989 urmează cursuri de perfecționare la Leningrad (1962), la Baku și Vladivostok (1959-1979). Este monitorizat și demonstrat ca agent GRU. După 22 decembrie devine membru în Biroul Executiv al CFSN, ulterior dezvoltând afaceri în spațiul ex-sovietic.” N.S. Dumitru își va dovedi capacitățile „analitice” și în iunie 1990, când s-a numărat printre organizatorii principali ai venirii minerilor în Capitală, devenind după mulți-mulți ani și cercetat în Dosarul „Mineriadei”. Într-un articol apărut în Evenimentul Zilei în 1999 este considerat chiar „creierul” Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Larry Watts: „Posibilitatea izbucnirii unui conflict etnic mai larg ar fi putut duce la dezintegrarea națională”

În Capitolul „România greșit înțeleasă” din volumul “Cei dintâi vor fi cei din urmă: România și sfârșitul războiului rece” (Editura RAO), volumul II din trilogia lui Larry L. Watts, „Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României”, reputatul istoric american apreciază că

„Filmul original al ciocnirilor etnice despre care s-a spus că au fost provocate de români la Târgu Mureș, în martie 1990 — neacceptat multă vreme de anchetatori – și interviurile cu regizorul și jurnalistul britanic care a relatat către Occident ce se întâmpla, au relevat că lucrurile au stat exact invers. Grupul mai mare de demonstranți de etnie maghiară (majoritar în zona respectivă) i-a atacat pe cei de etnie română, iar victima confruntărilor brutale, portretizată în presa internațională drept un etnic maghiar atacat de un șovin român era de fapt un etnic român atacat de maghiari”.

„Posibilitatea izbucnirii unui conflict etnic mai larg care ar fi putut duce la dezintegrarea națională a fost mai degrabă puternic resimțită decât înțeleasă complet la București”, mai scrie dr. Larry Watts în studiul „Controlul și supravegherea serviciilor de informații din România”. Deși s-a speculat de autorii diversiunii și se mai speculează și azi aberația că tot conflictul a fost organizat de „securitate” pentru a se reînființa ca instituție, necesitatea existenței unui serviciu român de informații central era absolut firească. După ani vedem că pretențiile protagoniștilor maghiari de atunci au rămas aceleași: segregare etnică, autonomie teritorială. Dacă nu exista o reacție energică de autoapărare a românilor din Mureș, fosta Regiune Autonomă Maghiară creată de sovietici și dorită de urmașii lor putea să fie astăzi o realitate.