Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVIII)

Incorect Politic
August 23, 2023

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVIII)

Via Certitudinea:

5. Restituirea vechii prăzi… in integrum

5.8b. Rechizitoriul lui Hâciu

Autor: IOAN ROȘCA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 131

 

Cel mai complet/cumplit răboj al cotropirii economice a Romaniei de către iudei este lucrarea din 1943 a lui Anastase Hâciu: „Evreii în Țările Româneşti”, prefaţată de Simion Mehedinţi. Autorul- aromân – cîştigase premiului Năsturel pentru un alt studiu monumental, publicat în 1936 („AROMÂNII: Comerţ, Industrie, Arte, Expansiune, Civilizaţie”);  care trebuie neaparat semnalat/consultat, pentru că ne indică o motivaţie specifică/particulară a strădaniei: aromânii cuceriseră poziţii economice importante în Ţările Româneşti (ca şi în restul balcanilor/imperiului otoman) şi s-au simţit ameninţaţi (detronaţi) de valul de cucerire economică evreiască, căruia românii înjugaţi de mai vechii lor stăpîni nu i-au putut opune rezistenţă suficientă.

Dar tocmai această postură partizană, care nu provine din resentimentele etnice/rasiale ale unui românism neaoş/pur (ca şi în cazul acuzatorilor din alte ţări ai evreilor năvălitori) arată miza/ motivaţia pragmatică/ economică a confruntării – fapt camuflat de propaganda anti-antisemitită.

Nu-i aşa ca nu aţi auzit de acest „profesoraş” din Rîmnicu Sărat, care a  lucrat mai temeinic ca academia română (unde, de altfel, astfel de personaje incomode nu au – metodic – cum pătrunde)? Deşi contribuţia lui Hâciu, fie ea şi criticabilă, este uriaşă… nu a fost să fie remarcat, căci nu a trecut prin sita puterii care cerne cultura. Nici măcar cum a murit aromânul acesta  românist nu se ştie…. Eu nu am putut afla dacă a scăpat de temniţele comuniste.

Ce arată Hâciu în cele 632 de pagini e prea dens/bogat pentru o rezumare (aici); dar, pentru cei în temă, se poate intui conţinutul din sumarul cărţii:

   „Partea I. De la primele infiltrări până la cucerirea Moldovei [orice concluzii fiind false dacă nu pleacă de la studiul evoluţiei situaţiei,  pe scara epocilor precedente]

CAP. I Perioada dacică şi daco-romană

CAP. II Perioada  evului  mediu  până la  1500

CAP. III Epoca  apariţiei  cămătarilor şi a aşezărilor sporadice […].

CAP. IV Perioada  primelor  aşezări de  evrei leşeşti  şi ruşi ca orândari şi  arendaşi (Sec. XVII până la Fanarioţi) […].  

CAP. V Epoca  fanariotă  până  la  stabilirea consulatelor  (1782) […].  

CAP. VI Perioada  atotputerniciei  consulatelor până  la  tratatul  dela  Adrianopol (1782  –1829) […].  

CAP. VII Perioada  regulamentului  organic […].  

PARTEA II. Perioada agitaţiilor evreeşti şi a unei  invazii  nestavilite  (1856-1918) [Segment fenomenologic fără de care nu se înţelge nimic din framîntarea interbelică, sau mai exact… se înţelege ce vor măsluitorii istoriei]

CAP.  I. Evreii în comerţ, în finanţe şi în industrie . 1. Evreii tind să acapareze total comerţul mare, cel mărunt şi cel de import-export. 2. Evreii în agricultură ca agricultori şi arendaşi organizaţi în vaste trusturi. 3. Cârciuma evreiască, camăta, instituţii bancare, finanţe.

CAP. II. Meşteşuguri şi industrie […].

CAP. III. Evreii sunt o naţiune aparte. 1. Organizarea Evreilor ca naţiune aparte la noi. 2. Presa şi literatura evreiască adhoc. 3. Şcoala evreiască şi Evrei în învăţământul românesc. 4. Agitaţii evreeşti şi reacţiuni naţionale. 5. Lupta împotriva aşezării noastre constituţionale. 6. Lupta împotriva Legiuirilor noastre. 7. Publicaţii evreeşti, A. I. U. şi activitatea lor calomnioasă. 8. Vizite ale misionarilor evrei şi evreo-fili.

CAP. IV. Reacţiunea: Ţara îşi înjghebează structura economică şi financiară.

CAP. V. Comerţul şi industria naţionalilor şi a streinilor creştini.

CAP. VI. Noua înfăţişare a provinciilor româneşti.

„PARTEA III. Atotputernicia iudaica in viaţa noastra naţionala (1918-1940)

CAP. I. Invazia in viaţa noastră economică.

[Capitol bazat pe tabele cu date din surse accesibile atunci, din care extrag aici o explicaţie…] :

„Primul pas ce trebuie făcut, însă, este să stabilim numericeşte etnicitatea firmelor înscrise în registrele Camerelor de Comerţ şi de Industrie din ţară, centralizate în ziua de 22 Iulie 1938, la U. C. C. I. din Bucureşti. Ne servim, în acest scop, de o hartă a , firmelor întocmită de distinsul economist G. Exarhu, cu precizarea:  „datele din acest tablou reprezintă numere, dar nu şi valoarea firmei [] valoarea unei singure firme evreeşti reprezintă valoarea a câteva sute, ba a câtorva mii de firme româneşti la un loc”[…].

    „1. Comerţul mărunt, cel mare engros, cel de import-export []:

„Acest comerţ mic – după natura lui şi după provincii – este în majoritate zdrobitoare în mâni străine şi evreeşti […]. Din 174.786 cârciume răspândite peste tot întinsul ţării, 114.712 aparţin Evreilor [] Acelaş lucru putem spune şi de comerţul alimentar [,] comerţul de vinuri – engros şi de export, [] este în întregime evreesc.

Tot marele şi bogatul comerţ de cereale şi fructe – mere, prune şi nuci – toată mişcarea comercială a Basarabiei, este condusă de o asociaţie vastă evreiască [] Comerţul de manufactură, galanterie şi de blănuri; cel de mărunţiţuri, de aţe şi lânuri; comerţul de fierărie, de articole technice şi electro-technice; comerţul de cereale şi furaje, cel de cherestea şi lemne, de librărie şi colportaj, chioşcuri şi anticării, etc. în majoritate zdrobitoare, este stăpânit de Evrei şi în parte de minoritari şi paşaportari […]. Acest gen de comerţ – comisionul – a fost preferat de Evrei şi, cu dârzenie, au reuşit să-1 monopolizeze. Este cel mai rentabil şi fără nici un risc şi, prin el, au intrat în legături temeinice cu comerţul şi industria Apusului. Prin el, au avut şi monopolul de desfacere al unor articole anumite şi a fost primul pas spre a lor îmbogăţire. Monopolul reprezentanţelor cu străinătatea le-a reuşit []. 

Răsfoind „Anuarul reprezentanţelor de comerţ din Bucureşti” pe 1938, am numărat cca 450 reprezentanţe, dintre cari de-abia 48 par creştine. [] Se vede, din tablou, că, în exportul de materiale de construcţie, cu deosebire, ca şi în acela al lemnului – adică al cherestelei – nu însemnăm aproape nimica, precum nici străinii nu însemnează nimica, fiindcă tot acest export se face numai prin Evrei, cari deţin, de asemenea, în proporţie îngrijorătoare, şi industria lemnului […].

Rămâi înmărmurit când analizezi, punct cu punct, toată această tragedie a avutului naţional, care se strecoară, prin mâini evreeşti, peste hotarele ţării.[]Faptul că Evreii deţin comerţul de engros a fost şi acesta unul din factorii cari au împiedicat pe autochtoni, lipsiţi de credite şi de capitaluri proprii, să se poată ridica sau cel puţin menţine pe aceiaşi poziţie”.

    2. Meşteşuguri şi industria mijlocie. [Concluziile datelor redate în tabele]:

„Evreii, proaspăt descălecând din ţările vecine şi cunoscând sau nu vre-o meserie, se introduceau în bresle, ajutaţi de consuli şi de alte mijloace convingătoare şi, în curând, au reuşit să sufoce pe băştinaşi, înlăturându-i cu totul[]. Actualmente, Evreii se ocupă cu toate meşteşugurile, natural, cele mai uşoare, curate şi rentabile […]. Toată industria mijlocie, atât de rentabilă şi apărată ca şi cea mare de tarife protecţioniste şi prohibiţioniste, este, în majoritate zdrobitoare, în mâini- evreeşti []. Industria noastră casnică, atât de înfloritoare altădată, a început şi ea să dispară, strivită şi sabotată de marele trust al textilelor […]”.

    3. Industria mare […]” [Concluziile datelor redate în tabele]:

1. Ind. textilă. „Marele industriaş N. Rizescu-Brăneşti ne dă câteva indicaţii îndeajuns de preţioase. Anume : a) Toată industria textilă în ţara noastră a fost pornită de Români şi dusă – cu cinste, cu curaj şi multe jertfe –  până în 1906, când străinii capitalişti sau aventurieri, adulmecând de departe marile avantagii şi câştiguri, au început a se băga în ea […]. 

Ardealul şi Banatul stă, în proporţie de ‘70%, în mâini săseşti, şvăbeşti şi germane – restul aproape în mâini evreeşti. Moldova, Bucovina şi Basarabia, ca şi aproape tot Bucureştiul, este în mâinile Evreilor şi Armenilor. Capitaluri mari străine, deasemenea, o guvernează []. Trei mari firme: S. Fildermann, Izvoranu şi Singer de la Bacău, stăpânesc această industrie […]. Peste tot cuprinsul acestei vaste industrii, Românii etnici contau, până în 1940, de-abia cu 10%, Armenii cu 40% şi Evreii cu 50%”.

                        2. Ind. Alimentară. „Cele 15 fabrici de zahăr – din cele mai vechi în acest domeniu – sunt străine şi organizate în trust […]. Fabricarea spirtului agricol este, exclusiv, în mâini străine. În 1937, activau 172 fabrici de spirt []. Din aceste 172 fabrici, 96 sunt evreeşti, 60 în alte mâini străine şi de-abia 15 româneşti, cari, toate 15 la un loc, nu preţuesc, ca personal şi capital, cât una singură a lui Neumann dela Arad, de pildă [].

Industria uleiurilor vegetale este complect înstrăinată […].  Marea industrie a laptelui şi a produselor lactice este cu totul străină […]. Fabricaţiunea coniacurilor şi a lichiorurilor, a vinurilor şi şampaniei este în mâini străine şi evreeşti. Toată această industrie în Bucovina şi Basarabia era evreiască, precum şi aproape în toate celelalte provincii, dacă socotim emblemele şi societăţile anonime sub cari se ascundeau numai ei.

Aci, tot la Evrei, erau izvoarele de otrăvuri ce le desfăceau prin cârciumari cari, la rândul lor, le difuzau mulţimilor dela ţară şi de prin oraşe, difuzând moarte, mizerie şi nebunie peste tot”.

                        3. Ind. pielăriei şi a tăbăcăriei. „A fost, nu de mult, o industrie monopol a Românilor […]. Acum găsim, cu greutate, vre-o 39 de firme româneşti, circa 22 nemţeşti şi alte două creştine – rămânând, probabil, restul de peste 80 evreeşti şi evreo-maghiare. Toată industria Moldovei, a Basarabiei şi Bucovinei este, putem spune cu siguranţă, în mâini evreeşti []. În toate sectoarele acestei industrii, activează 31 societăţi anonime şi 13 societăţi în nume colectiv […]”. 

4. Exploatarea sălbatecă a pădurilor şi industria lemnului, fabrici, de cherestea, de hârtie şi mobile, etc.) „[…] Aceste 276 fabrici de cherestea particulare se repartizează: 25 la Nemţi, pe cât a fost posibilă identificarea, 59 la Români – cu aceiaşi îngăduinţă şi 192 la Evrei. Aceştia exploatează marile masive şi centre industriale din Bucovina cu 60 unităţi din 106; cele din Transilvania cu 96 din 238; din Basarabia cu 13 din 19; în Moldova, au numai 16 din 59 […]. Toate aceste societăţi sunt aproape în întregime străine sau controlate de capital străino-evreu.

Judeţele cele mai bogate în fabrici evreeşti: jud. Ciuc cu 66 din 72; Trei Scaune cu 30 din 32; Braşov cu 15 din 22; cele bucovinene cu 82 din 106; jud. Bacău cu 14 din 21; Neamţ cu 15 din 24; Baia cu toate 5; Ismail cu 9 din 10; Prahova cu 5 din 9; Arad şi Bihor cu 13 din 19 […]. Masivele noastre nepreţuite au continuat a fi surpate de săcurea necruţătoare a exploatatorilor de păduri -străini şi Evrei, lucrând în cont personal sau organizaţi în societăţi, bucurându-se şi de credite largi, favoruri de cari nu s’au bucurat nici statul sau particularii, nici moşnenii sau composesoratele [].

Vom urmări, în cele ce urmează, pe câţiva din gangsterii cari n’au făcut industrie forestieră, ci pustiire şi distrugere de paradisuri pământeşti […]”.

5. Industria -petrolului) „[…] Nu cunoaştem cu preciziune capacitatea capitalului evreesc băgat în aceste întreprinderi de exploatare şi speculare a marilor bogăţii petrolifere […]. Statul şi-a dat tot avutul şi frumosul venit rezultat din redevenţe ca să se creeze soc. evreiască „Redevenţa” – una din marile fortăreţe iudaice, cum o numea istoricul N. Iorga […]”.  

6. Industria metalurgică) „[…] Răsfoind, cu răbdare, Indicatorul industriei, constatăm – cu emoţie şi îngrijorare – cum se înşiră 600 întreprinderi, dintre cari de-abia 41 după rezonanţa fonetică româneşt,i şi 52 nemţeşti – toate celelalte, sute şi sute, cu rezonanţă semtică sau evreo-maghiară şi peste 530 societăţi anonime sau în nume colectiv []. Cam toată această industrie este patronată şi controlată de străini şi de Evrei. În fruntea acestora, stă Max Auschnitt […]”.

7. Industria sticlăriei şi a ceramicei.) „Singură fabrica de sticlărie, geamuri şi becuri „Putna” a lui Fischer Friedrich însumeaza 20.442.000 investiţii şi 592 lucrători […]. Fabricarea cimentului este explotată de 9  societăţi  anonime [] iar produsele de ciment de 9 societăţi anonime şi de 9 întreprinderi individuale, printre cari un român[…]”.

                        8. Industria extractivă a metalelor preţioase). „[…] Nu există date ofici1e asupra investiţiilor în această mare industrie, totuşi, din datele întreprinderilor, ele ar atinge cifra de 1.500 milioane şi nu există, de asemenea, date asupra participării etnice la capitalul angajat în această ramură de producţie […]”.  

                        9. Industria chimică şi cea electrotechnică. „[…] Numai distileria de lemn dela Dărmăneşti este a lui Ştirbey. Toate celelalte sunt, în majoritate zdrobitoare, în mâini străine. În distileriile de ţiţei şi asfalt toate întreprinderile – cu excepţia uneia – sunt străine, 39 societăţi anonime şi în comandită şi alte 8 individuale […]. Industria parfumeriei şi a cosmeticelor este, iarăşi, în mâini străine. Iată câteva, cari, toate, sunt evreeşti: [] Şi industria articolelor farmaceutice urmează acelaş destin [].

Industria încălţămintei de cauciuc este privilegiul Evreilor Brănişteanu, Fainsilber sau Bachis. Întreprindeiile „Mioara”  sunt organizate şi conduse de paşaportarii Mindlin, Nord Samuely şi alţii – sunt un ghetto, spune un cronicar, unde lucrători şi lucrătoare, veniţi dela ţară, îşi varsă plămânii şi îşi săcătuesc trufia şi vigoarea lor de acasă […]”.

 4. Carteluri, sindicate şi trusturi

„[…] Sindicatul proprietarilor agricoli din România, referindu-se la problema protecţiei vamale a industriei – 80% evreiască, cu 80% personal evreesc – spune că, dela 1925/1926,  când s’au desfiinţat preţurile maximale, a căpătat prin lege dreptul de a vinde foarte scump []. În anul 1939, au funcţionat în toată ţara 2261 societăţi anonime cu un capital de 49.922.298.000 lei […].

Intr’un limbaj mai puţin solemn, le-am putea numi bande de speculare a nevoilor obşteşti, şnapanerii organizate ca să cumpere cu preţuri derizorii produsele ţărăneşti şi munca şi obida muncitorului, ca, pe urmă, să vândă pe preţuri uluitoare produsele lor, deşi au beneficiat de tarife vamale protecţioniste, de contingentarea sau de prohibirea articolelor concurente la import şi de toate înlesnirile de transport şi de taxare []. Astfel, în domeniul alimentar, 129 fabrici sunt angrenate în 10 carteluri [].

În domeniul industriei chimice, în 18 carteluri 59 fabrici […]. Aşa, de o pildă trustul cimentului – [] are ca reprezentant general pe evreul P. Pauly, personalul de conducere compus numai din Evrei şi străini, iar peste 85% din beneficii trec peste graniţe []. De decenii lungi, lupta s’a dus, la noi, contra trustului zahărului, fără a fi înregistrat însă vre-un succes []. Aceiaşi luptă s’a dus şi împotriva trustului hârtiei [].

Trustul geamurilor – care loveşte şi în Moţii noştri, şi în lumea consumatoare – cu un expart înfloritor, mai ales în Palestina şi Turcia, este cu totul în mâini evreeşti, cu cele 6 fabrici cartelate []. Toată industria chimică stă sub stăpânirea a 18 carteluri []. Toată industria şi desfacerea petrolului este dominată de două trusturi […], o societate evreiască S. A. R. P. I. A., sub atotputernicia grupului Ira Verner, Solomon şi alţi 20 mari capitalişti evrei cari speculează hrana populaţiei sărace […]. 

Preţurile la alimentele obişnuite – ouă, lapte, unt, brânză, zarzavaturi, etc, sunt dictate de intermediarii evrei cari exercită, prin sate, un monopol de acaparare şi speculează, deopotrivă, pe producător, consumator şi detailist […].

Industria alcoolului număra 172 fabrici, dintre cari 60 străine, 15 româneşti şi 95 evreeşti. Industria de cherestea, ca şi aceea a tipografiei şi editurii, încăpuseră în mâini evreeşti şi, de aci, tirania presei şi a cărţii evreeşti – precum s’a spus la locul cuvenit – difuzată prin librăria şi colportajul monopolizate de Evrei.

La acestea, se adaogă monopolul teatrului şi al criticii literare, al filmului şi cinematografului, al tuturor agenţiilor de publicitate, trustul biurourilor de copiat acte, al fotografiei şi fotocopiei. Comerţul de import-export este stăpânit de Evrei, cari deţin şi reprezentanţele, şi comisionul […].

În păienjenişul acesta ţesut de străini şi Evrei, bietul negustor, industriaş şi consumator român era o muscă imobilizată şi la dispoziţia marelui maestru al speculei care este Evreul []. Evreii erau în ajun de a monopoliza industria hotelurilor în capitală []. Toată industria şi comerţul de manufactură şi galanterie, de mărunţişuri şi altele sunt cartelate []. Industria transporturilor încăpuse şi ea pe mâini evreeşti.

Majoritatea concesiunilor pe şoselele  principale şi judeţene erau monopol străin şi evreesc […]. A doua „fortăreaţă”  era o bancă evreiască în faliment, căreia i s’a concesionat monopolul desfacerii produselor C. A. M. cu agenţi evrei cari au împanzit ţara în lung şi în lat cu familiile lor, găsindu-şi şi alte îndeletniciri aducătoare de câştiguri şi comandă pe Români în subordine, până în cel mai îndepărtat sat al României.

Este vorba de „Discom”  al băncii Marmorosch Blank.  Am spus în altă parte că industria ceaprăzăriei şi croitoria militară este exploatată de 13 case evreeşti şi 3 româneşti [].

    Pentru ca specularea nevoilor unei ţări întregi să le reuşească, Evreii au întrebuinţat mai multe metode. Înainte de toate au organizat acapararea produselor ţărăneşti şi a materiilor prime pe preţuri cât mai scăzute. După împrejurări, cu tact şi cinism, organizau lipsa pe piaţă a acestora şi a produselor manufacturate.

Şi, în al treilea rând sau concomitent, coruperea a tot ce le-ar putea sta în cale – prin mituire – en gros sau en detail şi prin introducerea în consiliile de administrţie a oamenilor cu influenţă în cercurile înalte – aşa numiţii şabăsgoimi ai economiei naţionale […]. Marea finanţa şi marea industrie s’au coalizat  întru  aservirea unui  întreg popor […].

Un alt publicist, neînfricat în lupta contra dezrobirii economice, a găsit în 1936, la 1700 întreprinderi evreeşti şi străine mai importante, 5.930 politiciani cuibăriţi, toată fauna politică – foşti primi miniştri, miniştri, parlamentari, foşti prefecţi şi şefi de cabinet, din toate partidele, cari primeau, ca jetoane, tantieme şi lefuri, o sumă exprimată prin 1.215.000.000 lei – preţul trădării   intereselor naţionale şi a îngenunchiării demnităţii româneşti.

La 390 mari instituţii financiare, comerciale şi industriale din Bucureşti, unde erau băgaţi, în 1936, 865 membri dintre personalităţile politice, s’au plătit 675.000.000 – câte 800.000 anual în medie. Aportul acestora era simplu – toţi patronau şi încurajau loviturile Evreilor sau le asigurau tarife vamale după comandă şi dorinţă sau îndreptau, masiv şi numai spre ei, furniturile statului.

Şi aşa s’a ajuns – încheie dl. I. Rădulescu – între 1920 încoace, la cele 90-100 miliarde stoarse de Evrei de pe spinarea noastră şi la acapararea tuturor pulsaţiilor de activitate ale economiei naţionale. Unii, mai simandicoşi, făceau parte din 3-7 consilii. Numai după moartea unuia din aceştia se poate vedea din câte anume consilii făcea parte. Eu am numărat la unul din aceştia nu mai puţin ca 23. Aceasta în stil mare.

Dar acapararea produselor ţărăneşti se face peste tot întinsul ţării unde mişună agenţii sau chiar membrii cartelaţi. Fiecare sector este alcătuit din cel puţin satele unei plăşi şi în fiecare sat s’au stabilit cei cari cumpără produsele sătenilor […]. Trusurturie sau cartelele locale dictau preţurile după cum îi lăsa inima [].

Din acest dezechilibru între scumpetea excesivă a produselor manufacturate şi eftinătatea ridicolă a celor agricole, a rezultat un dezechilibru social care se manifestă prin o sărăcie desăvârşită a claselor munucitoare şi prin îmbogăţire fantastică a claselor parazitare […]. Neînfricatul publicist Pamfil Şeicaru a analizat veniturile industriei de uleiu extras din floarea soarelui.

Ţăranii producători, în număr de 200.000, realizează, după cele 18.000 vagoane, 720 mii lei, din care sumă câştigă de-abia 200 mii, ceeace revine de fiecare plugar câte 1000 lei. În schimb, cei 100 industriaşi, „o impresionantă defilare de nume evreeşti”, beneficiază fiecare câte 12.500.000 lei, sau toţi la un loc, 1.250.000.000.

 Sau, în procente: ţăranul câştigă 2% iar beneficiarii muncii plugarului român „colecţia haldeică” de la pag. 442 a Indicatorului industriei româneşti – 120%.  Am redat în altă parte cum aceşti misiţi şi gansteri ai acaparării au colecţionat, numai într’un an, între 7-800.000 pielicele de astrahan cu câte 50 lei bucata, realizând, din vânzarea lor în America, aproape 1 miliard lei. Prof. Agricola Oardaş, într’un articol din „Universul”, ne desene cu competenţă şi sugestiv, cum aceşti mişiţi săcătuiau pe preţuri de nimica toate bogăţiile Moldovei şi ale Basarabiei, aşezaţi prin târguri şi târguşoare unde ţăranii îşi desfăceau produsele muncii lor [].

Evreii aceştia arvuneau încă din iarnă toate produsele ţăranilor, cari lăsau în prăvăliile evreeşti tot preţul vânzărilor. „Dacă am privi – spune acelaş profesor – pe o hartă, poziţia acestor târguşoare, vom aprecia calculata lor aşezare la drumurile de mare circulaţie, la punctele de intersecţie a acestor drumuri, la punctele prin care neapărat trebuiau să se scurgă produsele ţărăneşti.

În aceste târguşoare, se colecta lână, brânză, pieile şi pielicelele, fructele, cerealele, etc. şi se formau partizile pentru casele mari de export sau pentru consumul oraşelor însemnate […]. Şi reacţiunea nu venea de nicăeri. Fiindcă nu este un atac violent care să ne îndârjească. Aici este o roadere înceată, este o putere corosivă care face – ca picătura care găureşte piatra – din ce în ce mai mult loc pentru alţii, din ce în ce mai puţin loc pentru noi. Aşa spunea N.’Iorga la congresul Ligii Culturale din Nov. 1937.”

„CAP. II. Invazia in viaţa etico-biologică şi spirituală

[De aici voi opri extracţia citatelor conclusive de pe marginea tabelelor expresive – foarte utile pentru cine vrea să înţeleagă procedurile colaterale de cotropire sistematică a unui teritoriu de către un grup sudat]

a) Invazia Evreilor în domeniul mijloacelor de educare a poporului:

1.Evreii în învăţământul românesc. 2. Presa evreiască. 3. De la literatura eminesciană la pornografie. 4. Edituri, tipografii, librării, colportaj. 5. Fabricarea de icoane, cărţi bisericeşti, etc. 6. Lupta împotriva bisericii naţionale şi pe alte căi. 7. Organizaţiile evreeşti oculte.

b) În funcţiunile ce privesc apărarea etico-biologică a rasei noastre: 1. Medicina. 2. Farmacia. 3. Ingineria şi arhitectura. 4. Avocatura.

c) Evreii în faţa justiţiei”

VA URMA

Citește și episoadele anterioare:

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXIV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVI)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXV)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXIV)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXIII)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXII)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XX-XXI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (X)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (V)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (III)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (II)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (Introducere)