Disforie Sexuală – Studiul Littman

Incorect Politic
Noiembrie 5, 2019

Intitulat Rapid Onset of Gender Dysphoria in Adolescents and Young Adults: A study of Parental Reports (“Dezvoltarea rapida a disforiei de gen in adolescenti si tinerii adulti: un studiu al declaratiilor parintilor”), studiul a fost publicat pe 16 august dar a fost retras din circulatie de catre Universitate pe 27 august, cu scuzele de rigoare, ca urmare a unei campanii vicioase a grupurilor homosexuale si transgenderiste din America impotriva autoarei.

Studiul profesoarei Littman era cladit pe raspunsurile date la un chestionar de 250 de parinti cu copii si adolescenti intre 11 si 21 de ani care cereau parintilor sa le permita sa-si schimbe sexul anatomic. Chestionarul a fost masiv si cuprinzator si acoperea 90 de intrebari. Concluziile la care Littman a ajuns dupa procesarea acestui volum imens de date sunt socante: (1) 62,5% dintre adolescentii care sufereau de disforie de gen au fost diagnosticati, inainte de a solicita schimbarea sexului anatomic, ca fiind suferinzi de maladii psihice; (2) 48,4% dintre ei sufereau de stres ori au fost traumatizati intr-un fel sau altul in trecut; (3) 45% dintre ei s-au mutilat ori au incercat sa se mutileze inainte de a solicita schimbarea sexului; si (4) 58% dintre ei aveau probleme de tip emotional. In plus, majoritatea covirsitoare a adolescentilor care declarau neconformitate de gen erau fete. De ce exact nu se stie.

Dar parintii? Cititi cu atentie: 85,9% din parintii ai caror adolescenti se confruntau cu probleme de confuzie sexula erau suporteri ai casatoriilor intre persoane de acelasi sex si a drepturilor persoanelor transgender. Dintre acestia, majoritatea covirsitoare erau lesbiene care fie ca traiau cu alte femei, ori, in tinerete, s-au identificat ca fiind lesbiene.

Fetele care au fost incluse in studiului lui Littman sufereau si de confuzie de orientare sexuala: 8,5% se identificau ca fiind asexuale; 36,8% bisexuale ori pansexuale; 27,4% lesbiene; 35,4% heterosexuale; si 26,9% fara o orientare sexuala specifica. Dintre baieti, 9,1% se identificau ca fiind asexuali; 11,4% bisexuali ori pansexuali; 11,4% homosexuali; 56,8% heterosexuali; si 25% fara o orientare sexuala specifica.

Littman a dat si peste alte detalii privind acesti tineri care nu sunt cunoscute publicului ori nu sunt facute public in mod intentionat: 21% dintre parintii chestionati au dezvaluit ca inainte ca proprii copii sa se identifice ca fiind transgender, copiii lor aveau prieteni ori cunostinte apropiate care deja se identificau ca fiind transgender ori si-au schimbat sexul anatomic; 20% dintre parinti au observat ca in preajma periodei cind copiii s-au identificat ca fiind transgender copii urmareau online, indeaproape si cu multa curiozitate, materiale si informatii despre transgenderism si persoane care si-au schimbat sexul anatomic.

Concluzia logica a lui Littman a fost ca mediul din familie si asocierea copiilor cu persoane care deja si-au schimbat sexul erau cauzele principale care i-au determinat sa imbratiseze o identitate sexuala transgender. Acesti copii si adolescenti sunt influentati sa gindeasca ca singura cale pentru a confrunta problemele psihice cu care se confrunta, eliminarea stresului, si, cel mai important, dobindirea fericirii, e prin schimbarea sexului anatomic.

Pentru Littman, transgenderismul e un fel de credinta, o convingere, o ideologie, “a belief” in propriile ei cuvinte.

Procentul copiilor care provin din aceste tipuri de familii netraditionale si se declara transgender e de 70 de ori mai mare ca al copiilor si adolescentilor care se identifica ca fiind transgender dar provin din familii traditionale.

Studiul aici https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0202330