Consiliul Director al UZPR = un sanhedrin contemporan

Incorect Politic
Iunie 1, 2024

Consiliul Director al UZPR = un sanhedrin contemporan

Via Certitudinea nr.162:

Așa cum am mai spus și scris, după moartea, în cotombrie 2021 a lui Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, la nivel de conducere interimară s-au produs mai multe derapaje (foarte grave, mi s-au părut mie), la care m-am opus, însă fără prea mult succes. Poate ar fi trebuit să le denunț în spațiul public, dar n-am făcut-o, pentru că mi-a fost teamă să nu arunc copilul din albie odată cu lăturile. Care, între timp au ieșit la iveală cu ocazia Adunării generale în care a fost votat un catastrofal nou statut al UZPR. În acest context, Dan Constantin, șeful Comisiei de atestare profesională, a semnalat Consiliului Director al UZPR, faptul că „un membru al consiliului director (n.r. adică subsemnatul) este semnatarul acestui comunicat: «Grupul pentru România către Vladimir Putin»”. A urmat judecarea mea la JODA (Juriul de Onoare, Disciplină și Arbitraj) pentru delict de opinie și suspendarea din funcția de vicepreședinte de către Consiliul Director. Între timp am primit somație să părăsesc biroul de la sediul UZPR.

Mi se pare foarte clar că toată vânzoleala asta de la vârful conducerii UZPR este un déjà vu petrecut în 2017. Numai că, de data asta, ținta sunt eu. Pretextele sunt conjuncturale, dar adevăratele motive sunt, pe fond, aceleași: angajarea în lupta pentru libertatea cuvântului (Art. 3 și Art. 7 pct. d din statut) și cultivarea valorilor identitare ceea ce, din punctul de vedere al „sistemului”, nu e „kosher”.

De aceea fac următoarea precizare, pentru cei care mă suspectează că doresc puterea, respectiv funcția de președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România: numele Miron Manega nu are nevoie de suportul unei funcții pentru a fi reprezentativ (conduc deja o „instituție” care se numește CERTITUDINEA, a cărei reprezentativitate în spațiul public nu poate fi contestată).

Funcția de președinte al UZPR nu reprezintă pentru mine o miză personală, ci o datorie morală: aceea de a conserva măcar – dacă a continua nu se poate – tot ce a realizat Doru Dinu Glăvan pentru UZPR. Sunt convins că acest lucru se știe iar continuarea politicii sale e un factor de risc și de stres pentru cei care au alte planuri. Actualul președinte interimar a fost ales de Consiliul Director în condițiile în care se hotărâse Adunarea Generală pentru alegeri în luna martie 2022, iar celălalt vicepreședinte (respectiv eu) nu îndeplinea condiția formală de înregistrare la Tribunal a modificării actului constitutiv.

Imaginea și autoritatea publică pe care D.D. Glăvan le-a conferit Uniunii, au fost fără precedent și, probabil, fără șanse de revenire. Încercarea trebuie însă făcută, măcar din responsabilitatea față de memoria sa. Dacă această responsabilitate, coroborată cu misiunea pe care el a trasat-o Uniunii, nu prezintă interes pentru UZPR, atunci președinte poate fi oricine. Absolut oricine. Iar UZPR va redeveni un club al pensionarilor, fără personalitate, fără autoritate, fără identitate, a cărui menire se va restrânge la a colecta cotizațiile de la membri.

Reamintesc câteva aspecte din Declarația de principii a UZPR (publicată integral în numărul trecut):

„Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România este parte activă a societății civile și, în acest sens, își asumă, ca misiune socială, prin membrii săi, rolul de avertizor public asupra derapajelor politice, morale, economice și juridice ale factorilor decidenți, ca și acela de promotor al ideilor mari și constructive venite din mediul social, care pot conduce la progresul de orice fel al României ”.

„Ceea ce definește primordial și fundamental Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, ca parte a societății civile românești, este PATRIOTISMUL. Ca un corolar al acestei caracteristici de bază, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România se definește prin atașamentul față de sistemul de valori identitare care au făcut posibilă persistența și supraviețuirea poporului român într-o istorie ostilă, promovarea în spațiul public a acestor valori, ca părți componente și organice ale valorilor europene și universale. În viziunea UZPR, valorile naționale și cele europene nu sunt opozabile, ci complementare”.

„Întrucât jurnalistul este formator de opinie, cu toate responsabilitățile ce decurg din această caracteristică – și ca o contrapondere la mercenariatul cronic care subminează onoarea și misiunea presei în societate – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România luptă pentru resuscitarea CLAUZEI DE CONȘTIINȚĂ a practicii profesionale și recuperarea demnității de jurnalist. De aceea, UZPR și-a ales ca simbol/ model tutelar al breslei pe jurnalistul MIHAI EMINESCU, care a fost nu numai „omul deplin al culturii române” (Constantin Noica), ci și modelul deontologic tutelar, conștiința supremă a meseriei de jurnalist”.

Mai regăsiți ceva din toate acestea, în actuala activitate a UZPR? Unde-i Eminescu de pe interfața site-ului, unde sunt celelalte elemente emblematice care au consacrat personalitatea acestei Uniuni? Unde-s Seratele Eminescu Jurnalistul, unde-s Premiile Eminescu Ziaristul, unde-i UZP TV, unde-i „Imnul Jurnalistului”?…

Toate aceste denunțuri repetate (pe care le voi continua) nu sunt atacuri la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, ci acțiuni de igienizare (din când în când e nevoie de dezinsecție), pentr că nu pot și nu vreau să cred că UZPR a murit o dată cu Doru Dinu Glăvan. Chiar dacă acum e captivă, Uniunea încă există. Și, dacă există, va reacționa. Pusă față-n față cu judecata opiniei publice, va trebui să-și afirme punctul de vedere. Altfel, nu rămâne decât să-i cântăm prohodul… Am tăcut destul. De aceea, întrucât, deacum, totul va fi la vedere (și ca o ilustrare a celor de mai sus), reiau, spre dreapta apreciere a cititorilor, un text pe care l-am publicat pe site-ul revistei în data de 3 mai, de Ziua Internațională a Libertății Presei (vezi caseta din stânga).

Nu am, așadar, niciun motiv să mă apăr de vreo acuzație. Dimpotrivă, ACUZ! Dincolo de abuzurile, derapajele și ilegalitățile cu caracter infracțional, semnalate de mai mulți membri ai UZPR și consemnate parțial de CERTITUDINEA, vă acuz pe voi, cei care, în mod nelegitim și abuziv, ați deturnat Uniunea de la menirea ei:

VĂ ACUZ de instaurarea unui regim discreționar prin care încercați epurarea Uniunii de toți cei care i-au fost loiali lui Doru Dinu Glăvan (urmează să fie eliminat, după subsemnatul, Ovidiu Zanfir, secretarul administrativ al Uniunii).

VĂ ACUZ de toată dezbinarea pe care ați încurajat-o și ați generat-o în UZPR, din incompetență, prostie sau în mod voit.

VĂ ACUZ de dispreț manifest față de autoritatea Consiliului Director și transformarea ședințelor în șezătoare sau clacă, încălcând nu numai demnitatea membrilor, ci și prevederile statutare.

VĂ ACUZ de subminarea autorității publice a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, prin aservirea acesteia altor entități, străine sau ostile declarației de principii sau normelor statutare.

VĂ ACUZ că ați votat, printr-o procedură îndoielnică, un nou statut al UZPR, dezastruos și nociv prin consecințele lui juridice, imediate sau de perspectivă.

VĂ ACUZ că, în judecarea mea, ați ignorant și sfidat articolul 19 din Carta Universală a Drepturilor Omului.

VĂ ACUZ că ați ignorant și sfidat articolul 30 din Constituția României.

VĂ ACUZ că ați ignorant și sfidat Articolul 3, Articolul 7 (d), Articolul 8 (a) și Articolul 32 (q) din Statutul UZPR.

VĂ ACUZ că ați sfidat și batjocorit propria demnitate de jurnaliști și, mai presus de toate, DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE, fără de care profesia noastră nu există!

Miron Manega