Criză Politică

Gorunul
Incorect Politic
Iunie 19, 2018

În momentul de față, România se află într-o adâncă stare de criză, care, dacă nu își află o rezolvare în curând, va avea efecte negative profunde.

Nu se mai poate spune că există stat de drept. În cel mai bun caz, avem la cârmă două state paralele, ambele ilegitime, ambele subminând supremația legii.

Atunci când Curtea Constituțională Română este subminată prin ignorarea deciziilor sale – în încercarea președintelui de a își mări în mod neconstituțional puterile; atunci când se amenință CCRul cu demiterea în încercarea de a influența deciziile sale; atunci când până și ”opoziția” conspiră la subminarea Constituției, atunci statul de drept a încetat a exista.

Reamintesc cititorului următoarele paragrafe din constituție:

Art. 142.1 Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

Art. 146 Curtea Constituţională are următoarele atribuţii: […] e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.

În acest moment, șarada, teatrul statului este pe față. Niciuna din părți nu dorește să rezolve acest conflict. Cu fiecare zi ce trece, intenția celor din guvern este pusă sub semnul întrebării. În condițiile în care Kovesi trebuia demisă deja, de ce nu a fost suspendat Președintele României Klaus Iohannis? De ce se tergiversează, cu multă vorbă, dar puțină acțiune?

Pentru cine a fost atent, răspunsul este simplu – conflictele care se petrec între cele 3 puteri separate ale statului sunt un teatru pentru populație, având aceeași problemă ca o telenovelă proastă, care trebuie să creeze o poveste din ce în ce mai dramatică ca să continue să capteze atenția, fără a avea un deznodământ sau un impact adevărat – niciun personaj nu moare, nu intră la pușcărie. În cel mai bun caz, fuge în exil – unde se poate face un spinoff bazat pe aventurile Elenei Udrea în Puerto Rico.

Scopul este, de asemenea, foarte simplu. Este necesar să fie distrasă atenția de la ce se întâmplă nu doar în România, dar și în întreaga Europă. Apatia românului a început iară să se transforme în furie.

Lăsată de una singură, există riscul ca omul de rând să realizeze faptul că România, deși esența sa este viguroasă și plină de potențial, continuă să fie suptă și subminată de ambele laturi, atât de guvern cât și de “opoziție”.

Lăsată de una singură, există riscul ca omul de rând să realizeze că Uniunea continuă să se destrame, condusă înspre abis.

Cel mai rău, există riscul ca furia să se transforme în acțiune nu unul împotriva celuilalt, ci împotriva guvernului.

Iar din nefericire pentru ei, nu ducem lipsă de frânghie.