Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
Februarie 9, 2025
DEZVĂLUIRI! Sistemul terorist care manipulează România și care e adânc implantat în interiorul țării
Via Trenduri:
O să încep prin a vă spune că e aproape imposibil să trăiești din scris. Sunt doar câteva domenii unde mai e posibil să trăiești din ceea ce scrii. Iar aceste domenii sunt suficient de specializate astfel încât să fie nevoie de ceva studii avansate pentru a ajunge acolo. În niciun caz jurnalismul nu se află între acele domenii. Și, cu toate că ai nevoie de studii destul de scorțoase de litere, nici măcar autorii – unii chiar de succes – nu pot spune că trăiesc din ceea ce scriu.
Mă veți întreba, cu siguranță, cum de sunt jurnaliști care trăiesc pe propriile picioare? Spus simplu, ei aparțin altor vremuri și încă mai trăiesc inerțial. În vremea noastră e imposibil să trăiești ca jurnalist. Iar faptul că există o grămadă e ceva ce merită investigat.
Actualii jurnaliști trăiesc ori arondați unor televiziuni, ori în presa scrisă care se produce online. În ceea ce privește televiziunile, rețeta e simplă: sunt întreținute în principal de stat. Fenomenul l-am explicat de mai multe ori: partidele primesc subvenții de la stat, pe care le varsă televiziunilor pentru „promovare electorală”. Încă de la COVID televiziunile s-au obișnuit să trăiască pe spatele statului și nu se vor dezobișnui de asta. Excepție fac posturile TV de nișă, care oricum merg cu o schemă ultra-redusă de personal.
În presa scrisă povestea în schimb e întortocheată. Nu ai cum să reziști dacă n-ai un sponsor. Să vă dau un exemplu. Există un site despre care n-ați auzit niciodată: Pressone. Audiența acestui site a fost în decembrie de aproximativ 200 000 de oameni. E ceva rahitic. Ca să înțelegeți, subsemnatul – singur singurel – beneficiind de o platformă gratuită(blogger) le scuipă ăstora semințe în cap. Partea frumoasă abia acum începe: respectiva covergă media are două redacții – la București și Cluj! – și peste 30 de jurnaliști care lucrează acolo. Păi ce fac ăia, fraților? Cu ce sunt plătiți? Dacă eu aș activa publicitatea pe blogul meu, probabil n-aș strânge mai mult de vreo câteva sute de euro lunar. Cum să-i împarți la 30 de oameni??? Ca să nu mai vorbim că ei n-ar putea scoate nici mărunții din publicitate pentru că n-au audiență!
Șmecheria e alta. Probabil tot auziți sintagma de „jurnalist de investigație”. Te și gândești la un soi de Sherlock Holmes, dar când dai față cu ei aproape că te stingi de râs. Pisi aia semidoctă care mă ataca pe mine și care scrie niște compuneri demne de clasa a III-a C, tot jurnalistă de investigație se intitulează. E o inflație de investigatori d-ăștia. Mi-a fost destul de simplu să înțeleg cum funcționează întrucât e evident că sunt ținuți de cineva. E vorba de rețele întregi, grupate după „sursa de proveniență” a banului. Să vă explic.
Modelul utilizat este cel al organizației-umbrelă care apoi face păduchi în zonele în care este interesată. Dacă e o organizație bine finanțată, își formează inclusiv organizații-umbrelă la nivel național, pe modelul Fundației Soros. Acestea sunt canalele care finanțează așa-zisele publicații independente. Faza cu „jurnalismul de investigație” vine de la o direcție strategică a USAID de a finanța acest tip de jurnalism întrucât, spuneau ei, astfel se pot fragiliza zonele în care SUA are interes. Înțelegeți acum tărășenia?
Să luăm un exemplu-școală: Freedom House România este o organizație-umbrelă de la noi, filială a organizației mamă din SUA. Activitățile sale sunt coordonate de către Departamentul de Stat al SUA și finanțarea vine direct de la stat pe filiera USAID. Șefa Freedom House România e nulitatea aia de Cristina Guseth, pe care ați văzut cât o duce capul la audierile pentru funcția de ministru al Justiției. Nu vă luați acum după modestia sa intelectuală pentru a trage concluzia greșită că nu e capabilă de nimic. Aiurea, individa asta împarte „cașcavalul de peste Ocean” și tocmai de-aici îi vine puterea.
Freedom House România derulează mai multe proiecte media din domenii diverse: formare de jurnaliști prin intermediul unor burse puse la bătaie, lupta împotriva „dezinformării” prin fact checking, jurnalism de investigație s.a.m.d. În fapt e vorba de o platformă al cărei scop este acela de a planta și susține toate ciupercile otrăvitoare menite a răspândi aberațiile ideologiilor împachetate peste Ocean. Arma media a Freedom House se numește PressHub, o platformă de finanțare pentru 30 de ziare locale și naționale. Înțelegeți șmecheria? Tovarășa Guseth finanțează direct jurnaliștii scripcari care cântă așa cum li se spune. Frumos, nu-i așa?
O altă organizație umbrelă care a făcut numeroși păduchi la noi este OCCRP(Organized Crime and Corruption Reporting Project). Organizația a fost fondată în 2007 de doi indivizi: Drew Sullivan și Paul Radu, care și-au făcut propria organizație-umbrelă pentru a fi ei cei care împart plăcinta. Cum chestia cu „investigația” se plătea bine, s-au găsit imediat sponsorii prin zona Soros și a ONG-urilor americane. În prezent OCCRP este susținută de la nivel guvernamental atât de SUA cât și de Franța și Suedia! Nici nu-i de mirare, organizația patronează peste 200 de jurnaliști de investigație distribuiți pe toate continentele, având un buget anual de peste 22 milioane $!!!
În România OCCRP este implicată aproape în tot ceea ce înseamnă „investigare independentă”. Rise Project, de exemplu este un proiect 100% OCCRP. Recorder, de asemenea. Dar și păduchi mai mici precum Context, Info Sud Est, PresOne(că tot l-am amintit mai devreme) etc.
Altă organizație-umbrelă este International Center for Journalists. În fapt este veteranul organizațiilor jurnalistice de tip umbrelă, având ca scop spălarea pe creier prin diverse cursuri și burse pentru „deprinderea” bunelor practici, dar și finanțarea directă a celor obedienți.
Pentru un impact maxim, dar și pentru mențirea competiției între păduchii pe care-i alimentează, organizațiile umbrelă pun la bătaie tot felul de granturi. Aplicând la acele granturi, jurnaliștii caracatiței execută întocmai ceea ce li se cere, căutând obținerea impactului maxim. Și astfel, atunci când au interesul, manipulatorii din spate nu trebuie decât să învârtă magic granturile într-o anumită direcție pentru a obține ceea ce doresc. Și ce altceva pot dori decât manipularea proștilor? E un joc cu multe zerouri aici. Contra unor boabe de porumb aruncate găinilor media pe care le patronează, șmecherii din spate au parte de beneficii imense.
Acum, cu tăierea finanțării USAID, o mare parte din banii care finanțau imensa caracatiță s-au volatilizat. Nu trebuie însă să vă lăsați impresionați și să credeți că gata, s-au rezolvat problemele noastre. După cum vedem, Trump face mișcări radicale, după care revine la „bunele practici” de dinaintea sa. Astfel încât e posibil ca finanțarea prin intermediul USAID să se reia. Chiar și fără aceasta, imensa armată de așa-ziși jurnaliști este finanțată de o păduchelniță de ONG-uri, printre care avem Bill & Melinda Gates Foundation, Soros, diversele fonduri pentru jurnalism ale Facebook sau Google s.a.m.d. Tot ceea ce înseamnă „jurnalism independent” e, în realitate, un ciocan lucrând sub steag străin. Ca să înțelegeți amploarea, doar în baza de date pe care am încropit-o eu rapid, am peste 100 de publicații și organizații, având coagulați mii de indivizi în această veritabilă mafie. Iată sistemul terorist care manipulează România și care e adânc implantat în interiorul țării!
Poate că acum, văzând limpede care e impactul, cei care sunt deranjați de situație vor înțelege că introducerea legii agentului străin e mai mult decât obligatorie la noi. În acest fel, atât publicul, dar, mai ales, cei din rețea, vor conștientiza care-i miza și, mai ales, de partea cui se situeaza fiecare.
Sursa de finanţare a publicaţiei Pressone, care atacă ori subminează naţionalismul românesc, se poate subîntelege dacă ne uitam la CV-ul profesional al Ioanei Epure, de exemplu, care, de la Atena, este director editorial al Pressone. Astfel, in anii din urmă, ea a fost si instructor la ONG-ului „Centrul pentru Jurnalism Independent Liber-profesionist“, ce este unul din cele minim 12 organizaţii „civice“ create de Fundaţia Soros în România, când şi-a ascuns activitatea în urmă cu peste 10 ani, minţind că s-ar fi retras din România, deşi a continuat-o prin „puii“ ei din reţeaua SON (Soros Open Network).
Dacă la început, cf. celor mai vechi rapoarte ale „Centrului pentru Jurnalism Independent Liber-profesionist“ se arăta că CJI era finanţat de organizaţiile Soros – prin Open Society Institute sau Open Society Foundations – şi de IREX (organizaţie de interconectare universitară infiltrată şi dirijată de CIA, finanţată prin USAID, ce a introdus spioni în România, precum Larry Watts, mentorul lui Corvin Lupu mai târziu, încă de pe vremea lui Ceauşescu), acum apar ca finanţatori Ambasada SUA la Bucureşti, NED (partener al USAID şi al organizaţiilor Soros), Romanian-American Foundation (RAF), puşculiţa ongeurilor FDSC (Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, finanţată în primul rând de fonduri Soros şi înfiinţată în România de Karen Fogg, dovedită în 2002 în Turcia ca fiind spion britanic), ca şi de ambasadele Marii Britanii, Olandei, Canadei şi Norvegiei, ori de fundaţii politice germane.
La crearea la noi a Romanian-American Foundation (RAF, „cea mai larg dotată fundaţie din România“), partener şi finanţator important al Centrului pentru Jurnalism Independent, a participat şi Sandra Pralong, mâna dreaptă a lui Soros în România, acum consilier prezidenţial a lui Iohannis.
RAF este de fapt totalmente americană, aparţinând fondului de investiţii Romanian American Enterprise Fund (RAEF), creat de statul american „pentru a imprima modele de speculaţii financiare“, preluând, de exemplu, de la statul român Banca Agricolă şi vânzând-o către Raffeisen Bank, procedând la fel cu Banca Românească, cu Romexterra şi alte instrumente financiare româneşti, devenite astfel străine.
Iar Axxess Capital este compania care, şi sub numele de Enterprise Capital, a administrat de la început Romanian American Enterprise Fund (RAEF), finanţate de USAID şi conduse de bătrânul evreu John Klipper, avându-l mereu alături de sine, ca managing partner, pe Horia Manda, unul dintre cei mai importanţi sponsori ai lui Nicuşor Dan, pe când acesta era şef al Uniunii Salvaţi România (USR).
John Klipper se trage dintr-o familie de negustori evrei din Vatra Dornei şi Cernăuţi (Czernowitz), care s-au retras la Bucureşti în timpul războiului, când el era copil. În 1960 el a emigrat în Israel, apoi la Viena „să îşi facă studiile“. Avea 24 de ani când a ajuns în Statele Unite, în 1962. Când, în 1994, Congresul SUA a înfiinţat fondul de investiţii „non-profit“ Romanian American Enterprise Fund, preşedintele SUA Bill Clinton l-a numit pe Klipper preşedinte, greu de spus prin ce concurs de împrejurări. Se ştie, însă, că acea administraţie Clinton fusese una foarte deschisă către americanii cu cetăţenie israeliană, iar George Soros fusese unul din susţinătorii lui Clinton.
Legătură dintre publicaţia antinaţionalişti şi antisuveranistă Pressone şi Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) este atestată şi de articolul interviu cu directoarea executivă a CJI.
Cristina Lupu, din 9.10.2024, publicat de Pressone, în care această Lupu recunoaşte parteneriatul CJI cu Romanian-American Foundation şi soroşista FDSC, la care e aservită, spunând:
„Ïn programul cu Romanian-American Foundation (RAF), noi ne uităm un picuț și la facultățile de Litere care formează viitorii profesori. Într-un alt program cu RAF, pe care îl facem împreună cu FDSC, facem bucățica asta de training pentru ONG-uri. Deci, într-un fel sau altul, o foarte mare parte din tot ce înseamnă educație media are legătură cu RAF, pentru că ei ne-au ajutat să punem bazele acestui demers strategic de educație media și tocmai de asta noi spunem că RAF este partenerul strategic al CJI, alții fiind donatori sau parteneri pe părți mai mici din Programul de Educație Media.“
(Cristina Lupu vorbeşte despre Programul de Educație Media al CJI, finanțat prin parteneriatul cu Romanian-American Foundation – prin programul „Teaching Media Literacy“ – cu care, din 2017, a fost afectată gândirea a peste 10.000 de cadre didactice și peste 240.000 de elevi din toate ciclurile de studiu.)
Presa nu este nimic altceva decât o unealtă a serviciilor secrete, manevrată prin fațadele lor numite ONG-uri.
În epoca Ceaușescu presa românească erau revistele culturale „Luceafărul” și „Săptămâna”, continuate după 1990 de „România Mare” și „Cronica Română” și unele publicații locale ca „Justițiarul” din Sibiu. Actualmente conștiința românească e mută, nu poate răzbate nicăieri, de sus și până jos numai presa securistă având ca angajați 100% alogeni care mint și dezinformează așa cum respiră, etnicii români apărând în presă doar pentru a fi batjocoriți.