Cum au luat țeapă „cercetătorii“ institutului „Elie Wiesel“

Vasilică Militaru
Incorect Politic
Aprilie 7, 2021

Cum au luat țeapă „cercetătorii“ institutului „Elie Wiesel“

 

 

Veți vedea cum unii politicieni, de teapa celor care țipă în mod ipocrit că ei se luptă cu antisemitismul românesc, au obstrucționat timp de 10 ani studierea fenomenului denumit „Holocaustul din România“. În urma hotărârilor ilegale ale unor funcționari și politicieni guvernamentali, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ (denumit în continuare I.N.S.H.R. „E.W.“) a avut doar atribuțiile unui o.n.g. oarecare, cu alte cuvinte a fost pus să taie frunze la câini, între anii 2005 și 2015. Veți descoperi incompetența crasă sau tentativa de subminare absconsă a cercetării holocaustului a unor funcționari guvernamentali și a unor politicieni de rang înalt ai Statului român – asta ca să nu spunem că ar fi vorba, în fond, de cel mai cras antisemitism camuflat!

Este cazul Hotărârii de Guvern nr. 902/04.08.2005[1], privind înființarea I.N.S.H.R. „E.W.“

Am semnalat, deja, și în mod public, încălcarea unor dispoziții legale și constituționale de către Guvernul României, prin emiterea respectivului act normativ. Președintele României[2], prim-ministrul[3] Guvernului și Avocatul Poporului[4], deși aveau posibilitatea, nu au luat măsurile legale imediate, care se impuneau în acest sens. Emiterea unei ordonanțe de urgență de către „guvernul meu“ sau aprobarea unei legi, în Parlamentul României, care să pună în legalitate activitatea acestui institut – sau să-l desființeze și reorganizeze, dacă se impune – ar fi rezolvat problema. În acest timp, fără a avea acoperire legală, I.N.S.H.R. „E.W.“ desfășoară pe teritoriul României activități specifice organelor judiciare și acțiuni de poliție politică împotriva naționaliștilor români[5].

Cel mai halucinant aspect al incompetenței guvernanților români abia acum este dezvăluit societății românești. Guvernul a emis Hotărârea de înființare a Institutului pentru Studierea Holocaustului din România – în 4 august 2005! – fără să definească, așa cum prevedea legea, termenul de „holocaust“, în genere, și, eventual, „în România“. Abia prin art. I al Legii nr. 217/2015[6] pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 31/2002[7], s-a introdus în textul Ordonanței litera e) a art. 2, care cuprinde definiția „holocaustului din România“.

În aceste condiții, I.N.S.H.R. „E.W.“ „a studiat“ un fenomen denumit generic „holocaust în România“, fără ca acest cuvânt să fi fost definit în actul normativ de înființare sau în vreo altă lege. O definiție a cuvântului holocaust, având diverse înțelesuri, nu se găsea decât în DEX[8]. Și, pentru că veni vorba, vă rog să remarcați precizarea importantă a dicționarului: termenul „holocaust“ provine din cuvintele grecești holos (care însemnă întreg) și kaustein (care înseamnă ardere) și desemnează o practică a vechilor popoare (grec, roman, persan, hitit, asirian, iudeu etc.) de „ardere de tot“ a unor mici vietăți aduse ca sacrificii zeilor popoarelor respective. Așadar, termenul „holocaust“ este grecesc pentru că iudeii – care își revendică o istorie veche de 3-4-5 mii de ani, poate chiar de dinainte de Piramidele Egiptului – nu aveau în limba lor cuvântul „holocaust“, care a fost introdus în New York Times, din S.U.A. din 7 mai 1899, în articolul „An american in Seville“[9] (Un american la Sevilla).

Prin omisiunea definirii termenului de „holocaust“ în textul H.G. nr. 902/2005, Guvernul a încălcat dispozițiile art. 6, art. 23 și ale art. 34, alin.(1) și (2) din Legea nr. 24 din 27 martie 2000[10] privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Legea stipulează în mod explicit, prin prevederile art. 23, cităm: „Determinarea conceptelor și noțiunilor Art. 23 – În cadrul soluțiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, care au alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite“.

Tot fără drept de echivoc, art. 34 al Legii nr. 24/2000 prevede, cităm: „Unitatea terminologică Art. 34. – (1) În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni. (2) Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie“.

În contextul acestor ilegalități conținute într-un act normativ emis de Guvernul României, fără a avea vreun drept legal, Institutul Național de Studiere a Holocaustului din România „E.W.“ și-a adjudecat competența de autoritate exclusivă asupra subiectului denumit, în mod artificial până în anul 2015, „holocaustul din România“.

Toate cercetările și descoperirile I.N.S.H.R. „E.W.“, efectuate în acest interval de timp, precum și toate referirile la fenomenul „Holocaust în România“ sunt lovite de nulitate din punct de vedere al atestării legalității acestora. Din punct de vedere legal, timp de 10 ani, I.N.S.H.R. „E.W.“ a funcționat doar ca un O.N.G. declarat „de utilitate publică“, adică plătit din banii publici, deși  nu și-a dovedit utilitatea – dimpotrivă, ducând o activitate exclusiv antiromânească[11]! Din acest punct de vedere, istoria și memoria colectivă a poporului român vor consemna faptul că nu au acoperirea legalității și nu poate fi recunoscut caracterul științific al cercetărilor și „descoperirilor“ efectuate de I.N.S.H.R. „E.W.“, lăsat fără obiectul muncii de politicieni români.

Totodată, în intervalul 2005-2015, au fost fără obiect toate plângerile penale formulate de I.N.S.H.R. „E.W.“ împotriva celor care ar fi contestat, negat, minimalizat etc. holocaustul din România, din moment ce acesta nu era definit din punct de vedere legal.

Surpriza pregătită de „goyimii“ români a fost faptul că iudeii de la I.N.S.H.R. „E.W.“ nu vor putea să-i sancționeze niciodată pentru acțiunile de sabotare a cercetărilor privind „Holocaustul din România“, având în vedere că cei din urmă nu au suportul legislativ pentru a-i sancționa pe politicienii care au făcut mai mult decât să nege „Holocaustul“: au întârziat cercetarea oficială a fenomenului istoric.

Singurul act normativ în care era menționat holocaustul, fără a fi inițial definit, a fost O.U.G. nr. 31/2002[12] privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității. În forma emisă în anul 2002, Ordonanța făcea referire la holocaust numai în art. 6: „Art. 6. Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau interzicerea unor drepturi“. De aceea a și fost blocată în Parlament de către senatorii Mircea Ionescu-Quintus și Gheorghe Buzatu: pentru că NU era definit termenul de „holocaust“! Ca și în cazul înființării Institutului „Elie Wiesel“, dispozițiile art. 6 erau lovite de nulitate, din moment ce nu era definit termenul de „holocaust“ la art. 2. Pedeapsa era menționată la cacealma, întrucât Ordonanța definea la art. 2 numai termenii: „organizație cu caracter fascist, rasist sau xenofob“, „simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe“ și „persoană vinovată pentru săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii“.

Abia în anul 2006 – deci, după patru ani de scremete „intelectuale“ și după ce opinia publică și uitase de temă –, prin Legea nr. 107/27.04.2006 pentru aprobarea O.U.G. nr.31/2002, a fost introdusă o definiție generală a „holocaustului“, dar fără ca să fie definit „Holocaustul din România“: „2. La articolul 2, după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins: d) prin holocaust se înțelege persecuția sistematică sprijinită de stat și anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum și de aliații și colaboratorii săi din perioada 1933-1945. De asemenea, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, o parte din populația romă a fost supusă deportării și anihilării“.

Întrebarea nr.1: Care este statul care „a sprijinit persecuția sistematică a evreilor“? Dacă este Statul german, definiția este corectă. Dacă se referă la Statul român, atunci Legea 217/2015 a introdus un paralelism nepermis, printr-o nouă definiție a „holocaustului din România“.

Întrebarea nr. 2: Holocaustul este definit ca „persecuția sistematică și anihilarea evreilor europeni“. Definiția induce ideea că toți evreii europeni au fost anihilați. adică reduși la tăcere sau nimiciți, conform D.E.X..

Spre deosebire de evrei, care au suferit în totalitate un holocaust, doar „o parte din populația romă a fost supusă deportării și anihilării“.

Întrebarea nr.3: De ce numai persecuția și anihilarea evreilor se numește holocaust? Persecuția unei părți a populației rome, nu se specifică a câta parte, de ce nu se numește tot holocaust? Cumva pentru că romii sunt ne-evrei?

Dacă am face o abordare mai aprofundată a întrebărilor și am da răspunsuri mai extinse și documentate, atunci am risca, din partea I.N.S.H.R. „EW“, acuzația de „negare, contestare, aprobare, justificare sau minimalizare a Holocaustului“, amenințându-ne cu spectrul pușcăriei!

Concluzia este că „Holocaustul“ a devenit un subiect tabu, despre care „ne-evreii“ – „goyimii“ ca noi – nu au voie să vorbească, să studieze, dar despre care iudeii pot să spună orice. Funcționăm în paradigma rasistă a Vechiului Testament (Tora iudaică), în care Dumnezeul lui Israel și-a ales poporul iudeu ca „popor ales“, disprețuind și exterminând toate celelalte popoare, pentru că „așa ar fi vrut El“ (sic!).

Societatea românească așteaptă cu mult interes ziua în care I.N.S.H.R. „EW“ va trebui să pună la dispoziția publicului numărul cât mai exact al iudeilor deportați, numărul iudeilor morți din cauza condițiilor de tratament din lagărele în care au fost închiși, numărul iudeilor morți din cauza condițiilor grele de război și numărul de iudei care au fost efectiv uciși, adică, să-și justifice activitatea desfășurată pe banii publici.

Deocamdată este evident faptul că, după 15 ani de studii și cercetări, I.N.S.H.R. „EW“ prezintă doar concluziile din anul 2004 ale Comisiei „Internaționale“ – dar formată preponderent din iudei – de Studiere a Holocaustului din România: „în timpul Holocaustului, în România și în teritoriile aflate sub controlul său ar fi fost uciși sau ar fi murit între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni“[13]. O marjă de aproximare de 35 de procente, adică 100.000 de victime umane – peste o treime din total! –, nu constituie o dovadă de științificitate a „studiului“ holocaustului, ci, dimpotrivă, o probă clară de colportare de „date supte din deget“ – cum îi plăcea să remarce ironic lui Iosif Vissarionovici Stalin.

Rămâne fapt că I.N.S.H.R. „EW“ și-a desfășurat activitatea, timp de zece ani, fără să fi avut definit, din punct de vedere legal, obiectul activității, respectiv conceptul de „holocaust din România“.

[1] Cf. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/64344

[2] Cf. https://www.cotidianul.ro/presedintele-sesizat-in-legatura-cu-instit-holocaustului/ ;

https://www.art-emis.ro/jurnalistica/sesizare-privind-functionarea-ilegala-a-institutului-national-pentru-studierea-holocaustului-din-romania-elie-wiesel

[3] Cf. https://www.incorectpolitic.com/asociatia-neamul-romanesc-depune-o-plangere-prealabila-impotriva-institutului-elie-wiesel/

[4] Cf. https://www.incorectpolitic.com/avocatul-poporului-a-fost-sesizat-cu-privire-la-functionarea-ilegala-a-institutului-pentru-studierea-holocaustului-in-romania-elie-wiesel/

[5] Cf. https://www.art-emis.ro/jurnalistica/i-n-s-h-r-e-w-profaneaza-credinta-neamului-romanesc

[6] Cf. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/170057

[7] Cf. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/34759

[8] Cf. https://dexonline.ro/definitie/holocaust

[9] Cf. https://www.nytimes.com/1899/05/07/archives/an-american-in-seville-traces-of-the-auto-da-fes-of-the-inquisition.html

[10] Cf. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=22562

[11] Cf. https://www.art-emis.ro/jurnalistica/i-n-s-h-r-e-w-profaneaza-credinta-neamului-romanesc

[12] Cf. http://www.cdep.ro/proiecte/2005/100/80/3/oug183.pdf

[13] Cf. http://www.inshr-ew.ro/ro/files/Raport%20Final/Raport_final.pdf.pdf