Cu sau fără nesfârșitele conspirații, încrederea a dispărut și LUMEA SE DISLOCĂ

Gabian Rahmanian
Incorect Politic
Iunie 3, 2020

CU SAU FĂRĂ NESFÂRŞITELE CONSPIRAŢII

ÎNCREDEREA A DISPĂRUT

ŞI LUMEA SE DISLOCĂ

 

Victimă a terorismului intelectualo-mondial, de după 1945, pradă contradicţiilor, tensiunilor soci­ale, naţionale, politice, rasiale, religioase şi altele, ce n-au putut fi rezolvate de Războaiele mon­di­ale, Războiul rece şi neîntrerupta « luptă pentru pace », de după zdrobirea, umilirea, insultarea şi perma­nenta diabolizare a adevăratei Europe (1945), lumea se dislocă în confruntări geopolitice pentru domi­naţie mondială, pe fondul conspiraţiei puternicilor contra mai puţin puternicilor, pe seama celor aproape şapte miliarde de pământeni, a căror reducere drastică o doresc toţi actorii şi protagoniştii nemărturisitei lupte pentru putere. Disimularea intenţiilor şi intereselor justifică orice « lovituri sub centură », între care Războiul biologic actual este premiera mondială sui generis botezată « pandemie » sau « pandemuie », cum spun unii, care înseamnă botniţarea şi înfri­coşarea întregii omeniri, lovitura oltenească la muie, vaccinare silnică, contradicţii fără număr, abuzuri de tot felul, batjocorirea Constituţiei, a legilor scrise şi nescrise, închiderea bisericilor, minciunile zilnice ale Grupurilor mafiote de Comunicări Strategice constituind aspectul cel mai evident al conspirativităţii mondiale, pe care ridicolii şi siniştrii papagalo-dătători de lecţii televi­zuale se străduiesc să le conteste.

Cinstit vorbind, oricare i-ar fi orientarea sau neorientarea politică, niciun om de bună credinţă nu poate contesta conspiraţionismul înscris pe fiecare pagină sau eveniment din Istorie, pe fiecare liniuţă a istoriei lumii. În cadrul celor două triumvirate romane, fiecare dintre triumviri complota contra celorlalţi doi, antrenând poporul roman în cunoscutele războaie civile şi lupte fratricide. În lumea greacă, Atena complota contra Spartei şi a Tebei, iar acestea, la rândul lor, complotau şi ele, unindu-se de fiecare dată cetăţi mai slabe contra celei mai puternice, care era pusă cu botul pe labe. Nu mai vorbim de conspiraţia perşilor contra grecilor, a macedo-grecilor contra Imperiului Persan, a israelo-iudeilor contra filistinilor, amaleciţilor şi celorlalte seminţii ale vremii, despre existenţa cărora Vechiul Testament ne dă o oarecare idee.

În general, creştinii habar n-au de religia lor, de începuturile acesteia, de unde speculaţiile sucu­lente pe tema « creştini-cretini ». Dovadă? Creştinii cunosc trădarea apostolului Iuda, ale cărei dedesubturi nu le înţeleg însă, din cauza prea multei credinţe suportericeşti, pe cluburi gălăgioase, nu fotbalistice ci ortodoxe, catolice, protestante, neo-protestante, etc. Trădătorul Iuda a fost un foarte priceput şi apreciat ministru de finanţe al Zeloţillor lui Isus-ben-Iuda, din Gamala, fiul lui Iuda-ben-Ezechia, tot din Gamala, nepotul lui Ezechia din Gamala (al cărui tată nu este cunoscut), toţi trei răstigniţi de către Romani, ca « Fii ai lui David », pretendenţi legitimi şi îndreptăţiţi la tronul Iudeii, ilustrat cu aproape 1000 de ani înainte, de legendarii regi David şi Solomon. Întrebare: De ce l-a trădat apostolul finanţist Iuda pe unchiul său Isus-ben-Iuda, şeful mişcării naţionaliste şi de eliberare a zeloţilor, pretendent legitim şi recunoscut la tronul Iudeii? La o cercetare atentă, povestea cu cei 30 de arginţi nu stă în picioare! Iuda putea să ia din trezoreria zelotă sume mult mai mari, pe care chiar le lua, fără să se jeneze, cu ştirea tuturor, întrucât el procura cam toţi banii Mişcării de Eliberare Naţională iudeo-zelotă, contra odiosului ocupant roman.

Trădătorul Iuda era fiul lui Simon-Petre sau Chefa, fratele lui Isus-ben-Iuda, viitorul apostol şi grănicer al Raiului creştin, următorul născut al Mariei, mamă a zece copii, pururea Fecioară, cum pretind diversele idolatrii şi secte creşltine. Trădându-l pe Isus, care nu a avut copii, Iuda spera să devină beizadea, prinţ moştenitor al tronului Iudeii, adică infinit mai mult decât ridicolii 30 de arginţi, cu care abia s-a putut cumpăra un petec de pământ… Lucrurile acestea se cunosc şi nu tocmai, pentru că ne-au fost ascunse. De când? De la începuturile creştinismului. De cine? De cei ce aveau interesul să ascundă lucruri mai importante decât trădarea lui Iuda şi cei 30 de arginţi.

Peste trei secole, transformarea creştinismului în religie oficială a Imperiului roman a fost rezul­tatul conspiraţiei iudeo-creştino-constantiniene, a împăratului Constantin şi ierarhilor iudeo-creştini ai vremii, conspiraţie contra religiei imperiale, a templelor şi preoţimii romane, a şcolilor şi societăţilor iniţiatice, a întregii societăţi şi culturi romane, ce număra peste o mie de ani, la data respectivă. Rezultatul conspiraţiei s-a soldat cu un mileniu de analfabetism şi bigotism european, cu schismele, sectele, rugurile şi ereziile creştine ce continuă. După străluciţii autori greci şi romani, după secolele de literatură, teatru, istorie, drept, filosofie, în secolul al VIII-lea, analfabetul împărat Carol cel Mare, un fel de Ceauşescu al vremii, reîncepe « cultura » de la zero, direct cu « academia realfabetizării » fostei Galii romane, a viitoarei Franţe, ce avea să atingă, peste secole, un remar­cabil nivel de împlinire omenească, înainte de decadenţa actuală, afro-asiatică, pluri-rasială şi mondialistă, ce va permite unui nou Baiazid să dea calului ovăz şi din pristolul de la Roma şi din cel de la Notre Dame din Paris.

Dincolo de manevrele şi uneltirile inter-catolice sau ortodoxe, pentru ocuparea scaunului papal, sau constantinopolitano-patriarhal, trecând peste cei doi papi (Roma/Avignon) ce au convieţuit, bine-mersi, fiecare cu capitala şi catedrala lui, fiecare crezându-se şef legitim al întregului creşti­nism, din conspiraţie în conspiraţie şi din sfânt sinod în şi mai sfinte sinoade creştine ajungem la Marea Schismă de la 1054, care continuă şi astăzi. Nu vorbim de conspiraţia şi războaiele Bisericii contra « ereziilor » ariană, bogomilă, catară, contra Reformei, nu vorbim de războaiele religioase ce au sfâşiat Europa şi care nu s-au terminat nici astăzi. Dacă ţinem seamă şi de conspiraţiile musulmane contra iudaismului, de cele ale iudeilor şi iudeo-jidovilor contra musulmanilor, de conspiraţiile şi cruciadele creştinilor contra musulmanilor şi a iudeo-jidovilor, etc., vedem ceea ce niciun specialist sau nespecialist de bună credinţă nu poate contesta: conspiraţia este o perma­nenţă a istoriei, probabil una a naturii omeneşti. Oricât ar fi de credincios, cuvios, cucernic, înalt-prea-sfânt sau prea-fericit, în orice creştin zac trei Draci, ce se cuibăresc nu numai în femei, cum spu­ne Povestea lui Stan Păţitul, ci în toţi bărbaţii, în chiar papii de la Roma, în pederastul patriarh ecumenic Meletos, din Constantinopole, alungat, în 1925, pentru pederastie, din aproape bimile­narul scaun patriarhal al lui Ioan Gură de Aur, alungat şi el cândva, nu însă pentru acelaşi păcat cu prea-sfinţitul Cornel Bârlădeanu, episcop de Huşi, alungat din episcopie într-o mânăstire de maici, ca evlavios şi prea-cucernic campion homosexual, spovădău zburdalnic fără oprelişte de pro­hab, întru pregătirea actualei educaţii sexuale în maternităţi, creşe, grădiniţe, şcoli şi celelalte insti­tuţii ale bordelului actual. Că este vorba de catolici, protestanţi sau ortodocşi, că discutăm de fotbalişti, negustori, politicieni sau prostituatele-model, plurisexuale, din partidele pidosnice ale bordelului de ieri sau de azi, conspiraţia este pretutindeni prezentă, un fel de « sare în bucate », cum spune povestea. Cei ce contestă acest lucru riscă să fie etichetaţi oameni de rea credinţă, împotriva cărora, evident, nu putem face nimic.

Nu vorbim de răsturnarea Stuarţilor în Anglia şi decapitarea regelui Carol I Stuart; nu vorbim nici de detronarea Bourbonilor şi decapitarea lui Ludovic al XVI-lea, nici de asasinatul de la Sarajevo şi declanşarea primului Război mondial, de conspiraţia iudeo-bolşevico-germano-americano-leni­nistă contra Romanovilor şi a Statului Rus, nici de tratativele României Mici cu cele două tabere imperialiste în război, fiecare străduindu-se să o atragă de partea sa, nu vorbim de uneltirile învin­gătorilor contra învinşilor, de Versailles, Saint-Germain, Tria­non, nu vorbim de uneltirile unora şi altora pentru sau contra declanşării celui de al II-lea Război mondial, nici de conspiraţia de 23 August 1944, pentru răsturnarea guvernului mareşalului Antonescu şi întoarcerea României contra istoriei sale, a propriilor ei interese naţionale, nu vorbim nici de conspiraţia comunistă pentru răsturnarea monarhiei trădătoare a Hohen­zollernilor, nu vorbim nici de conspiraţia iudeo-sovietico-maghiaro-americană pentru răsturnarea lui Ceauşescu, nici de conspiraţia terorismului de Stat american contra propriilor săi cetăţeni (11/09), în scopul declanşării războiului din Afganistan, Irak, Libia, Siria şi probabil Iran, într-un viitor nu prea îndepărtat. În concluzie, toate eveni­mentele istorice importante au fost rezultatul unor cons­piraţii cunoscute sau al unora mai puţin cunoscute, de nespecialişti. Cine îşi aminteşte astăzi, de exemplu, de concurenţa dintre marii constructori de automobile şi motoare cu ardere internă, conspiraţie în cadrul căreia, de exem­plu, agenţii serviciilor secrete englezeşti l-au asasinat pe inginerul german Diesel, inven­tatorul moto­rului ce îi poartă numele… Conspiraţia nu este numai politico-istorică, cum ar putea crede unii, ea traversează orice domeniu de activitate: economie, ştiinţă, tehnică, literatură artă, religie, inclusiv recompensarea marilor creatori. Altfel cum explicăm că făcătorii de războaie, cazul multor preşedinţi americani şi al altor băutori de sânge omenesc au fost cu toţii nobelizaţi. Pentru Pace! Instituţia Premiilor Nobel este de mult un bor­­del de conspi­raţii şi conspiratori. Dovezi sunt multe. Amintim cazul doctorului Paulescu, căruia i s-a refu­zat Nobelul, pentru descoperirea pancreatinei, premiu oferit celor doi impostori canadieni. Cercetarea atentă a nobeli­zaţilor arată că orice nobelizare implică o cons­piraţie. O cabală!

Pacea nu a fost niciodată completă, ea a fost veşnic umbrită de diverse conspiraţii cunoscute sau necunoscute de marele public. Serviciile secrete de astăzi, ca şi cele ale trecutului şi, fără îndoială, ale viitorului, se ocupă numai de conspiraţii, de demascarea, prinderea, detur­narea şi chiar uci­derea conspi­ra­torilor. Pacea socială şi populismul de până acum câteva luni au fost o iluzie. Încă din anul 2003, câteva zeci de cercetători ştiinţifici francezi au depus un brevet pentru « inven­ţia » virusului Covid-19, care între timp este pus mai ales pe seama chinezo-americanilor. Francezii şi alţii şi-au avut şi ei contribuţiile lor, pe care le vom afla. Sigur este că pacea şi populismul s-au dus odată cu faza crescândă a globalizării sau mondializării, dorită de unii şi detestată de alţii.

Intervievat în cele ce urmează, preşedintele Trump constituie probabil picătura ce a făcut paharul să dea pe afară! Toată lumea îşi aminteşte de modul cum ne-a fost prezentat acest remarcabil om de Stat, ce doreşte să pună capăt decadenţei popoarelor şi Statelor de rasă albă, în general, deca­denţei americane în special.

După cei patru ani ai primului său mandat prezidenţial, unii văd mai curând ceea ce ei numesc aspectul destructiv al acţiunii preşedintelui Trump, trecând prea uşor cu vederea că această acţi­une este una de revelare public a conspiraţiilor de tot felul, în Statele Unite şi în lumea întreagă. Peştele de la cap se impute, spune o vorbă. Adevăratul « peşte », mai bine zis « cel mai peşte » al epocii postbelice nu a fost Uniunea Sovietică, cum s-a crezut aproape o jumătate de secol. « Ade­văratul peşte », marele caşalot uneltitor, conspiratorul organizator al linşajului pseudo-judiciar Nuremberg, marile crime şi matrapazlâcuri postbelice par să fi fost comise mai curând de Statele Unite, deşi Uniunea Sovietică n-a fost nici ea chiar fecioară neprihănită. Anglia şi Franţa, marile uneltitoare ale primului Război mondial (alături de Rusia ţaristă, bineînţeles, dar aceasta s-a dus pe apa sâmbetei) învingătoare şi profitoare, au devenit puteri de mâna a doua, în perspectivă de mâna a treia, francezii şi englezii fiind pe cale de a da ortul popii şi a părăsi scena istoriei în chiar cursul acestui al XXI-lea secol. Acelaşi drum al decadenţei morale, mai ales, a fost urmat şi de Statele Unite, în tot cursul secolului XX-lea, cu diferenţa că, spre deosebire de Anglia şi Franţa, care aveau în spate popoare adevărate, cu o îndelungată istorie şi viaţă naţională, Statele Unite nu erau şi nu sunt nici azi altceva decât un conglomerat eterogen de rase, culturi, religii şi obiceiuri diferite, ce devin tot mai contradictorii, explosive, din care cauză Confederaţia creată în urmă cu aproape 250 de ani nu va trăi suficient pentru a-şi sărbătorii cel de al treilea centenar.

Până la Trump, marile puteri s-au jucat de-a v-aţi ascunselea, mimând multilateralismul sec, adică unilateralismul americano-haotic de după dispariţia Uniunii Sovietice, culminând cu « Tero­ris­mul de Stat 11/9 », războiul cronic afgan şi celelalte, pregătirea actualului război biologico-pandemuic, devenit războiul tuturor contra tuturor. Ordinea sau mai degrabă dezordinea de după al II-lea Război mondial dispare sub ochii noştri. Slavă Domnului! Niciunul dintre cei 75 de ani de după ultimul Război mondial nu a fost un an de pace adevărată. Conspiraţiile nevrednicilor învingători contra păcii, infamiile şi mârşăviile războiului lor holocaustic nu puteau rămâne veşnic nepedepsite. Măturând întreaga Europă, irezistibilul val migrator islamo-afro-asiatic este pe cale de a îngropa popoarele francez şi englez, înrobite deocamdată, umilite, batjocorite şi metizate în propriile lor ţări, preţ al infamiei planetare clădite pe sclavia şi jefuirea învinşilor, minciuna holo­caus­tică, robia comunistă, într-un cuvânt dezordinea instaurată de câştigă­torii măcelului iudeo-imperialist 1939-1945, preţ ce cuprinde şi trădarea dintr-un anumit 23 August anti-românesc. Tucidide avea dreptate: forţele istorice sunt mai puternice decât interesele şi legile oamenilor. Îmbătaţi de infantila lor voinţă narcisică de putere, liderii politici europeni, din timpul şi de după ultimul Război mon­dial, şi-au dat şi îşi dau aere de corăbieri încercaţi. Scadenţa este necruţătoare. Pe termen scurt, sacul rupt se poate petici. Nu mai avem pe ce petici vreun viitor european. Natura are oroare de vid. Spermatozoizii afro-asiatici se dovedesc mai virili decât cei cul­tivaţi în lupanarele Parisului şi sub umbreluţele sau prezervativele englezeşti. Winston Churchill a distrus Imperiul colonial englezesc! Să-i fie de bine! Pentru asta i s-a decernat premiul Nobel. Fără nicio bătălie, generalul De Gaulle a distrus şi el Imperiul colonial francez! De la aceşti doi artizani ai nenorocirii propriilor lor popoare şi imperii, funia s-a întins la gâtul întregii Europe, inclusiv la ţările-barăci ale fostului lagăr iudeo-bolşevico-sovietic de concentrare şi, pe alocuri, chiar de exterminare! Pe zice trece, totul devine din ce în ce mai clar: oameni, corăbii, culturi, religii, lume şi ţară, totul se scufundă în faţa inamicului invizibil. Cel mai invizibil inamic nu este însă bietul virus, Covid-19, deşi cei ce l-au meşterit şi-au dat toată silinţa, în laboratoarele lor criminale. Cel mai invizibil şi periculos inamic este minciuna, conspiraţia banditesco-mondială pentru botniţarea întregii omenirii şi transformarea popoarelor în tot atâtea turme de cyborgi.

Orice ar spune unii sau alţii, nimeni nu contestă invizibilitatea inamicului întregii omeniri, dar asta nu rezolvă cele ce îşi aşteaptă rezolvarea. Esenţialul rămâne de clarificat, catalogat, numit cu subiect şi predicat. Pentru aceasta, nu putem conta pe guvernul ce minte, pe mass-media vân­dută, pe intelectualii trădători sau incompetenţi. După unii, ipoteză ce nu poate fi exclusă, inami­cul invizibil ar putea fi cele câteva sute de familii suspuse şi diverşi supermani elyséeni sau cotro­cenizaţi, care pe unde, nu în ultimul rând Bill Gates, aceştia făcând şi desfăcând cam tot ce se face şi desface rău pe lume. Acesta e cuvântul! Actualul inamic este sau pare să fie răul absolut. În curând îl vom vedea pe cer, coborînd din nori, vorbind popoarelor pe limbile lor! Nimeni n-ar fi crezut că într-o zi se va ajunge aici. Conspiratorii lumii vechi, ai Evului Mediu sau ai epocii moderne nu şi-ar fi putut imagina aşa ceva. Odată în plus, înţelegerea trecutului deschide calea priceperii prezentului şi a întrezăririi viitorului.

După ce şi-a aruncat în aer crucişătorul Maine, cu peste o mie de marinari la bord (raza portului Havana, 1898, pentru a cuceri Cuba şi Filipinele, ce aparţineau Spaniei), după Lusitania (1916, când au fost sacrificaţi alţi peste o mie de americani), după Pearl Harbor (1941, mii de morţi, mare parte din aviaţie şi flotă distrusă), după terorismul contra femeilor, copiilor şi bătrânilor germani (1943-1945, culminând cu Dresda), după înscenarea şi linşajul teroristo-pseudo-judiciar de la Nuremberg (din 1945-46 până astăzi), după spectaculoasele atenate teroriste din 11 Sep­tembrie 2001, războaiele din Afganistan, Irak, Libia, Siria, iată-i pe americani victime şi parte în războiul biologic actual, în pregătirea căruia administraţia Obama a jucat un rol ce nu poate fi ascuns. Specialiştii nu s-au pus încă de acord cu privire la data exactă când terorismul de Stat sau nebunia guvernamentală americană s-a instalat la Washington. Realitatea fenomenului nu poate fi însă contestată, iar preşedintele Donald Trump încearcă să o combată din chiar interiorul actualei administraţii de la Casa Albă.

După ce au lătrat câtva timp a pustie, maimuţoii şi pekinezii europeni, alde Macron, căţeluşa ştirbă de la Berlin, ciorile vopsite papagaliceşte, din fosta Republică Socialistă Română au pus botul pe labe aşteptând iniţiativele războinice ale unui Trump preocupat mai întâi să dea cu mătura pe propria lui bătătură. În lipsa certitudinilor de altădată, a unui adevărat om de Stat, Europa de după 1945 a supravieţuit în umbra Uniunii Sovietice şi a Statelor Unite, fără ca nimeni să ştie care dintre acestea este mai funestă decât cealaltă, cooperarea de faţadă fiind rând pe rând înlocuită de concurenţa profundă, competiţia strategică, războiul rece şi actualul război contra inamicilor « invizibili », războiul tuturor contra tuturor!

Capitalismul chinez de Stat a beneficiat de lipsa de busolă, bună-credinţă şi suflet a Europei şi Americii, echipându-se şi punând la muncă miliardul lui de braţe de muncă, consumând puţin, producând tot mai mult, acordând credite colosale puterii americane ce se îndreaptă tot mai mult către destinul imploziv al Uniunii Sovietice. Toate acestea pun problema reamenajării ordinii lumii, a principalelor instituţii internaţionale, mai ales că, beneficiind de globalizarea voită de americani, China s-a înarmat, devenind probabil primul competitor al Americii şi reclamând, în consecinţă, locul şi rangul cuvenit. Mai devreme sau mai târziu, era fatal ca puterea Chinei să arate Europei şi Americii dimensiunile prăpastiei morale, demografice, culturale, financiare şi economice din care nici Dumnezeu, probabil, nu le va mai putea rezolva. Actualul Război invizibil semnifică exact acest lucru: cu mâinile altora, Chinezii trag cât mai mult jar pe castanele lor. Pe de altă parte, înţelegând că globalizarea îi condamnă, americanii încearcă să realizeze şi ei un « nou salt înainte », după moda lui Mao. Rămâne de văzut dacă refacerea Americii ca mare putere exprimă voluntarismul unui om de Stat şi al unei remarcabile echipe sau este vorba de acelaşi curent istoric, generator de haos, pe care America îl cultivă de peste un secol, cu pasiunea sinucigaşă ce loveşte de peste o sută de ani întreaga Europă şi toate popoarele de rasă albă.

Iată un extras din Interviul realizat de Sharyl Attkisson la Casa Albă, pe 22 mai curent.

Pentru reportajele sale de investigaţii, Sharyl Attkisson este laureata mai multor prestigioase premii ziaristice, lucrând cu o echipă de înaltă clasă profesională. În primă audiţie, interviul de faţă a pătruns în 43 de milioane de familii americane, prin intermediul a 162 de staţii de emisie ale grupurilor Sinclair, Broadcast, ABC, CBS, NBC, FOX, CW, MyTV, Univision şi Telemundo.

Totuşi, asta nu împiedică Facebook să cenzureze prezentul interviu, să suprime diverse căi şi piste de acces al publicului către cele declarate ziaristei Sharyl Attkisson de către preşedintele Trump. Facebook pare să fi turbat, pur şi simplu!

După Facebook, acest video ar fi contrar standardelor « comunităţii », întrucât nu respectă normele privind indivizii şi organismele periculoase, astfel încât nu ar trebui să fie văzut decât de un singur internaut.

Iată aşadar standardele Facebook. Conform opiniei patronilor Facebook, prin discursul său, preşedintele Statelor Unite s-ar face vinovat cel puţin de unul dintre motivele următoare:

 

• – Activitate teroristă.
• – Ură organizată.
• – Crime în masă sau în serie.
• – Vânzare de persoane, ceea ce înseamnă o adevărată insultă pentru cei ce cunosc măsurile luate de administraţia Trump în cadrul luptei contra traficului de persoane.
• – Violenţe şi activităţi criminale organizate.

 

Evident, toate acestea reprezintă ceva fraudulos, fără legătură cu interviul ce urmează, realizat de una dintre cele mai prestigioase ziariste americane.

Înainte de a trece la interviul propriu-zis, aş vrea să transmit un scurt mesaj pentru Facebook:

M-aţi cenzurat şi blocat, pe mine şi atâţia alţii… Aşa stând lucrurile, pentru că v-aţi arătat adevărata faţă, e rândul meu să vă pălmuiesc spunând că singurul motiv pentru care am tradus acest interviu este că voi l-aţi cenzurat. Ei bine, de acum el va fi şi mai accesibil. Asta e ironia, adevărată ironie! Datorită cenzurii Facebook, interviul de faţă va fi urmărit cu şi mai mult interes, de către mult mai mulţi oameni.

Iată deci interviul preşedintelui Trump: