Constantin Negruzzi: “Judanul, din natură, este dușmanul florilor!”

Incorect Politic
Ianuarie 28, 2024

 

Constantin Negruzzi: “Judanul, din natură, este dușmanul florilor!”

Via FrescaLuiIoanRoșca:

Scrisoarea XXIX  Judanii si florile

Cate odata cand sunt fara treaba imi place a lainici pe ulite, sau – cum se zice – a numara pavelele. Asta primblare, repetata de multe ori, imi insufla feluri de idei mai mult sau mai putin filozofice, idei nevinovate ce ma fac a uita pentru catva timp ca viata e atat de scurta si zilele atat de lungi! Ele in ochii mei imbraca o forma care, din multul analiz ce-i fac, sfarseste prin a face o realitate. Astfel am observat ca nimic nu caracterizeaza pe locuitorii unui oras ca chiar orasul in care ei se nasc, traiesc si mor. []

Un oras tras cu sfoara, regulat, curat, unde zidirile sunt spoite si ferchezuite, dovedeste ca locuitorii lui sunt oameni regulati si linistiti; insa inima lor trebuie sa fie rece ca si linia geometrica pe care o intalnesti la tot pasul. Din impotriva, acelei [] unde a descalecat si s-a asezat fiecare dupa plac si voie, au un nu stiu ce, care place ochiului .

Daca Bucurestii n-ar avea noroi si greci , daca Iasii n-ar avea tina si judani, negresit ca ar fi din cele mai placute positii.

Din nenorocire, au si ele – precum am zis – lepra lor! si insa, daca in capitala Romaniei gasesti gradinile Cismegiu, Chiselef s.a.; daca prin mahalale gasesti livezi si primblari; (si) daca la Iasi nu afli decat o necautata gradina publica, vina stiti a cui este? – a judanilor carii au cotropit tara si au inadusit pe oraseni, pentru ca judanul, din natura, este dusman florilor! si pentru dovada vom intreba: Unde-s gradinile noastre ce ajunsesera a se face istorice? Unde-i gradina de la cerdacul lui Ferent, de la Movila, de la Stejar, Spravale-baba? – Vai! judanul le-a omorat! Afara e soare si frumos; vantul primaverii a uscat glodul; caldura nu e inca atat de mare ca sa-l prefaca in pulbere. Daca nu ai bataturi, si ai vreme , vina sa ne primblam putin pe ulitile capitalei noastre, caci vreau sa te incredintez ca in adevar judanul ce ne-a adus marsavia, ne-a gonit florile.[]

Sa lasam Ulita-mare, caci ea s-a facut un cafarnaum din care mai toti crestinii sunt exilati; sa luam alta oricare ad libitum, si m-apuc ramasag ca nu-mi vei arata o casa locuita de un judan in care sa se gaseasca o floare. []

Vezi cu ce iscusinta stau impleticite ipomeile (rochita randunelei) pe zebrelele acestei ferestre ? Oalele astea cu jale (stachys) si scabioase (fleur des veuves) ne spun ca aice locuieste o vaduvita; insa scabioasele si ipomeile tanjesc! Mai nainte, potirele lor rosii si albastre se desvaleau gratios sub lacrimile vaduvei, dar de cand un cinovnic pletos si barbos de la un nu stiu care Departament s-a pus sa o mangaie, florile incepura a fi uitate! … A! Iaca dupa perdelele acestea albe deditei, viorele si lacramioare. Cum se imbina ele de bine cu racoroasa fata a fetitei ce ridica un colt de perdea si se uita cu naivitate la noi! Copila aceasta e orfana. O matusa a ei, cotoroanta buna de sugrumat, o pregateste pentru un batran bogat caruia voieste sa o vanda. Sarmana floare, menita a se vestezi sub puturoasa suflare a desfranarii![]

Sa ne departam de aici cu toata placerea ce ne face vederea fetitei si a florilor; sa mergem mai departe. – Iata un balcon impodobit cu flori aristocrate: camelii, fuctii, volgamerii si felurite roze. Aici sede o curtezana care ziua petrece in baie si la oglinda, si noaptea in bratele … lumei … Daca asta femeie, pe buzele careia sta tiparit surasul , si a careia indeletnicire e numai sa placa, ar voi sa ne spuie cat e de amara viata ei, ce se pare atat de placuta; cu cate lacrami – pe care e silita sa le stearga fara sa vreie – scalda elegantul sau asternut; cate umiliri rabda, cate defaimari sufera, ne-am intrista cu buna seama gandind la viitorul ce o asteapta in vreun spital![]

Chiar de nu ti-as spune, singur ai gaci ca in casuta asta curatica, la ferestrele careia se vede oale cu magioran, minta, calapar si busuioc sede un preot. Cucoana preoteasa iubeste florile mirositoare pentru ca si parintelui ii place mirosul de tamaie.[]

Iata ca cutrieraram cateva ulite, si n-am vazut inca o floare la un judan. – Vrei sa-ti desleg problema aceasta?

– Judanul e din fire speculant. Tot ce nu aduce bani in casa, tot ce nu se vinde si nu se precupeteste, pentru el e un lucru de prisos. Florile nu-i fac nici o placere. Aceste scule a naturii sunt date pentru oamenii ce au o inima tanara, si judanul stii ca n-are inima – precum dovedeste camata ce ne ia, – sau daca are, ea este ferecata cu argint, incat printr-insa nu mai strabate nici o impresie, nici un fel de simtire.

Ce sa facem dar? Sa gonim judanii ca sa avem flori, sau sa gonim florile ca sa avem judani? Surasul. A sterge.

V-as spune.