Cum am făcut un grup naționalist local

Tudor Tăleanu
Incorect Politic
Noiembrie 12, 2023

Cum am făcut un grup naționalist local

Mă numesc Tudor, am 17 ani și trimit acest text redacției Incorect Politic cu gândul la alți tineri ca mine. Sper că îl veți publica.

*

Mă adresez direct ție, camarade cititor, să îți povestesc cum am format un grup naționalist local și, în fapt, să te motivez să faci la fel.

Totul a început cu articole pe site-uri naționaliste, pe care le citeam și le răspândeam pe grupuri de Wapp și telegram. Uneori se anunța câte un eveniment, vreun protest, lansare de carte, comemorare sau marș. Primele dăți am fost destul de reținut până când într-un final  m-am decis să particip la un astfel de eveniment. Intenția mea era să intru în contact cu alți tineri de vârsta mea, care gândesc la fel.

Așa că am participat la marșul pentru normalitate, unde am fost surprins să descopăr o grămadă de tineri inteligenți care aveau un bagaj similar de cunoștințe cu ale mele, defapt mai multe. Nu am apucat să vorbesc foarte mult cu ei, dar am făcut schimb de numere de telefon, în special cu câțiva de vârstă similară (16-18 ani) și am ținut legătura pe chat, dezbătând niște articole ideologice, comentând știri și bineînțeles distribuind memeuri.

Dar asta nu mi-a ajuns. N-a fost destul pentru mine.

Așa cum fiecare dintre noi trecem prin faza copilăriei inocente, simțeam că această fază de discuții sterile trebuie depășită. Simțeam că pot face mai multe. Că trebuie să fac mai multe dacă mă consider un bun român, adică un naționalist.

Motivația mea principală a fost lecturarea cărții Pentru Legionari, o cutremurătoare epopee a celor mai viteji români din istoria recentă. Titani cu sufletul de stâncă, legionarii, acești români absoluți, mi-au insuflat un puternic sentiment de onoare, de respect pentru jertfa lor și de datorie. Datoria de a continua marea lucrare pe care au început-o, de a-mi șlefui sufletul și a mă angaja în lupta pentru biruința legionară, adică învierea neamului prin restabilirea valorilor morale și spirituale în societate.

Aceste gânduri nu-mi dădeau pace, nu mă lăsau să mă culc pe o ureche, nu-mi permiteau să pierd prea mult timp uitându-mă la seriale și jucându-mă Fortnite pe calculator. Nu. M-au împins într-o căutare a sensului, a menirii.  M-au călăuzit spre site-uri ca Incorect Politic și spre evenimente ca acel marș, unde am cunoscut tineri cu convingeri similare, cu care m-am împrietenit.

Am fost trei la început, eu împreună cu alți doi cu care am ținut legătură mai strânsă și care au fost de acord că este bine să facem un grup de inițiativă, un mănunchi de prieteni.

Așa a început.

Ne-am întâlnit cu greu și din păcate nu am putut fi sinceri (doi dintre noi) cu părinții, căci nu ne-ar fi lăsat să ieșim dacă le-am fi spus că vrem să formăm un grup naționalist. Asta este epoca în care trăim, nu mai putem spune totul pe față nici măcar cu cei mai apropiați, trebuie să învățăm un anumit grad de subtilitate. Am reușit fiecare dintre noi, în ciuda presiunilor din familie și de la școală, să ne menținem sângele pur în 2020-2022, fără a ne înțepa cu otrăvurile vaccinale.

Totuși, în ciuda acestor dificultăți, ne-am întâlnit. Am discutat despre ceea ce se întâmplă în țară, dar am trecut și la acțiuni. Ce acțiuni puteam face niște puști de 16 ani fără bani și resurse. Ne-am plimbat prin oraș căutând abțibilduri ale antifa să le dăm jos. A fost prima acțiune, a fost satisfăcătoare și a întărit legătura dintre noi. Ulterior am strâns ceva bănuți și am făcut niște abțibilduri proprii cu “ROMÂNIA PENTRU ROMÂNI”. Pentru a le distribui, unul dintre noi stătea de șase, iar ceilalți le lipeau pe burlane, în stații de autobuz, la semafoare, la treceri de pietoni și pe porțile școlilor.

Lunile treceau, iar noi ne întâlneam măcar odată pe săptămână să discutăm și să dăm o tură prin oraș. Când se organizau manifestații naționaliste eram prezenți alături de participanți. Încă suntem la început, dar ne-am lărgit lista de contacte și grupul în sine, astăzi suntem cinci.

Este un lucru care pare mic, să te vezi cu 2 oameni și să dai o tură prin oraș dezlipind propaganda dușmanilor de pe ziduri. Dar e un început, o formă de acțiune la finalul căreia rămâi cu un sentiment bun, că ai făcut și tu ceva, ai contribuit într-un fel.

Aceasta este formula – participi la un eveniment, intri în vorbă cu alți tineri, faceți schimb de numere de telefon, vorbiți și vă întâlniți, apoi vă faceți un obicei din a vă întâlni odată pe săptămână și a vă întreba “ce putem face acum?”. Mereu există ceva de făcut. Cât despre veșnica problemă “n-am timp să ies că am de făcut X”…unul dintre noi se află în ultimul an de liceu și are bacalaureatul, este în genere foarte ocupat. Cu toate acestea își face timp câte două ore într-o sâmbătă să iasă cu noi! Deci unde există voință, se poate!

Gândul că pot face mai mult tot nu îmi dă pace. După consolidarea grupului de prieteni, următorul pas este să intru în contact cu diversele asociații sau personalități naționaliste care activează la mine în oraș, să îi cunosc mai bine și să văd cum pot ridica gradul de implicare al grupului. Fac asta ținând cont că am și bacul anul acesta, pentru care mă voi pregăti să-l iau cu brio!

Am scris toate astea în speranța că și tu vei găsi curajul să te întâlnești cu doi-trei camarazi și să formezi un mic cuib la tine în localitate.

Trebuie să ne organizăm, pe măsură ce creștem în vârstă să devenim o forță care nu poate fi ignorată.

O forță care să transfigureze generația noastră.