Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
Aprilie 1, 2025
Despre libertate și moarte. Chemarea unei generații verticale
Via Ancestrum:
Lumea modernă a epuizat toate sensurile libertății. În goana după autonomie, individul contemporan a confundat eliberarea cu fuga, ruptura cu revolta, și singurătatea cu suveranitatea. Rezultatul nu este omul liber, ci omul gol: un fragment uman, rupt de rădăcină, de comunitate, de transcendent, învârtindu-se în cerc în jurul propriului ego. În fața acestei derive, tineretul vertical nu mai poate răspunde prin lozinci. Ci prin ardere.
Adevărata libertate nu înseamnă a face orice, ci a te rupe din interior de tot ce te leagă în jos: frică, confort, compromis, trup. Cel care își trăiește viața ca pe o lungă strategie de supraviețuire nu este liber, ci captiv. Este sclavul neștiut al morții. Pentru că orice alegere îi este dictată, în cele din urmă, de frica de sfârșit, de frica de pierdere, de frica de suferință. În schimb, cel care a îmbrățișat moartea – nu din dispreț față de viață, ci din fidelitate față de ceva mai înalt decât viața – devine, în clipa aceea, absolut liber.
În contextul Tradiției, moartea nu este o limită, ci o poartă. Nu este absență, ci trecere. Iar tinerii care își asumă moartea nu sunt sinucigași, ci inițiați. Ei nu disprețuiesc viața, ci o sacralizează. Ei nu o trăiesc pentru plăcere, ci pentru sens. În momentul în care un tânăr spune „pot muri pentru asta” – și nu o spune în retorică, ci în liniște, cu fruntea limpede – el atinge o formă de libertate imposibilă celor care trăiesc doar pentru a trăi.
A purta „cămașa morții” nu înseamnă fanatism, ci luciditate dusă până la capăt. Înseamnă a trăi în așa fel încât moartea nu mai poate rupe nimic esențial. Înseamnă a fi liber de lanțurile invizibile ale lumii moderne: frica de eșec, frica de rușine, frica de durere, frica de singurătate, frica de a pierde confortul. Toate acestea sunt forme ale sclaviei sufletești. Și sunt acceptate de omul epocii nu pentru că ar fi inevitabile, ci pentru că nu mai există modele de tineri care le înfruntă cu seninătate.
Omul care s-a împăcat cu moartea nu poate fi înrobit. Nu poate fi șantajat. Nu poate fi manipulat prin frică. Este o prezență care schimbă totul în jur prin simpla lui așezare. Nu vorbește mult, dar când rostește, ceilalți tac. Nu strigă, dar impune. Nu cere, dar provoacă rușine celor care s-au vândut. El este o libertate vie, pentru că a murit, lăuntric, față de tot ce este trecător.
Doar astfel, o generație poate redeveni vrednică de nume. Nu prin diplome, nu prin activism, nu prin „vizibilitate”. Ci prin a ridica o scară verticală în întunericul vremii sale. Și prin a urca pe ea – până la capăt. Chiar cu prețul vieții. Sau poate tocmai de aceea.
Excepțională analiza! Felicitări! Cine are de băgat la cap sa bage și cine are de înțeles sa înțeleagă.
Doamne ajuta!
Felicitări pentru articol. TLC.
Daca luam in considerare timpul scurs de la civilizatia Greciei antice sau Romei antice sau de la daci si ne gandim ca si viitorul conteaza, ne dam seama ca noi in perioada asta de mii de ani avem sansa sa schimbam ceva doar intr-o frantura de timp in comparatie. Oricat am vrea sa ne prelungim viata, este o limita, mult mai mult de 1 secol nu putem trai, care si ala tot o frantura ramane dar ceva mai lunga. Oricat de precauti am fi, intr-o zi tot vom muri.
Si atunci nu conteaza cat de mult traiesti, ci conteaza ce faci in frantura asta de timp in care esti in lumea asta. Multi au murit linistit in patul lor la 100 de ani dar nu au realizat nimic in viata si au fost uitati, au trait in compromis si slugi.
Pe cand altii nu au trait mult fizic dar au devenit nemuritori pentru ca si azi se vorbeste de ei si de mostenirea pe care au lasat-o in urma,
Daca ai o imaginatie, iti dai seama ca asa cum nu vei putea fi oriunde in spatiu pe planeta si ce se intampla in alte parti vezi doar pe un ecran, asa cum vezi si ce s-a intamplat in trecut si iti dai seama ca nu vei putea prinde nici toate perioadele de timp prielnice.
Si atunci conteaza ce faci in frantura asta de timp cat mai bine pentru semenii tai, daca esti de partea buna a istoriei, ca si tot ceilalti fizic vei muri dar vei trai in constiinta si memoria urmasilor tai si nu vei muri de fapt niciodata pentru ca eroii nu mor niciodata, cum sunt multi si aici,
Asa cum suna si imnul nostru, “Viata-n libertate ori moarte”, frantura asta este scurta si nu avem timp de asteptat, pe care sa-l petrecem ca slugi, “pierim mai bine-n lupta, in glorie deplina, decat sa fim sclavi iarasi, pe vechiul nost’ pamant”!