Istoria Mișcării Legionare nu se învață cu adevărat decât de la cei care au trăit-o. De la legionari. Cărțile lui Zelea Codreanu, Ion Moța, părintele Imbrescu, mărturiile femeilor legionare cum ar fi doamna Aspazia Oțel Petrescu si mai ales (părerea mea) trilogia scrisă in exil de Horia Sima (Istoria Mișcării Legionare, Sfârșitul unei ere sângeroase și Era Libertății – Statul Național Legionar) sunt “must do” pentru oricine vrea să inteleagă si cu sufletul nu numai cu mintea. Profesorul Gică Manole, in cartea sa “Apocalipsa după Stalin” face aceeași apologie securistică a lui Ion Antonescu in antiteză cu așa-zisa Rebeliune legionară. Care de fapt a fost o mârșavă lovitură de stat a generalului Antonescu impotriva legionarilor si poporului român. Care a presupus inclusiv înalta trădare de țară a Generalului, că așa se cheamă cand te milogesti la Hitler ca acesta să amenințe cu intervenția armată daca legionarii (susținuți de poporul român si de o mare parte din armata țării) nu cedează. Cum spunea criticul Laurențiu Iordache in prefața cărții “Lacrima prigoanei”, cărțile legionare nu sunt pentru toată lumea. Consider că toti istoricii care caută din exterior să analizeze ML, ca și domnul profesor Gică Manole de altfel, ratează subiectul în profunzimea lui. Pentru că lipseste starea sufletească necesară intelegerii.
Ah, da, chiar mă întrebam de ce o organizație extremistă e promovată atât de intens în timp ce despre Antonescu nu se discută nimic (sau se discută doar de rău). Dar așa e, n-avem “profunzime” pentru că nu ne ducem la pomul lăudat și nu suntem exaltați.Și pentru că am mai citit și cărți despre cealaltă parte.
Cât de imbecil să fii să vorbești de “apologie securistică” pentru Antonescu când omul a fost condamnat la moarte de comuniștii evrei veniți la putere după înfrângerea Axei și e și azi bălăcărit pentru exasperantul Holocaust?
Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Istoria Mișcării Legionare nu se învață cu adevărat decât de la cei care au trăit-o. De la legionari. Cărțile lui Zelea Codreanu, Ion Moța, părintele Imbrescu, mărturiile femeilor legionare cum ar fi doamna Aspazia Oțel Petrescu si mai ales (părerea mea) trilogia scrisă in exil de Horia Sima (Istoria Mișcării Legionare, Sfârșitul unei ere sângeroase și Era Libertății – Statul Național Legionar) sunt “must do” pentru oricine vrea să inteleagă si cu sufletul nu numai cu mintea. Profesorul Gică Manole, in cartea sa “Apocalipsa după Stalin” face aceeași apologie securistică a lui Ion Antonescu in antiteză cu așa-zisa Rebeliune legionară. Care de fapt a fost o mârșavă lovitură de stat a generalului Antonescu impotriva legionarilor si poporului român. Care a presupus inclusiv înalta trădare de țară a Generalului, că așa se cheamă cand te milogesti la Hitler ca acesta să amenințe cu intervenția armată daca legionarii (susținuți de poporul român si de o mare parte din armata țării) nu cedează. Cum spunea criticul Laurențiu Iordache in prefața cărții “Lacrima prigoanei”, cărțile legionare nu sunt pentru toată lumea. Consider că toti istoricii care caută din exterior să analizeze ML, ca și domnul profesor Gică Manole de altfel, ratează subiectul în profunzimea lui. Pentru că lipseste starea sufletească necesară intelegerii.
Ah, da, chiar mă întrebam de ce o organizație extremistă e promovată atât de intens în timp ce despre Antonescu nu se discută nimic (sau se discută doar de rău). Dar așa e, n-avem “profunzime” pentru că nu ne ducem la pomul lăudat și nu suntem exaltați.Și pentru că am mai citit și cărți despre cealaltă parte.
Cât de imbecil să fii să vorbești de “apologie securistică” pentru Antonescu când omul a fost condamnat la moarte de comuniștii evrei veniți la putere după înfrângerea Axei și e și azi bălăcărit pentru exasperantul Holocaust?