Contribuția Aromânilor

Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Aprilie 15, 2020

Au fost macedoneni Petru, Asan și Caloian, întemeietorii imperiului vlaho-bulgar; Mihai Viteazul, primul domnitor care a unificat cele trei țări române, și unchiul său, Iane din Epir, banul Craiovei; Vasile Lupu, domnitorul Moldovei; familia Ghica, cea care a dat Țării Românești – 9 domnitori, Moldovei – 6 domnitori iar României – 2 prim-miniștri sau caimacamul Moldovei, Anastasie Panu, unul dintre artizanii Unirii din 1859; Ioannis Kolletis, primul ministru al Greciei, cu un rol de prim rang în dobîndirea și recunoașterea independenței țării; familia de politicieni greci Caramanlis; actualul președinte al Greciei, Karolos Papoulias; Fatos Nani, fost prim-ministru al Albaniei.

În afară de tronul Țărilor Române, aromânii au dobîndit și titluri boierești și funcții. De pildă, vornicul  Constantin Sămurcaș (ctitorul mînăstirii Sămurcășești din Ciorogîrla), căminarul Mihail Darvari (ctitorul schitului Darvari din București).

Au fost macedoneni ortodocși Sf. Nicodim de la Tismana, cel care a pus bazele monahismului în Țara Românească, Sf. Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolitul Banatului, Sf. Dosoftei, mitropolitul Moldovei și Sf. Antonie de la Iezeru; Sfinții martiri Nicolae din Mețovo, Gheorghe din Ianina și Dimitrie din Samarina Pindului (din păcate, nerecunoscuți de biserica ortodoxă romană); Macarie, mitropolitul Țării Românești, Dositei Filitti, mitropolitul Ungrovlahiei, Nifon Rusăilă, mitropolitul primat al României, Vasile Moga, ultimul episcop al Ardealului, dar și Andrei Șaguna, primul mitropolit al Ardealului, au fost macedoneni. Ioachim al III-lea și Athenagoras I, patriarhii Constantinopolului; au fost macedoneni părintele Arsenie Papacioc, unul din ultimii mari duhovnici ai României și teologul arhimandrit Andrei Scrima. Deși caracteristic macedonenilor este ortodoxia, în unele situații au fost și cazuri de convertire la catolicism, sfințenia lor remarcîndu-se și la Vatican: Sf. Tereza și monseniorul Vladimir Ghica, în prezent în curs de beatificare, au fost și ei macedoneni. Tot macedonean este mitropolitul grec Hierotheos Vlachos.

Au fost macedoneni marii filantropi Emanuel Gojdu, Evanghelie Zappa, George Averoff, George și Simon Sina, Barbu Bellu Jean Mihail și mulți alții, pînă în zilele noastre, cînd merită menționat și Gheorghe Becali.

Încă de la înființarea sa, Academia Română a avut membri fondatori macedoneni (Ion Heliade Rădulescu, primul președinte al Academiei, Ioan D. Caragiani, Dimitrie Cozacovici și Andrei Mocioni), după care alegerea  macedonenilor în acest for a fost continuă: membri de onoare ai Academiei, precum Andrei Șaguna, Thoma Ionescu, Ion Pacea și Ioan Jak Rene Juvara; membri titulari precum Ion Ghica (în 4 rînduri președinte al instituției), Athanasie Joja (fost și el președinte), Alexandru Odobescu, Nicolae Iorga, Pericle Papahagi, Theodor Capidan, Sextil Pușcariu, Gala Galaction, Dumitru Caracostea, Camil Ressu, Octavian Goga, Dumitru Panaitescu-Perpessicius, Lucian Blaga, Alexandru Ghika, Marius Nasta, Victor Eftimiu, Anton Naum, Ovid Densușianu sau Elie Carafoli; membri corespondenți precum Apostol Mărgărit, Ștefan Minovici, George Murnu, Orest Tafrali, Marcu Beza, Anastasie Simu, Dimitrie Gerota, Mircea Djuvara, Ioan C. Filitti, Constantin Esarcu, Cezar Papacostea, Ștefan Bezdechi, Matilda Caragiu Marioțeanu, Șerban Papacostea și Nicolae Saramandu; membri post-mortem precum Theodor Aman, Ion Luca Caragiale, Alexandru Macedonski sau Constantin Noica.

După Unirea din 1859, mulți aromâni au ajuns înalți demnitari: Take Ionescu – fost prim-ministru și în repetate rînduri ministru (externe, interne, finanțe, culte și instrucțiunea publică), Ion și Dimitrie Ghica (de asemenea prim-miniștri), Gheorghe Costa-Foru, Constantin Esarcu, Alexandru și Mircea Djuvara, Barbu Bellu, Mihail Pherekide, Dimitrie I. Ghica (miniștri), Iuliu Valaori a fost secretar de stat la instrucție.

Aromâni au ajuns în fruntea țării și după 1990, dar pe aceștia îmi este jenă să îi amintesc.

În afară de sfinți și mari clerici, mari conducători de stat, mari filantropi și mulțime de academicieni sau oameni politici, macedonenii au dat și mari oameni de cultură, artă și știință.

Aromânul Meletie Macedoneanul, numit de Matei Basarab egumen al Mănăstirii Govora, tipărește aici, în 1640, împreună cu un alt aromân, Ștefan din Ohrid, “Pravila de la Govora”, cea mai veche culegere de legi bisericesti și laice din Țara Românească, prima lucrare tipărită în limba română. Aromânul Dimitrie Eustațievici a scris între 1755-1757 prima gramatica românească.

Capitala de suflet a aromânilor, Moscopole, a dat în perioada sa de glorie mari învățați, mari bancheri europeni, înalte fețe bisericești. O să menționez doar cîțiva din prima categorie. La sfîrșitul sec. XVIII apar în scurt tmp, după prima și mai ales a doua distrugere a orașului de către musulmanii albanezi și turci lucrările a trei mari erudiți moscopoliteni: Teodor Anastasie Cavalioti – preot și profesor care tipărește în 1770 la Veneția cartea „Prima învățătură”, Daniel Moscopoleanul care în 1794 tipărește „Învățătura introducătoare” și  Constantin Ucuța – protopop și erudit care tipărește în 1797 la Viena cartea  „Noua pedagogie” (în cuprinsul căreia apare și prima traducere în aromână a rugăciunii “Tatăl nostru”).  La începutul sec. XIX  Mihai Boiagi (1813) publică la Viena cartea „Gramatica română sau makedonovlahă”.

Au fost macedoneni mari scriitori și mari filozofi: Anton Pann, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Luca Caragiale, Alexandru Odobescu, Alexandru Macedonski, Gala Galaction, Ștefan Octavian Iosif, Octavian Goga, Victor Eftimiu, Lucian Blaga, Nida Boga, Constantin Noica, Zaharia (Zahu) Pană, Mihail Drumeș, Dimitrie Anghel, Atanasie Nasta, Teohar Mihadaș, Radu Theodoru, Constantin Țoiu, Paul Goma, Ioan Petru Culianu. Unul dintre cei mai mari scriitori și dramaturgi sîrbi, Branislav Nusic a fost și el macedonean, ca și predecesorul său, Jovan Sterija Popovici.

Aromânii au avut o contribuție importantă și în domeniul sănătății. Primul medic aromân sosit pe pămînt românesc a fost, la 1719, Ion Procopie Pamperi (originar din Moscopole). În 1735 la inițiativa medicului aromân Dimitrie Caracaș se înființează spitalul Pantelimon, pe care îl va conduce iar în 1801 fiul său, medicul Constantin Caracaș, va înființa spitalul Filantropia. În anul 1804 în București existau trei medici comunali, toți trei aromâni: Constantin Caracaș, Constantin Darvari și Silvestru Filitti. La intersecția sec. XIX-XX îi menționez pe chirurgul și anatomistul Thoma Ionescu (fratele lui Take Ionescu), întemeietorul școlii românești de anatomie și de chirurgie, rector al Universității București, membru de onoare al Academiei Române și Leonte Anastasievici, medicul șef al spitalului Brîncovenesc, iar în prima parte a sec. XX se remarcă medicii aromâni Ion Ghiulamila (primul chirurg otoped român), chirurgul Petre Topa  (primul director al spitalului Floreasca), ultmii trei fiind foști președinți ai Societății de Cultură Macedo-Română, Ernest Juvara, inovator în tehnica instrumentală și chirurgicală,  Dimitrie Gerota, primul radiolog român, urolog, membru corespondent al Academiei Române, cel care în anul 1907 a înființat spitalul-sanatoriu care îi poartă numele (trecut după moartea sa sub tăcere întrucît a fost legionar), chirurgul Traian Nasta profesor universitar, ftiziologul Marius Nasta, membru titular al Academiei Române care în 1949 a înființat în vechiul spital Filaret institutul de ftiziologie, pe care l-a condus ca prim director (în prezent, institutul îi poartă numele) – în 1959 i s-a înscenat un proces fiind temporar demis din toate funcțiile și alungat de la catedra. La mijloc de sec. XX trebuie pomenit chirurgul Ioan Jak Rene Juvara, membru de onoare al Academiei Române. După război, medicul Teja Papahagi va înființa (inclusiv cu fonduri proprii) spitalul din Domnești –  Argeș  (care și acesta poartă numele ctitorului) pe care l-a condus, spital desființat de Emil Boc, în prezent mai avînd doar un serviciu de primiri urgențe – provine dintr-o importantă familie aromână care a dat mulți intelectuali de marcă, inclusiv tatăl său, academicianul Pericle Papahagi și ai cărei membri, prin căsătorie, s-au înrudit cu alte familii aromâne importante (Ciumetti, Caragiani, Magiari). Menționez și doi aromâni care s-au împărțit între profesie și literatură: medicii scriitori Ionel Zeană (închis sub regele Carol al II-lea și sub bolșevici întrucît a fost legionar) și Corneliu Zeană (fiul chirurgului Dumitru Zeană, decedat în temniță la Aiud). La cei trei foarte importanți frați aromâni Minovici m-am mai referit în aceste rînduri (Mina – care a înființat în 1892 Institutul Medico-Legal fiind numit directorul pe viață al acestuia, Nicolae – profesor de medicină legală, cel care a înființat Muzeul de Artă Națională cunoscut în prezent purtînd numele său și Ștefan – chimist, membru corespondent al Academiei Române).

Multe dintre clădirile simbol ale Bucureștiului sau din alte mari orașe ale țării au fost creația arhitecților macedoneni (Dimitrie Maimarolu, Arghir Culina, Constantin Ioțu, Gheorghe Simota, Constantin Joja, Duiliu Marcu și alții).

În domeniul artei îi invoc pe pictorii Theodor Aman, Camil Ressu, Ion Pacea, Gheorghe Naum, Arthur Verona, Pericle Capidan, Kimon Loghi și Ary Murnu; sculptorii Gheorghe Anghel, Boris Caragea, Dimitrie Dimu și Dumitru Pasima precum și sculptorița Geta Caragiu; artista plastică și folclorista Lena Constante; mari actori (George Vraca, Toma Caragiu, Ion Caramitru, Nicu Constantin) și mari regizori (regizorii de film Stere Gulea, Dan Pița, Constantin Vaeni iar în prezent Toma Enache, autorul primului film vorbit în aromână și regizorii de teatru Constantin Dinischiotu și Cristian-Valeriu Hadji Culea); mari balerini ca Floria Capsali, care a înființat școala românească de balet și Ion Tugearu.

Tot macedoneni au fost (unii) sau încă sînt (alții) scriitorul Nicolae Batzaria (celebrul Moș Nae), fost deputat în Parlamentul turc unde își reprezenta minoritatea, mort în temniță, marele inginer Sterie Ciumetti și fiica sa Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România (a cărei fiică Alexandra a fost căsătorită cu laureatul premiului Nobel Saul Below), criticul și scriitorul Hristu Cîndroveanu, cei 3 Radu Portocală (bunicul – fost deputat și ministru, mort în temnița, fiul – medic și nepotul – scriitor), Eugeniu Carada, cel care a pus bazele presei și economiei românești, organizator al Băncii Naționale, Jean Mihail, cel care primind două moșteniri imense, a devenit binefăcătorul orașului Craiova, industriașul Nicolae Malaxa, marii comercianți Iorgu Steriu și familia Dinischiotu (tatăl Thoma și fiii Nicolae și Anastase), folcloristul, istoricul și criticul literar Dumitru Caracostea, istoricul Victor Papacostea (fost deținut politic), eseistul, literatul și folcloristul Ovidiu Papadima (fost deținut politic), astronomii Nicolae Coculescu și Victor Daimaca, filologul și scriitorul Atanasie Nasta, filologul și istoricul Nicolae Șerban Tanașoca, istoricul Neagu Djuvara, Emil Ioti Ghizari (fost prim vice-guvernator al BNR), Dan Drosu Șaguna (fost președinte al Curții de Conturi), Stere Farmache (fost director general al Bursei de Valori București)

Am avut (și mai avem) și mari sportivi. Încep cu primul campion mondial la bob, aromânul Alexandru Papană (fiul generalului Ion Papană, director al armamentului în ministerul de război si membru în consiliul general interbelic al SCMR), aviator, împreună cu colegul său Dumitru Hubert, cîștiga medalia de aur la bob două persoane la campionatul mondial din 1933 și pe cea de bronz în 1934. Apoi Cristian Gațu – cel mai bun handbalist român dar și internaționalul de handbal Marius Stavrositu, fotbaliștii Emanuel Hașoti, Dan Coe, Gheorghe Hagi – cel mai bun fotbalist român și fiul său Ianis (proaspăt internațional), Ianis Zicu, Hristu Chiacu, dar și Hristo Stoicicov – cel mai bun fotbalist bulgar, Dinu Piștalu, multiplu campion și recordman național precum și multiplu campion balcanic la săritura cu prăjina dar și fostul recordman mondial la săritura cu prăjina, atletul grec Hristo Papanicolau, gimnasta Simona Amînar, multiplă campioană olimpică, mondială și europeană, jucătoarea de tenis de masă Elisabeta Samara, qvadruplă campioană europeană, iar în ultimii ani tenismena Simona Halep. Peste ocean, a performat o gimnastă cu aceleași origini, Dominique Helena Moceanu.

Aromânii s-au remarcat și în muzică deși în afară de Nicu Alifantis, Gabriel Cotabiță, Elena Gheorghe și Diana Bișinicu, ceilalți sînt necunoscuți întrucît au rămas la muzica tradițională: Gică Coadă, Stelu Enache, Cristian Ionescu, Hrista Lupci, Sirma Guci, Sirma Granzulea, etc. În Macedonia, cel mai celebru cîntăreț a fost aromânul Todor (Tose) Proeski.

În afara țării îi mai găsim pe dirijorul austriac Herbert von Karajan, pe politicianul american Michael Stanley Dukakis, longevivul guvernator de Massachusetts (timp de 12 ani, în două perioade) și mulți, prea mulți alții.