De la Holocaust la Pandemie, Liga Evreiască Anti-Defăimare controlează tot ce este postat pe rețelele sociale

Incorect Politic
Decembrie 23, 2021

De la Holocaust la Pandemie, Liga Evreiască Anti-Defăimare controlează tot ce este postat pe rețelele sociale

Via Ortodoxinfo:

Sentimentul antisemit, conform surselor evreiești, nu încetează să crească.

Este omniprezent și infinit.

Nu poate fi găsit un singur pasaj din istoria Poporului Ales care să nu se refere la respingerea pe care comunitatea evreiască a stârnit-o în societățile occidentale din timpuri imemoriale. Nu ne vor aici, hai să căutăm alte terenuri unde să ne așezăm care să ne ofere noi oportunități. Trebuie să fugă, nu au altă opțiune. Tot timpul fugind. Radio Sefarad relatează Istoria diasporelor într-o secțiune numită „Drumul spre Vest”, în ea povestește despre migrațiile evreilor de origine germană și sefardă către America de Nord, unde un număr mare de persoane fugeau de sentimentul antisemit în creștere care a domnit în Europa la mijlocul secolului al XIX-lea.

Este cazul evreului de origine germanică Leo Frank (foto). Dintr-o bună familie europeană, Frank s-a născut în Texas în 1884 și s-a mutat la Brooklyn împreună cu părinții săi, când era încă un bebé. A urmat cursuri de școală publică în New York și a absolvit ca inginer mecanic la Universitatea Cornell în 1906. Unchiul său, Moses Frank, a fost un acționar majoritar la o fabrică de creioane din Atlanta, National Pencil Company, și a pus la dispoziția nepotului său un post de director general, funcție pe care a acceptat-o ​​și a început să călătorească în Germania pentru a cunoaste procesul de fabricare a creionelor la fabrica Eberhard Faber. S-a căsătorit și a devenit un membru activ al comunității evreiești locale: în 1912 a fost ales președinte al delegației din Atlanta a lojei masonice B’nai B’rith, cea mai veche și mai mare organizație evreiască. Numele ei înseamnă Fiii Alianței sau Fiii luminii. În prezent operează în întreaga lume și are sediul central în Washington DC, o sucursală la Bruxelles și diferite filiale în America Latină. De asemenea, joacă un rol reprezentativ în ONU prin Consiliul de Coordonare al Organizațiilor Evreiești.

La 26 aprilie 1913, o angajată a fabricii, o fată catolică de 13 ani pe nume Mary Phagan, a cărei sarcină era să introducă o gumă mică de șters în capătul creioanelor, a fost violată și ucisă. Cadavrul său a fost găsit a doua zi de paznicul de noapte a fabricii în partea din spate a subsolului clădirii. Semnele găsite pe corpul fetei indicau că aceasta a fost supusă unor agresiuni sexuale teribile și că în cele din urmă a fost sugrumată cu o bandă ruptă din juponul ei. O instanță populară l-a găsit pe Leo Frank vinovat de oribila crimă și a fost condamnat la spânzurare, dar după mai multe recursuri pedeapsa a fost comutată la închisoare pe viață. Cazul a declanșat un val tot mai mare de revolte în mai multe orașe din Statul Georgia și, ca urmare a revoltelor, un grup violent l-a scos pe Frank din închisoare. L-au răpit și l-au transferat aproximativ 250 km de orașul natal al lui Mary, unde a fost linșat până a murit. S-a întâmplat în 1915.

Procesul a stârnit un mare interes în mass-media. Pe de o parte, au fost foarte critici cu privire la procedura care a dus la condamnarea lui Frank, dar pe de altă parte, conform evenimentelor vremii, au contribuit la ura împotriva vinovatului. Și este imposibil să citești o cronică a evenimentelor din Atlanta fără a găsi o aluzie la situația nedreaptă suferită de învinuitul și condamnatul Frank, dar foarte puțini își amintesc de victimă, de atrocitatea crimei sale și cu atât mai puțin de calvarul prin care trebuie să fi trecut familia sa. Dar istoria este scrisă de cei malefici.

Comunitatea evreiască s-a hotărât pe teza că Frank a fost condamnat pe nedrept și că a fost ales de sistem ca țap ispășitor pentru originea sa și pentru poziția sa mai mult decât confortabilă, privilegiată pentru epocă și mediu. Loja B’nai B’rith a profitat de conjunctura generată de evenimente și făcând apel la „antisemitismul în creștere care începe să se dezvolte în statele sudice” și pericolul ca acesta să se răspândească în statele nordice, a fondat Liga Anti Defăimare în 1913 (ADL).

Liga a fost promovată apoi de un avocat din Chicago, Sigmund Livingston, un evreu de origine germană care, după cazul Frank, s-a înrădăcinat în convingerea că evreii americani au nevoie de o organizație care să conteste antisemitismul predominant. Potrivit site-ului său, este creat pentru a „opri defăimarea poporului evreu prin apel la rațiune și conștiință și, dacă este necesar, la lege”. În principiu, loja și Liga merg mână în mână, dar de-a lungul timpului și, cu siguranță, din cauza unei probleme de imagine, ADL se desparte de B’nai și își continuă călătoria în favoarea justiției ca organizație independentă non-profit., și astfel a fost înregistrată în registrul asociațiilor din SUA. Motto-ul său actual, „Fighting Hate for Good”, lupta împotriva urii pentru totdeauna, este o declarație de intenție pentru că nu există nimic mai eficient să numim ură decât să menționăm ură. Misiunea sa, „de a opri defăimarea poporului evreu și de a garanta dreptatea și un tratament echitabil pentru toți”, se încadrează foarte mult în tendința actuală care ne vinde victimizarea și resentimentele învăluite într-o buclă de eufemisme și cuvinte bune.

Unul dintre scopurile Ligii, care a fost susținută de numeroși avocați și procurori americani, a fost să șteargă numele lui Frank după ce a fost condamnat ca unic culpabil pentru asasinarea fetei Mary Phagan. În cele din urmă, după câțiva ani de litigii, avocații săi au cerut Statului Georgia grațierea lui Frank, iar în 1986 a fost acordată într-o a doua încercare sub pretextul care stabilea că Statul Georgia nu și-a putut îndeplini datoria de custodie a prizonierului și „ca un efort pentru a vindeca răni vechi”. Dar sentința nu a fost niciodată anulată și nici nu s-a acordat nevinovatia acuzatului. Grațierea nu scutește infracțiunea.

În prezent, ADL este cea care controlează publicațiile de pe YouTube, Twitter și Facebook, mereu vigilentă în sarcina sa de a filtra mesajele care nu sunt conforme cu doctrinele oficiale. Și o recunosc deschis: în 2019 actualul director executiv al Ligii, care era consilierul special al lui Obama, a făcut o declarație în care a avertizat clar YouTube să schimbe politicile platformei și să elimine comentariile și videoclipurile care contrazic dogmele istorice stabilite, sau care contribuie la stimularea urii împotriva evreilor sau a oricărui conținut pe care l-ar putea considera ofensator. Facebook de asemenea se află sub supravegherea ADL, mai ales după ce platforma a fost amenințată cu un boicot pe scară largă dacă nu controlează discursurile revizioniste deoarece, potrivit cenzorilor ADL, chestionarea Holocaustului constituie o intolerabilă incitare la ură.

Dar astăzi, și de mai bine de un an, cele mai persecutate canale sunt cele care oferă informații alternative despre pandemie. Toți cei care nu sunt de acord cu versiunea oficială, sau îndrăznesc să pună la îndoială bunătatea tratamentului genetic pe care doresc să-l inoculeze populației mondiale, sau pe scurt, contrazic dogmele covidiene ale OMS, sunt eliminați fără milă de pe platforme.

Strategia de control a mass-media și a rețelelor sociale cu privire la tratarea datelor despre boala numită Covid 19 a fost stabilită la Evenimentul 201, în octombrie 2019, când s-a realizat simularea pandemiei, care, în mod curios, a fost reprodusă așa cum a fost concepută. Și acest gag a fost transferat cu scrupulozitate pe rețelele de socializare. Acum știm cine se află în spatele Ministerului Adevărului la scară mondială. Cei care decid asupra adevărului și minciunii sunt aceiași care vor să convingă inocularea cu materialul genetic experimental. Până la urmă totul rămâne în casă și „toate drumurile duc la Roma”.

Tradus si prelucrat de Karen Smith

Citește și Cum a Apărut Liga Anti-Defăimare (ADL)