Concluzii Scrise în procesul colonelului Vasile Zărnescu, dat în judecată de iudei pentru studiile publicate despre holocaust

Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu &  Avocat Adrian Iscru
Incorect Politic
Martie 11, 2022

 

Curtea de Apel – București                                         Termen: 16 septembrie 2021

Dosar nr. 9749/301/2020, Penal

 

DOMNULE PREȘEDINTE,

 

Subsemnatul Vasile I. Zărnescu, cetățean român, domiciliat în …, inculpat în dosarul cu numărul sus-indicat, prin prezenta depun, prin apărător,

CONCLUZII SCRISE

cu privire la criticile aduse sentinței penale atacate, nr. 62/04.02.2021, a Judecătoriei Sect. 3 București.

 

Domnule Președinte, Onorată Curte, încă de la început, pentru o mai bună înțelegere a speței și evitarea perpetuării unor erori judiciare, este nevoie să facem o diferențiere între crimele celui de-Al Doilea Război Mondial – comise de toate părțile beligerante împotriva popoarelor și minorităților implicate în conflict – și cercetarea continuă a subiectului în sine, denumit generic „holocaust“. În această privință, a cercetării holocaustului, trebuie să avem în vedere și să diferențiem atât pe timpul analizării dosarului, cât și la final, în hotărârea luată de instanță, disputele științifice pe marginea unor concepte sau a unor noțiuni, prezente în anumite lucrări de specialitate, dar fără a neglija, sub nici un aspect, afacerea pecuniară care s-a derulat și încă este derulată de către reprezentanții iudeilor, având ca pretext suferințele provocate de evenimentele celui de-Al Doilea Război Mondial. Dacă vom privi cu maximă obiectivitate toate aceste elemente, rezultatul va infirma decizia instanței de fond.

Criticile noastre, la adresa sentinței penale atacate, nr. 62/04.02.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul mai sus indicat, au în vedere dispozițiile articolelor 15,16, 268, 283, al. 1) din Codul penal și dispozițiile art. 5, 7, 8, 14, 15, 16 al. 1, lit. a), b), e), f), 97), 98), lit. a, c), d), 99) al. 1), 100) al. 1, din Codul de procedură penală.

Astfel:

1. 1. Citatele folosite de către instanța de fond – preluate ad litteram din rechizitoriile Parchetului – spre exemplificare și motivare a sentinței, sunt redate eronat. Ele nu îi aparțin dlui Vasile Zărnescu și demonstrează, cu prisosință, neînțelegerea fenomenului în sine – ca să nu zicem ignorarea lui deliberată. Faptul duce la încălcarea dispozițiilor legale anterior precizate atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul judecății.
2. 2. Cu toate că practica judiciară, în domeniul penal, rămâne strict la aprecierea instanței de judecată, considerăm că ar fi trebuit avută în vedere Rezoluția din 17.10.2005, soluționată de procurorul Marius Aron în dosarul cu nr. 509/p/2005, în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, care rămâne un exemplu de înțelegere corectă a unei cauze identice cu cea de față.
3. 3. Au fost respinse ca inutile mărturiile celor doi profesori universitari, specialiști în cercetarea aceluiași domeniu ca și dl Vasile Zărnescu, care, însă, a fost condamnat pentru lucrările sale. Aceasta se înscrie în aceeași categorie a criticilor noastre care vizează dispozițiile penale și procedurale penale încălcate de Parchet și de instanță.
4. 4. Au fost total ignorate de Parchet și de instanța de judecată probele administrate de noi, precum și explicațiile date la Parchet și în instanță cu privire la originea cercetării, bazate pe o vastă bibliografie occidentală, întreprinse de dl Vasile Zărnescu și la rezultatele ei, în urma căreia au apărut inclusiv cele două articole pentru care a fost trimis în judecată.
5. 5. Refuzul manifestat, de către Parchet și instanță, de a înțelege caracterul de lucrare de cercetare multidisciplinară al celor două articole ale dlui Vasile Zărnescu, pentru care a fost trimis în judecată, precum și al colecției de articole din broșura incriminată.
6. 6. Au fost ignorate toate explicațiile date și probele aduse în fața acestor instituții cu privire la neimplicarea în holocaust a națiunii române și a administrației statului român de la acel moment, fapt din care rezultă tema cercetării dlui Vasile Zărnescu, precum și din studiile întreprinse de alți istorici și autori români, specializați pe această epocă istorică. Toate acestea duc, așa cum a explicat dl Vasile Zărnescu, cu probe de necombătut, la ceea ce domnia sa numește atentatul la siguranța națională a României prin diverse solicitări financiare, dar și prin înființarea unor instituții care impun despăgubiri de holocaust, în ciuda unor probe susținute de dovezi certe, indubitabile.

Înainte de a începe o trecere în revistă, pe scurt, a celor 6 puncte prezentate, reamintim instanței de apel că unul dintre articolele dlui Vasile Zărnescu, denumit Înșelătoria secolului XX (1), este o prezentare extrem de laconică a cărții pe aceeași temă a reputatului cercetător american Arthur Robert Butz, o lucrare devenită referință, în acest domeniu, cu titlul ÎNȘELĂTORIA SECOLULUI XX. Articolul se găsește la dosarul cauzei. Al doilea articol, pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în același timp, se referă la explicarea unui termen din domeniul cercetării pe speța în sine, iar articolul se numește: Falsitatea noțiunii „holocaustolog“. Este o dezbatere care îi privește strict pe cunoscătorii în domeniu și în care nu se contestă crimele celui de-Al Doilea Război Mondial asupra iudeilor și nici nu se fac atacuri la memoria acestora, cum, de altfel, dl Zărnescu n-a făcut-o niciodată – dimpotrivă, și-a arătat compătimirea față de iudeii de rând. Articolul se regăsește la dosarul cauzei. În ceea ce privește broșura, am explicat ce reprezintă și revenim și arătăm că articolele din cuprinsul acesteia îi vizează pe cei care propagă diverse idei inexacte despre holocaust, idei propagandistice care aduc grave prejudicii morale și financiare națiunii române și statului român, așa cum au explicat și domnii prof. univ. dr. Ion Coja și Corvin Lupu în declarațiile domniilor lor.

Domnule Președinte, Onorată Curte, cu privire la dispozițiile legale încălcate, facem doar scurte trimiteri, dezvoltarea temei făcând obiectul concluziilor scrise depuse la instanța de fond, precum și al motivelor de apel, susținute de anexele fiecărui exemplar în parte. Astfel, dispozițiile art. 15 și 16 din Codul penal se raportează la definiția infracțiunii și la vinovăția autorului. Am explicat și susținem și mai departe faptul că aceste dispoziții legale nu pot fi aplicate în cazul în speță în lipsa elementelor caracteristice infracțiunii. Dispozițiile art. 268 Cod penal se referă la inducerea în eroare a organelor judiciare printr-un denunț care are în vedere așa-zisa contestare de către dl Vasile Zărnescu a holocaustului, ceea ce este fals. Art. 283 este rezultatul acestei „cercetări penale“ asupra unei fapte inexistente. Privitor la procedura penală, dispozițiile art. 5, 7 și 8 nu au fost aplicate în spiritul textelor de lege enunțate, iar acest aspect se vede din modul de administrare a probatoriului. Adevărul, în această speță, nu este de partea reclamantului, ținând cont de prezentările făcute de noi, de explicații, de probe etc. Dispozițiile art. 14, 15 și 16, al. 1 lit. a), b), e), f) sunt în strânsă legătură cu dispozițiile O.U.G. 31/2002, art. 4 și 6, în cazul cărora instanța de fond, dar și Parchetul, au dovedit o lipsă totală de înțelegere a textelor articolelor și explicațiilor cerute cu privire la broșură, coroborată cu probatoriul administrat de către reclamanți, trunchiat, evident, în spiritul dispozițiilor art. 268 Cod penal, rezultând de aici multele citate ale unor autori străini, explicații ale acestor autori care i-au fost atribuite dlui Zărnescu și care nu au nici o legătură cu studiile incriminate ale dlui Zărnescu. În cazul art. 97), 98), lit. a, c), d), 99) al. 1), 100) al. 1, Cod procedură penală, evaluarea probelor, obținerea acestora, administrarea lor și apoi obiectivitatea interpretării lor, în spiritul cerut de dispozițiile procedurale penale ale art. 5, au fost și sunt grav încălcate. Am explicat și am arătat toate acestea în motivele de apel și nu insistăm asupra lor.

1. Privitor la punctul unu din concluzii am arătat, cu exemple simple, citatele trunchiate de către instanță, din texte care nu-i aparțin dlui Zărnescu (texte reale, în esență, provenind din cercetările efectuate de diverși istorici), dar care i-au fost atribuite dlui Vasile Zărnescu atât din cauza neînțelegerii speței, cât și ca urmare a inducerii deliberate în eroare a instanței prin sesizarea făcută de reclamant (a se vedea, spre exemplu, trimiterile lui Alexandru Florian cu privire la „camerele de gazare Potemkin“, anexa 1). În plus, cercetarea penală trebuia să se axeze strict pe cele două articole și pe broșură. Depășirea zonei de cercetare penală, pentru care ni s-au solicitat explicații suplimentare nu a dus la o înțelegere a fenomenului, ca urmare a faptului că instanța de fond a dat dovadă de necunoașterea totală a evenimentelor istorice, a lucrărilor de cercetare pe această temă, precum și a existenței unor presiuni externe, care au dus la adoptarea unor asemenea dispoziții legale, total ambigui.
2. La punctul doi al concluziilor avem în vedere practica judiciară pe o temă identică, soluționată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în totală contradicție cu soluția dată la Judecătoria sector 3. Modul de înțelegere și de prezentare al unei situații similare este radical opus deciziei Parchetului și instanței de la București. Explicațiile sunt la dosar.
3. Eliminarea mărturiilor celor doi universitari, mărturii care nu au rolul de a diminua pedeapsa, cum eronat a interpretat instanța de fond, este o gravă și inadmisibilă decizie a instanței de fond. Cei doi universitari sunt un model de probitate profesională, dar și morală, lucru peste care nu poate trece absolut nimeni. Cele susținute de domniile lor sunt, așa cum am arătat și în motivele de apel, adevărate expertize pe tema dată și trebuiau interpretate în spiritul și litera dispozițiilor procedurale penale arătate de dispozițiile art. 5 și 8, coroborate cu dispozițiile art. 100 același cod. Am dezvoltat acest aspect în motivele de apel. Comparând mărturiile celor doi universitari, eliminate de instanța de fond, cu declarațiile celor doi martori ai acuzării, care nu au constituit probe incriminatoare, nu putem ajunge decât la concluzia că Parchetul și instanța de fond au refuzat să admită argumentele și probele noastre, axându-se, exclusiv, pe un singur punct de vedere, cel al denunțătorului. Textul de lege referitor la ascultarea martorilor ‒ art. 120, al. 2, lit. d) Cod pr. Penală ‒ spune că martorul are obligația „de a da declarații conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenția că legea pedepsește infracțiunea de mărturie mincinoasă“. Oare, competența instanței de fond, în acest domeniu de cercetare, este superioară celei a distinșilor universitari, putând să elimine mărturiile lor? Din motivarea sentinței, nu reiese această superioritate, drept care suntem îndreptățiți să afirmăm că este o mare și gravă eroare eliminarea mărturiilor celor doi universitari, care, amândoi, susțin, prin declarații în fața instanței, că dl Zărnescu spune un adevăr, pe care cei doi universitari nu doar că îl susțin, dar îl și completează cu alte afirmații pe tema dată și aducând și probe noi, cum a fost cazul martorului Ion Coja.
4. La punctul 4 avem în vedere, succint, probele administrate de noi, originea cercetării întreprinse de dl Vasile Zărnescu și rezultatele ei, din care au apărut cele două articole pentru care a fost trimis în judecată. Așa cum spuneam și mai sus și am precizat pe larg în motivele de apel, probele administrate de noi au fost total ignorate. Mai mult, probele primite de la reclamanți sau cele „înțelese“ de instanța de fond, au fost citate trunchiat sau dintr-un autor anonim, fiind puse pe seama dlui Zărnescu. Instanța de fond avea obligația, în spiritul acelorași texte de lege anterior precizate, să aibă în vedere nu doar fenomenul istoric în sine, a cărui prezentare făcută de noi s-a dovedit inutilă, ci și originea acestui fenomen, precum și începutul cercetărilor pe această temă, plasat în Franța, cercetări care au cuprins, după 1989, și teritoriul nostru național.
5. În ceea ce privește punctul 5, ținem să aducem în atenția Onoratei Curți textele articolelor dlui Zărnescu, care nu se încadrează sub nici un aspect în sfera penală, fapt ignorat cu desăvârșire și interpretat tendențios de către instanța de fond. Recenzia unei cărți a unui autor străin, dar care a devenit o somitate și un punct de reper în această temă de cercetare, prin ceea ce a dezvăluit referitor la afacerea mercantilă dezvoltată pe exploatarea memoriei victimelor holocaustului, precum și combaterea utilizării unui termen eronat în sfera cercetării subiectului în sine, nu reprezintă fapte penale. Am explicat acest aspect de mai multe ori, dar instanța de fond nu doar că nu a înțeles despre ce este vorba, dar a deviat și de la speță, prin diverse trimiteri eronate și citate trunchiate, substituind autorii, și eludând argumentele și probele furnizate. Broșura incriminată, la rândul ei, este un colaj de texte al jurnaliștilor care sunt colegi de presă cu condeierul care i-a adresat injurii de nereprodus dlui Zărnescu Vasile. În cadrul broșurii, paragraful de la pagina 96 vizează elitele iudeilor, dezavuate și de dl prof. Coja în declarația domniei sale, care le compară cu „elitele“ românilor, de astăzi și de ieri, pe care le definește, în ambele cazuri, ca fiind „elite false“. Am explicat de mai multe ori care este subiectul articolului din broșură, dar nu s-a înțeles nimic.
6. Cu privire la punctul 6, am explicat, tot de nenumărate ori, pe baza studiilor dlui Zărnescu, că agresiunea la care este supusă națiunea română de mai bine de 30 de ani, cu privire la implicarea în holocaust, în timpul administrației mareșalului Ion Antonescu, în pofida tuturor evidențelor și probatoriului desfășurat – care demonstrează contrariul – nu reprezintă altceva decât un atentat la siguranța națională. Demonstrațiile dlui Zărnescu Vasile, având la bază o bibliografie extrem de bogată pe tema dată, sunt atât de evidente, încât nici nu pot fi puse la îndoială. Și toate acestea au fost făcute în calitate de ofițer S.R.I., cu o documentare solidă, activitatea profesională a domniei sale fiind o etapă, după care a dezvoltat subiectul ulterior trecerii în rezervă. Mai mult decât atât, dacă martorii pe care i-am adus, distinși și apreciați universitari, cu lucrări de referință în domeniu și opinii susținute public pe această temă, au fost de acord să pledeze în favoarea dlui Zărnescu, este limpede că faptele dezvăluite și de dl Vasile Zărnescu, alături de alți istorici, sociologi, militari ș.a., sunt reale. Cu toate că am explicat instanței de fond aceste aspecte, pe care le găsiți în concluziile finale depuse la instanța de fond, ele nu au contat, fiind eliminate cu totul din analiza speței. În schimb, modul eronat în care a fost administrat dosarul de fond devine literă de lege și practică judiciară în domeniu, cu o condamnare ce vizează o faptă care nu există, dar atât de așteptată de reclamanți, cu scopul de a-și păstra punctul de vedere exclusivist, statuat de o dispoziție legală inadecvată realităților istorice, profund părtinitoare, incorect definită juridic și, în consecință, eronat înțeleasă în soluționarea speței.

Repetăm: dl Zărnescu nu neagă crimele împotriva iudeilor invocate de către apologeții holocaustiști,  ci demască afacerea care s-a dezvoltat în Occident și care s-a rostogolit, după 1989, și pe teritoriul României, prin care este devalizat bugetul de stat și este îndatorată națiunea română pentru fapte de care nu s-a făcut și nu se face vinovată. Alături de aceste dezvăluiri, au fost indicați, după cum se poate observa, cei care profită de această conjunctură politică, cei care nu înțeleg fenomenul, cei care refuză să-l înțeleagă, precum și cei care le dau concursul, interesat sau nu. Or, aceste aspecte nu sunt fapte penale. În plus, inconsecvența instanței de fond în manevrarea textului de lege, care vizează dispozițiile art. 4 și 6 din O.U.G. 31/2002, raportat la dispozițiile procedurale menționate anterior, este un fapt evident în cadrul motivării sentinței penale. Am explicat acest aspect în motivele de apel.

Domnule Președinte și Onorată Curte, vă rog să aveți în vedere, pe lângă cele explicate de noi în toate fazele procesuale, provocările continui la care reprezentanții institutului în cauză, aceste așa-zis „elite“, au supus, prin diverse acuzații nefondate, societatea românească și memoria istorică a națiunii române. Aceștia, așa cum am tot încercat și până acum să dovedim, au în vedere planuri extrem de elaborate, care blamează întreaga națiune română pentru fapte inexistente și cu consecințe fabricate. La aceste provocări continui, la care am făcut diverse trimiteri, dl Vasile Zărnescu a răspuns prompt și ferm, dar, în același timp, demascând și care este scopul tuturor acestor presiuni. În nici un caz aceste răspunsuri nu se înscriu în sfera dreptului penal.

În final, Doamnă Președinte, Onorată Curte, facem o precizare foarte importantă legată, în mod direct, de acest proces. Obiectivul principal al sesizării și, în final, al procesului, nu-l reprezintă obligatoriu persoana dlui Vasile Zărnescu. Prin această acțiune este vizată o anumită categorie profesională, în speță, intelectualitatea română care se ocupă de această etapă atât de controversată și de discutată din istoria României. Profesorii universitari, cercetătorii sau pasionații de istorie modernă în general și de istorie contemporană în special, se vor lovi, în viitor, de o sentință judecătorească nu doar nedreaptă, ci în totală contradicție cu realitățile istoriei, trecute și prezente, fapt, în esență, inadmisibil. Începând din acel posibil moment, pe care încercăm să-l evităm, se va putea vorbi despre o intimidare expresă a acestei categorii profesionale, care are rolul de a forma, în spiritul adevărului științific, fără nici un fel de infiltrări politice sau oculte, caracterul viitoarelor generații de studenți, de elevi, de cercetători, de profesori, de simpli cetățeni. Astfel va fi încălcat și spiritul Constituției noastre referitor la Dreptul la liberă exprimare, bazat pe probitate profesională și culturală. Punctul de vedere exclusivist și incorect din punct de vedere istoric, juridic și moral este total eronat. Acest punct de vedere părtinitor încearcă să-l impună reclamantul, forțând dispozițiile O.U.G. 31/2001, printr-o sentință judecătorească în afara cadrului juridic, dar și al celui istoric, profitând de faptul că subiectul este nu doar controversat, dar și greu de înțeles pentru neprofesioniști, din cauza poziției recente a prezenței sale pe scena societății românești, în cercetarea românească și în opinia publică. El profită, în acest sens, și de propaganda continuă care susține acest singur punct de vedere, cu sprijinul factorului politic, absolut dezinformat, pornind de la cel mai înalt nivel. Confirmarea, printr-o sentință, a punctului de vedere exclusiv al reclamantului va orienta cercetarea pe tema dată într-o singură direcție, aceea impusă de reclamant. Prin achitarea domnului colonel Vasile Zărnescu – și aceasta va fi un act de dreptate, nevinovăția domniei sale fiind dovedită – fără a forța absolut deloc comparațiile, dvs., Doamnă Președinte, Onorată Curte, veți constitui, pe această direcție, un echilibru real, constant și continuu în societatea românească atât de afectată de „elitele“ de care nu ducem lipsă nici unii, nici alții (români, iudei, maghiari, sași), iar Decizia Curții se va înscrie pe o linie națională corectă, profund românească, prin echilibrul creat, în același spirit cu acțiunea întreprinsă, la finele veacului al XIX-lea, de către intelectualii români din Ardeal, în cunoscuta lor Mișcare Memorandistă, în apărarea drepturilor naționale ale românilor din această provincie românească.

În drept, dispozițiile art. 390 Cod pr. Penală.

 

Avocat Adrian Iscru