Discursul unui ministru responsabil în fața parlamentului ce se pregătea să voteze vaccinarea obligatorie

Incorect Politic
Martie 23, 2020

DISCURSUL UNUI MINISTRU BELGIAN AL SĂNĂTĂŢII ÎN 1903

„Proiectul de lege asupra vaccinării obligatorii prezentat de onorabilii membri ai Camerei, a căror profesiune pare să le dea competenţa, ajunge în faţa Adunării cu adoptarea, de către secţiuni, cu o slabă majoritate.

Guvernul nu se îndoieşte deloc de grija noilor naşi ai proiectului de lege pentru sănătatea publică şi pentru a feri naţiunea de apariţia flagelurilor epidemice. Dar când este vorba de a legifera într-un asemenea domeniu, de a confisca libertatea cetăţenilor şi de a aservi naţiunea unor practici reiterate de inoculare în sânge a unor materiale patogene sau morbide, căci orice virus este aşa, Camera Legislativă şi Guvernul naţiunii trebuie să caute să se edifice asupra eficacităţii şi indispensabilităţii unei măsuri, a unei practici de igienă publică declarată profilactică pentru o boală gravă şi ucigătoare pentru naţiune. Dacă sunt stabilite aceste condiţii, trebuie apoi să ai certitudinea inocuităţii practicii. Cât despre aceasta din urmă, inocuitatea, o anchetă serioasă ar trebui să-l facă pe anchetator extrem de rezervat, dacă nu la avertismentul pe care îl formulează legile biologiei atunci la pericolul vaccinării animale pentru cei inoculaţi. Părintele vaccinării, Jenner, consultat fiind în 1806 de către un comitet care funcţiona în numele guvernului englez pentru ancheta privind vaccina, a anticipat şi a răspuns sigur pe el că vaccina nu numai că imuniza pe viaţă împotriva variolei ci şi că ea era întotdeauna inofensivă. Au survenit, de atunci, numeroase evenimente care au infirmat sau chiar au anihilat complet aceste două afirmaţii. Într-adevăr, vaccinul nu imuniza nici pe toată lumea şi nici pentru întreaga viaţă, căci s-a constatat că în momentul în care a fost acţionat „butonul vaccinal” variola a izbucnit chiar la cei vaccinaţi şi multe persoane vaccinate au suferit de variolă.

Virusul variolei, aclimatizat pe bovine, devine vaccin, virus atenuat al variolei umane; readus ca atare la om, el creează o stare infecţioasă, virulentă, morbidă, care epuizează resursele de apărare ale organismului împotriva virusului variolei pentru un anumit timp, mai mult sau mai puţin îndelungat şi pe care experienţa l-a fixat în mod arbitrar la şase luni sau maximum un an. Astfel încât dacă el ar fi eficace şi în mod real imunizant, ar trebui să se stabilească prin lege revaccinări anuale. Aşa spune logica şi „naşii” proiectului de lege în discuţie vor fi de acord, presupun, cu această logică… În ceea ce mă priveşte, eu cred că nici Guvernul, nici Camera nu vor ajunge să împingă logica al fondo, ar însemna să dea dovadă de prea multă înţelepciune şi bun simţ, şi aici mai binele ar fi duşmanul binelui, nu-i aşa, Domnilor onorabili „naşi” ai proiectului de lege?

(Zâmbete în toate băncile).

Deci, dacă legea ar trebui votată de către onorabila adunare, ea ar şchiopăta, căci ea nu şi-ar atinge scopul decât in mod imperfect, imunitatea cerând vaccinări cel puţin anuale, iar eu mă îndoiesc de faptul că, oricât de lungă ar fi mâna onorabililor membri ai Camerei (zâmbete în toate băncile), ei ar vrea s-o întindă anual vaccinatorului pentru a da un exemplu naţiunii. (Râsete prelungite) Şi de ce am fi noi inconsecvenţi cu logica ce ar impune vaccinarea anuală? Ar însemna că ne-am teme să fim imobilizaţi de febră, inflamarea braţului sau regiunii vaccinate, că ne-ar fi frică de accidente cum ar fi abcesele, erupţiile, bubele sau oricare dintre accidentele atât de variate şi multiple care-i afectează pe cei vaccinaţi. Nu merg până la a mă teme de deces, deşi sunt numeroase cazurile de copii şi subiecţi care, neavând nici un alt vaccin când au fost inoculaţi pentru prima oară, au fost ucişi de vaccină. Statistica a înregistrat toate aceste accidente şi decesele din cauza vaccinării, şi nu cred că onorabilii membri ai Camerei le ignoră. Mi se pare că relativ la aceste accidente s-a aşternut o tăcere prea interesată. Ziarele profesionale le înregistrează şi se îndoiesc de inocuitatea vaccinării. Vaccinofilii ar demonstra rea intenţie dacă ar nega sau ar lăsa ca publicul să ignore faptul că situaţia vaccinării nu e deloc roză. Adevărul este, domnilor că vaccina infectează sângele şi întreaga economie. Ori, legea biologiei şi desideratul suprem al igienei cer, ordonă integritatea absolută a sângelui şi a umorilor cowului, distanţarea de orice virus, de orice toxină, de orice otravă, de orice agent morbific. Nu numai Biblia o spune, ci şi ştiinţa biologică spune acest lucru. A vaccina înseamnă deci a declara război legilor biologiei şi igienei, iar scuza pentru acest atentat se bazează pc teama de a contracta un rău şi mai grav.

Domnilor, veţi admite oare ca teama să fie un sentiment lăudabil, demn de a servi drept model la promulgarea unei legi care atentează la biologie, la igienă şi la libertatea cetăţenilor dintre care majoritatea au sufletul mai elevat, curajul mai viu, demnitatea mai bărbătească şi aş adăuga ştiinţa igienei, biologiei şi a profilaxiei flagelurilor, mai solid aşezată pe alte baze, alte precepte, alte procedee? Deoarece ne-am oprit la această problemă de profilaxie, îmi permit să vă fac o confesiune care este o mărturie loială şi sinceră a unui mare savant, protagonist al operei lui Pasteur, al imunizării contra bolilor de contagiune cu vaccinurile şi serurile antimorbide sau declarate ca atare. La o conferinţă ţinută la Bruxelles de savantul profesor M. Calmette, din Lille, care tratase despre profilaxia citime cu ajutorul serurilor, l-am întrebat pe curajosul savant care putea fi măsura populară cea mai eficace contra flagelurilor de orice natură epidemică:

“Domnule Ministru, curăţenia singură este cea care trebuie să triumfe. Această mărturisire simplă şi instructivă dezvăluie întreaga profilaxie împotriva variolei şi oricăror epidemii. Da, Domnilor, curăţenia locuinţei, a îmbrăcămintei, a lenjeriei, a corpului curăţenia interiorului, a viscerelor, a sângelui: iată adevăratul învingător al variolei şi al tuturor epidemiilor. Dacă am putea decreta printr-o lege obligativitatea curăţeniei intus et extra, am oferi umanităţii, biologiei, igienei, sănătăţii publice dovada perfectă a solicitudinii noastre pentru interesele sacre ale naţiuniişi niciodată vreo lege n-ar putea aduce mai mult bine. Dar o asemenea lege ar fi imposibil de aplicat şi ar genera un sistem inchizitorial în familii şi asupra subiecţilor spun asupra pentru a nu spune în — care ar fi intolerabil…

Dl Celestin Demblon: Ca inchiziţia papală din epocile dominaţiei clericale, în secolele întunecate al domniei preoţilor.

Ministrul: Da, dragă colega. Aţi vrea să reabilitaţi sistemul inchizitorial in legătură cu legea asupra vaccinării? Căci a decreta inchiziţia, a trezi teama în cei refractari, a-i aduce cu ajutorul jandarmilor în faţa lanţetei vaccinatorului şi a-i încărca cu virus, va constitui pentru ei pedeapsa cea mai gravă dintre toate, căci nu doar libertatea le va fi confiscată, ci şi sângele le va fi viciat pe viaţă. Nu mai insist, căci ceea ce este odios în asemenea procedee i-ar revolta chiar pe socialiştii cei mai filantropici (Râsete în adunare). Ori, ce este o lege fără o aplicare practică?

Domnilor, nu voi mai divaga despre dificultăţile de executare a legii obligativităţii vaccinării, nici asupra bugetului pe care l-ar necesita executarea acestei legi şi care ar apăsa greu asupra naţiunii. Sunt convins că s-ar ajunge rapid la o răzmeriţă, la o opoziţie ca aceea care a izbucnit la Londra acum abia trei sau patru ani şi care a avut un asemenea răsunet încât Camera Comunelor a puternicilor noştri vecini a fost obligată să ia în seamă proiectul de abrogare a legii asupra vaccinării obligatorii. Ea a fost abrogată şi li s-a lăsat capilor de familie libertatea de a se opune vaccinării minorilor. Să urmăm oare drumul parcurs de vecinii noştri din Anglia, drum plin de obstacole şi pe care ei au fost siliţi să coboare, proclamând că la urma urmei libertatea corpului nu poate fi violată prin lege ? Belgienii au fost întotdeauna îndrăgostiţi de libertate şi mă îndoiesc că această dragoste a degenerat în naţiunea pe care o reprezentăm în această înaltă adunare. Chiar dacă ar deveni socialistă, naţiunea belgiană ar cere respectul libertăţii cetăţeanului şi libertatea doctrinelor, a ştiinţei şi a practicilor sale. Îi doresc Camerei să devină mai socialistă decât grupul onorabililor noştri cei mai de stânga şi să refuze a înăbuşi libertatea intr-o problemă atât de controversată şi în care terenul de luptă să se lărgească pentru adversarii intoxicării profilactice cu viruşii si vaccinurile care sa fie abandonate, chiar şi pentru tuberculoză, şi înlocuite cu mare succes de regimul igienic dezvoltat în toată amploarea sa binefăcătoare şi salutară.

Lumea s-a mirat de amploarea luată de un flagel atât de temut ca tuberculoza, iar antivaccinatorii au încercat să stabilească o conexiune între această dezvoltare şi abuzul de vaccinări. S-a stabilit chiar, în mod experimental, că atunci când virusul variolic prindea la un tuberculos, acesta se vindeca adesea de variolă şi de tuberculoză. Faptele acestea au o logică şi trebuie să dea de gândit partizanilor vaccinurii. Ori, spun antivaccinatorii, dacă virusul variolic combate virusul tuberculozei, cum să pretinzi că nu se va întinde domnia tuberculozei ,impregnând economia pe calea virusului vaccin care este intr-adevăr după vaccinatori — duşmanul variolei ? A infecta şi reinfecta sângele cu virusul-vaccin, înseamnă a-l pregăti pentru acţiunea bacilului tuberculos, favorizat de vaccin dar paralizat de virusul variolei. Urmând acest raţionament s-ar putea trage concluzia că dacă într-adevăr vaccinarea intrată in acţiune din secolul al XIX-lea a putut diminua domnia variolei ceea ce este contestat, şi pe bună dreptate, de către statisticieni. Ea a putut, dacă nu chiar a trebuit, să favorizeze extinderea tuberculozei.

Aceasta este realitatea brutală şi niciodată n-a fost tuberculoza atât de răspândită cum este în zilele noastre, având în vedere că 15% dintre cetăţeni mor din această cauză şi având in vedere că autopsiile făcute pe bătrânii morţi de orice altă boală, au constatat că 55 din 100 aveau, închistate în plămâni, stigmatele tuberculozei. Dr. De Booker din Paris, bacteriolog foarte reputat, a făcut o anchetă care a dus la această concluzie foarte deconcertantă şi anume că vaccinarea practicată la încorporarea militarilor este cauza, în majoritatea cazurilor, a mortalităţii înspăimântătoare prin tuberculoză care seceră 10% dintre soldaţi în timpul celor trei ani de prezenţă in armată.

Domnilor, nu insist mai mult, căci bunul simţ, raţiunea dumneavoastră sănătoasă, respectul dumneavoastră pentru libertate, pentru libertatea cetăţenilor şi cea a ştiinţei, dragostea dumneavoastră pentru datoria împlinită de o conştiinţă luminată, vă vor ghida votul. Nu fac din aceasta, în numele Cabinetului, o problemă de încredere: voi vota ca unitate legislativă, după conştiinţa mea, dar mă îndoiesc că în condiţiile actuale, un asemenea proiect de lege ar putea să influenţeze majoritatea acestei Camere şi să introducă in Codul nostru de legi o nouă şi gravă lezare a libertăţii.

Un viitor, după părerea mea foarte apropiat, ar constrânge înalta Adunarea să revină asupra acestei legi pentru a o abroga şi a restabili respectul faţă de libertatea cetăţenilor şi a ştiinţei. Nu ar fi un act durabil şi salvator, aceasta este convingerea mea, iar eu nu sunt partizanul făuririi legilor destinate a agita ţara şi a o face să fiarbă. Iată deci, Domnilor, părerile personale ale unuia dintre colegii voştri, membru al Cabinetului şi le încredinţez onorabilei Adunări cu gând loial exprimat, în scopul de a apăra cauza interesului public şi aceea a libertăţii. În acelaşi timp să-i lămuresc pe onorabilii mei colegi într-o problemă asupra căreia savanţii şi medicii sunt ei înşişi divizaţi şi ar fi cel puţin temerar, intr-o Adunare Legislativă, a o tranşa într-un sens care s-o pună în contradicţie cu legile ce conduc viaţa pe scara animală, legi dictate de Dumnezeu, Natură şi sfânta ştiinţa a Biologiei.

(Mişcări în toate băncile şi aplauze, cu excepţia băncilor socialiştilor, mai mult sau mai puţin consternaţi).”

Fragment din cartea Vaccinarea- eroarea medicală a secolului