Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Iunie 25, 2020
DESPRE VREMURILE DE ODINIOARA
Un foarte recent discurs exceptional tinut de presedintele Academiei Romane, Ioan Aurel Pop, in comuna clujeana Floresti (la 19 iunie) m-a facut sa ma indepartez putin de la subiectul meu favorit in aceasta perioada, si anume incompetenta, coruptia, abuzurile, crimele regimului Klaus Werner Iohannis-Covid, sprijinit in mod decisiv de PSD.
Plec de la acest discurs, dar nu il comentez. Il privesc din alt punct de vedere.
Am mai scris in decursul timpului ca pentru mine, cei mai importanti oameni din lume si cei care ar trebui sa fie cel mai bine platiti, sint de fapt cei mai prost platiti: taranii, muncitorii si invatatorii.
Taranii, fiindca datorita lor dimineata pot sa iau doua-trei inghitituri de piine, brinza, carne sau ceva pe acolo, fara de care nu pot incepe ziua.
Muncitorii, fara de care taranii nu ar avea uneltele necesare sa lucreze pamintul.
Invatatorii, pentru motive pe care nu cred ca este nevoie sa le enumar.
Ma gindesc cu infinita nostalgie la acel “retour a la nature” nu chiar in modul la care s-a referit Jean Jacques Rousseau, ci la o intoarcere la viata grea si lipsita de confort cit si de facilitatile moderne de odinioara, ceea ce azi este imposibil.
In satul de odinioara, in care s-a nascut vesnicia si care impreuna cu vesnicia moare treptat, nu existau organe legislative (legiutoare). Satenii respectau cu strictete si sfintenie poruncile transmise din strabuni – acestea erau legile.
Azi, avem un parlament nemernic, foarte bine platit, care scoate pe banda rulanta legi netrebnice, nedrepte, impotriva intereselor tarii si poporului, in interesul diferitelor mafii care si-au trimis acolo reprezentantii si care, prin negocieri, obtin fiecare in parte legile care ii intereseaza.
Satul de odinioara nu avea guvern, foarte bine platit. Treburile publice erau discutate in sfatul batrinilor, care nu erau platiti, care nu incheiau pe seama satenilor contracte paguboase.
Satul de odinioara nu avea nici organe de justitie, era tot sarcina sfatului batrinilor, iar acestia nu puteau fi cumparati intrucit si-ar fi pierdut credibilitatea, respectul si pozitia sociala. Astazi, avem organe de justitie extraordinar de bine platite si pline de privilegii care insa sint corupte pina in maduva oaselor si subordinate atit politicii cit si serviciilor secrete, care scapa infractorii de anvergura si trimit in inchisoare nevinovati.
Satul de odinioara nu avea armata, care sa invadeze sate (sau state) straine. In caz de pericol, flacaii lasau coarnele plugului si puneau mina pe sabie.
Satul de odinioara nu avea nici medici si nici asigurari de sanatate. Cind cineva avea o problema de sanatate, interveneau “babele”, “doftoroaiele”, adica batrinele care stiau din vechime cu ce leacuri naturale sa trateze fiecare necaz, cum “sa traga” sau cu ce sa unga in caz de dureri osoase sau musculare, ce sa prescrie in caz de dureri interne. Consult gratuit, tratament gratuit.
Sint de acord, medicina a progresat mult, enorm. Inainte se scoteau dintii (cu ata sau cu clestele fierarului), acum se si pun la loc. Acum se fac operatii pe creier, se fac controale endoscopice, au loc transplanturi de organe, se petrec multe minunatii. Inainte, gresit sau nu, se mergea pe voia lui Dumnezeu. Astazi, pentru bani multi unii doctori se cred dumnezei. Eu unul imi incredintez soarta in mina Domnului.
Si mai trebuie sa mentionez un lucru: “babele” nu cereau, in virtutea egalitatii de sex, sa faca parte din sfatul batrinilor! Erau multumite cu faptul ca isi ajutau comunitatea si pentru aceasta erau respectate.
Multe institutii moderne care cu ajutorul statului sug banii populatiei nu existau.
Nu existau banci, fiindca nu era nevoie – daca aveai nevoie de o mina de malai sau de sare, imprumutai de la vecin, nu erai refuzat, exista solidaritate.
Nu existau asigurari obligatorii, fiindca nu era nevoie – daca ti se intimpla vreo nenorocire, sareau sa te ajute toti vecinii, exista solidaritate.
In satul romanesc de odinioara nu existau turnatori – nu aveau ce si cui sa toarne.
Nu existau nici calai – prea putinii infractori care ar fi aparut, ar fi fost alungati din comunitate.
Nu exista mass-media care sa inlocuiasca adevarul cu minciunile, nu existau institutii care sa interzica declararea adevarului.
Nu exista (si nici nu putea exista) cineva cu tupeul lui Iohannis.
Se mai pot spune multe.
Cunoscind foarte bine viata de la munte, am scris in urma cu un timp un articol in care aratam inteligenta nativa a taranului roman care pe baza experientelor acumulate si imbunatatite in timp, si-a construit case trainice, pentru generatii intregi, in care fiecare nivel (beci, casa propriu-zisa, pod) asigura rezolvarea tuturor nevoilor. Desigur, ma refer la gospodarii harnici.
De asemenea, am scris cum gospodarii harnicii se ocupau de aprovizionarea pentru iarna, astfel incit in afara de sare si de gaz pentru lampa de iluminat, nu aveau nevoie de nimic din afara – totul era din gospodaria proprie.
De asemenea, pe atunci nu exista gunoi menajer. Totul se folosea in gospodarie! Pina si oasele erau mincate de ciini, pina si cenusa din soba era folosita ca ingrasamint! Nu exista nimic de aruncat si de poluat natura!
La un moment dat, nu mai tin minte cu ce ocazie, un comentator anonim a scris ca eu am iesit dintr-o pestera. Nu, nu am iesit din pestera. Poate ca sint un unicat. Nu am card bancar si nici cont de facebook ceea ce dupa cutumele actuale inseamna ca din punct de vedere social eu nu exist. Nu am masina, nu am termopane, nu am aer conditionat, nu mai am cablu TV, frigider, masina de spalat, aragaz. In schimb am citeva mii de carti, ceea ce cred ca el nu are.
Simt nevoia vietii de odinioara. La munte am apa in curte, closetul de scinduri in curte, nici acolo nu am TV si nici macar radio. Dorm noaptea cu “camesa de noapte” din in topit si brodata a bunicului meu, mort in 1972, Dumnzeu sa-l odihneasca (va dati seama ce vechime are!). Ma scoala dimineata cucii si pitpalacii precum si latratul ciinilor. Ma scol odihnit, maninc mincare curata, naturala, gustoasa – si scriu cu spor. Maninc din blide de Horezu, cu lingura de lemn, tuica (sau ciresata ori ce mai pregatesc peste vara) beau din cesti din lut ars, folosesc stergare taranesti vechi de zeci de ani, apa cea mai buna o aduc de la izvorul de peste drum tot intr-un vas de lut ars, etc.
Imi dau seama de multele avantaje ale descoperirilor stiintei (de pilda fara energie electrica si fara internet eu nu as putea sa imi trimit textele).
Ma intreb insa daca nu cumva acea lume arhaica, depasita, cu o viata (repet, foarte grea, dar cu care eu sint obisnuit), nu cumva era de preferat.
Exista credinta, exista solidaritate, exista cinste (in afaceri nu se intocmeau chitante, era suficient sa dai mina), exista responsabilitate, existau valori morale, existau idile curate.
Este adevarat, nu existau filme porno – nu o sa pretend ca mie nu mi-au placut, dar se poate trai si fara ele. Si, repet, nu exista nici Iohannis.
Dan Cristian Ionescu
Fără legătură cu articolul, vreau să las un link; probabil că mulți dintre voi au auzit vorbindu-se despre a treia poziție (ce a fost la noi Mișcarea Legionară). Dacă vreți o prezentare pe scurt urmăriți clipul: https://www.youtube.com/watch?v=yHzdVHt9y10
Un articol excelent. Ar trebui citit de milioane de români!