Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iulie 2, 2018
Salutare prieteni,
Este vacanța de vară și am o veste bună.
Acu două săptămâni urma să se difuzeze o peliculă despre lesbiene la Muzeul Țăranului Român, dar nu s-a mai difuzat.
Războiul cultural din care facem parte, ca orice război, este presărat cu victorii și înfrângeri.
Tudor Giurgiu este regizorul al cărui film degenerat nu s-a mai difuzat, înfrângerea lui s-a lăsat cu replici adresate conducerii muzeului:
Potrivit Mediafax, Tudor Giurgiu, administratorul societăţii de distribuţie Transilvania Film, acuză într-o scrisoare deschisă că pelicula regizorului Bogdan Theodor Olteanu “Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă” nu va fi proiectată la cinematograful Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, “deşi este un cinema care primeşte subvenţii atât de la CNC, cât şi din programul Europa Cinemas tocmai pentru a programa filme româneşti şi europene de calitate”.
Regizorul Tudor Giurgiu apreciază că refuzul proiecţiei nu este “eventuala temere că filmul ar fi un rebut, ci că e un «FILM CU LESBIENE», iar asta ar putea regenera scandalul din luna februarie”.
Nu ar putea, ci cu siguranță ar genera nemulțumiri firești.
“A transforma cinematograful într-un loc unde filmele de un anumit gen nu sunt binevenite, în pofida valorii lor, doar pentru că se consideră a fi străine de discursul şi mesajul Muzeului Ţăranului Român, e o interpretare forţată şi nepotrivită valorilor europene ale lumii în care trăim”, precizează regizorul şi producătorul Tudor Giurgiu.
Nu se consideră, ci se știe.
Valorile țăranului român nu sunt valorile europene (homosexualitatea, globalismul, metisajul, mai nou pedofilia).
Regizorul știe și el asta. Și totuși promovează niște nonvalori antagonice cu valorile țăranului român. El este agresorul și el se preface victimă.
Vă amintește cumva de un proverb polonez?
Potrivit lui Giurgiu, decizia conducerii Muzeului Ţăranului este determinată de presiunea la care este supusă din partea publicului care disociază obiectul activităţii MŢR de tematica LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali): “Aşa cum i-am transmis şi personal doamnei director al muzeului, Liliana Passima, încerc să îi înţeleg decizia şi, da, poate că are dreptate. Conduce un muzeu extraordinar, care a trecut prin vremuri complicate şi are de dus multe bătălii în intern, nu doreşte să-şi alieneze o parte a publicului, care consideră că programarea unor filme cu tematică LGBT este străină de substanţa instituţiei. Rămân, totuşi, cu îndoiala sinceră că protestatarii din februarie au vizitat muzeul cu adevărat în ultimii 5 ani sau au măcar habar despre programele sale curente”.
Giurgiu ne explică de ce este o veste bună, mai exact pentru că presiunea publicului a determinat conducerea muzeului să nu mai difuzeze pelicule mizerabile. Deci se poate! Deci nu este degeaba!
Aceia care au protestat anul acesta au determinat conducerea muzeului să dea în spate. Acțiunile lor au avut efecte. Este o veste extrem de bună și ar trebui să devină îndemn pentru noi toți să ne solidarizăm în stradă cu cine iese în apărarea valorilor neamului, ori de câte ori se întâmplă să iasă.
Chiar dacă în stradă sunt câteva zeci, o sută sau două sute de oameni, impactul mediatic al demersului va afecta percepția a zeci de mii de oameni.
Conducerea muzeului a dat un răspuns “diplomatic” despre ceva lucrări, “efort administrativ”, o “perioadă complicată” și “nevoia de liniște” în perioada aceasta.
“Aceasta este o listă scurtă cu probleme deloc liniştitoare, pe care orice persoană de bună credinţă le va regăsi printre obiectivele principale ale muzeului nostru şi de care poate că nu foarte mulţi dintre cei ce ne vizitează cinematograful sunt conştienţi. În acest context mai puţin vizibil publicului larg am considerat că nu este potrivită proiecţia unui film, care avea toate datele de a genera tensiuni similare celor din luna februarie. Într-adevăr, în următoarea perioadă MŢR ARE NEVOIE DE LINIŞTE, care însă nu coincide cu cea de care amintea domnul Tudor Giurgiu în corespondenţa purtată pe tema proiecţiei acestui film”, potrivit directorului Muzeului Ţăranului.
Lăsând laoparte răspunsul kosher la scrisoarea regizorului care invocă libertatea de exprimare (foarte des invocată atunci când este vorba despre obscenități, dar ignorată atunci când este vorba despre opinii politice), refuzul conducerii de a difuza mizeria se încadrează în cadrul normalității, a firescului cu care ar trebui tratată orice încercare de a ne otrăvi cultura.
Pe 4 februarie, o proiecţie a filmului “120 BPM/ bătăi pe minut“, de Robin Campillo, cu tematică gay, programată la cinematograful Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, a fost întreruptă de proteste, în timpul cărora mai multe persoane, afişând icoane, steaguri şi pancarte anti-LGBT, au intonat cântece bisericeşti.
Acești români cu conștiința vie au strigat “Rușine directorului” și “Afară, spurcăciunilor!” când au protestat împotriva filmelor cu tematică gay.
Câteva zile mai târziu, şi proiecţia filmului cu tematică gay “Soldaţii. Poveste din Ferentari“, de Ivana Mladenovic, a fost întâmpinată cu proteste.
La momentul respectiv, Muzeul Ţăranului a transmis într-un comunicat remis Mediafax că “nu are calitatea de a cenzura conţinutul unei proiecţii cinematografice care în prealabil a obţinut de la autorităţile competente toate avizele şi certificatele de rating impuse de lege. Cinema Muzeul Ţăranului face parte din reţeaua cinematografică Europa Cinemas, respectând întru totul standardele de calitate în domeniu, difuzând filme europene non-naţionale şi naţionale”.
Am căutat să vad cine sunt Europa Cinemas.
De pe Wikipedia:
Founded in 1992 with funding from the MEDIA programme Creative Europe and from the Centre national du cinéma et de l’image animée CNC, France, Europa Cinemas is the first film theatre network focusing on European films. Its objective is to provide operational and financial support to cinemas that commit themselves to screen a significant number of European non-national films, to offer events and initiatives as well as promotional activities targeted at Young Audiences. Thanks to the support of Eurimages and the French Ministry of Foreign Affairs, the influence of Europa Cinemas extends to Eastern European countries, to the Balkans, to Russia and to Turkey.
Eurimages, care finanțează Europa Cinemas, este un fond al consiliului european pentru co-producția, distribuirea și digitalizarea lucrărilor cinematografice europene. Promovează industria de film și se află în Strasbourg, Franța. Deci un instrument de propagare a “valorilor europene” prin intermediul audio-vizualului.
Aș vrea să-i văd pe ai noștri luând banii europeni și făcând niște filme care promovează valorile naționale, argumentând că România ca membră U.E. are dreptul de a-și promova specificul național. Cu siguranță se poate găsi o chiciță în documentație care să le permite să facă ce filme vor ei cu banii de la Eurimages, trebuie doar să existe niște regizori cu voință.
Trollul suprem ar fi să facă un film anti-european cu banii europeni.
