Incorect Politic
Septembrie 29, 2021
Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor?
Via Certitudinea:
O analiză hexagonală, studiu de caz privind condiţia noastră politică
INTRODUCERE
Precizare privind viziunea folosită/confirmată (impusă de repulsia faţă de amăgire, nu de teama de a-mi asuma o poziţie incomodă)
Voi arăta cum au fost deturnate instituţiile statului român (de la pretinsa lor misiune) şi cum au fost trădate interesele românilor „reprezentaţi”, de uzurpatorii care au acaparat puterea, în asociere cu un grup exterior de interese (profitorii „industriei îmbogăţite a holocaustului”). Ştiu că patologia politică poate fi observată/ilustrată şi prin alte exemple de jaf sistemic, instituţionalizat. (Chiar eu mi-am dedicat mulţi ani unor astfel de analize). Dar nu pot renunţa la expunerea unui studiu de caz atît de expresiv pentru înţelegerea mecanismelor degenerării politice a socialităţii/condiţiei umane, numai ca să nu risc acuzaţii de „antisemitism” – pentru că demasc, o dată cu găunoşenia condiţiei noastre colective, şi manevrele rapace ale unor evrei. Nu nutresc de loc uri rasiale/ etnice /religioase şi nu cred că parazitismul uman e marca evreităţii. Dimpotrivă, mă exasperează universalitatea logicii sale. Dar nici nu pot concede – din laşitate şi împotriva faptelor – că evreii ar face excepţie şi nu ar urmări niciodată interese acaparatoare de grup (intrînd în cîrdăşie cu mafii locale). Au făcut-o de mult şi o fac eficace, la scară mare. Ca şi alţii, cînd şi cum pot. Şi tot pentru a sfida laşitatea mai precizez că nu mă pretez, în această introducere, la semnalarea intenţiilor şi viziunii mele întru a mă proteja; sau pentru că aş accepta ideea – indusă forţat, în interes filosemit – că o astfel de credinţă ar fi aberantă/ monstruoasă/ nocivă şi de aceea exprimarea ei trebuie (poate fi) interzisă prin lege. Rămîn ferm convins că libertatea de opinie, exprimare şi asociere nu sînt doar „drepturi” fundamentale, confirmate de constituţie, ci sînt condiţii prealabile absolute, fără de care nu se mai poate prezuma nicicum semnarea convenţiei constituţionale. Şi, pe de altă parte, că împiedicarea apărării unui neam, în propria sa ţară, denotă pierderea autonomiei.
Mă mai împinge (în arena aproape goală) şi obligaţia de a vorbi pentru alţii, care nu se mai pot explica, atunci cînd maşinăria de fabricare a sensurilor – convenabile unora la un moment dat – atacă şi istoria (memoria) întru „reinterpretări” oportuniste. Acest text/eseu/studiu (ca şi altele din aceeaşi gamă) nu expune deci o problemă/ atitudine/ poziţie personală, ci încearcă să reflecte coerent interesele/ perspectiva / năzuinţele/ frămîntările unor categorii de români (naţionalişti de legitimă apărare/ libertari ce vor să se opună confiscării mafiote a statului) care se confruntă ideologic – în condiţii tot mai dezavantajoase – cu altele, cum ar fi: cea cosmopolită/ mondialistă – sinceră sau lucrînd în serviciul imperialismului, cele ale naţionalismelor concurente, cea neofanariotă, care ocupă mafiot instituţiile, învîrtind maşinăria legislativă pentru a ţine în frîu populaţia exploatată.
Am ajuns aici pe drumul căutării cauzelor pentru care genocidul comunist nu a putut fi judecat, după 1989. La mijloc este, pe lîngă interesul de înţelegere/explicare cauzală a fenomenelor constatabile prin efect, şi o simpatie trans-raţională pentru „victimele mele” (căci altfel nu aş lucra gratuit, ca avocat al celor ce nu mai par capabili să-şi explice poziţia, grav periclitată azi). Aceasta o fi influenţat şi alegerea cadrului de referinţă (faţă de care se raportează inevitabil o construcţie analitică, aşa cum recunoaşte epistemologia „ştiinţelor” sociale). Pentru a mă încadra în limitele tipice/decente ale „obiectivităţii” ce poate fi invocată în „ştiinţele umane”, explicitez, cît pot de sintetic, referenţialul meu sociologic (modelul de la care pleacă – după căutări prealabile, dar şi la care ajunge – confirmant, cercetarea mea):
1. La baza perpetuării biologice stă instinctul de supravieţuire al indivizilor, care-şi folosesc cît mai bine inteligenţa (completînd eficacitatea forţei) pentru a sprijini/ optimiza descurcarea. Camuflarea acestei realităţi prime (care condiţionează raporturile umane şi la care se revine, ori de cîte ori se destramă pînza vreunei convenţii sau vraja vreunei credinţe) poate conveni unei nevoi intime de placebo; dar de regulă, e o stratagemă de paralizare a victimelor, împiedicate să se opună agresiunii… în numele toleranţei forţate.
2. Avantajele practice ale asocierii unora împotriva altora (individuali sau grupaţi, în apărare sau atac) stau la baza unor solidarităţi familiale/ tribale/ naţionale; însoţirea avantajoasă întru o luptă externă (cu alţii) creînd progresiv condiţiile pentru apariţia camaraderiei/ răspunderii/ prieteniei/ dedicării/ iubirii etc., conectori fertili în socialitatea internă a agregatului uman organic.
3. Pornind probabil de la nevoi pragmatice, sau de la instincte primitive (de muşuroi) s-au dezvoltat (şi extins, prin contagiere) eşafodaje morale care susţin aspiraţia spre bine, frumos, drept, nobil etc.; nu e clar dacă aceste aspiraţii pot dăinui ca plămădiri asumat relative (preferinţa liberă pentru un anume fel de a fi, depăşirea vidului existenţial printr-o dedicare socială etc), sau dacă pot fi susţinute trainic doar prin recurgerea la o autoritate transcendentă/religioasă – legitimată normativ sau prin extaz mistic.
4. Pe lîngă foloasele trase de individ prin asocierea contra grupărilor adverse/competitoare şi îngreunarea agresării din toate părţile, de către agenţi prea liberi, ţesătura socială creeză şi oportunităţi de parazitare ale „camarazilor” creduli. Trecerea de la înfruntarea „duşmanilor” la păcălirea „tovarăşilor de drum”, avînd a înfrunta doar fragilele construcţii ale moralităţii (vezi mai sus), se produce des/ firesc (creînd „surpriza” – previzibilă – a trădarilor), aşa cum consemnează saţios istoria. Este dovada că nu s-a găsit leac la paradoxul prizonierilor, în situaţii de conflict între participarea la un interes colectiv si maximizarea cîştigului individual.
5. Statul îşi poate extinde normele şi instituţiile (puterea tot mai excesivă, ce se dezvoltă într-o logică cancerigenă – social şi uman – pentru a se putea controla agregate tot mai complexe) datorită nevoii oricui de a împiedica participarea necinstită a altora la jocul colectiv. Normele restrictive fiind un obstacol – neconvenabil – în calea perfidiei proprii, dar unul bine venit, în calea perfidiei celorlalţi. Respectarea lor, pentru a evita represalii, este întărită de inerţia morală inoculată metodic, cultivarea bunăvoinţei fiind uşurată de faptul că domesticirea socială produce indvizi care preferă comoditatea vieţii conformistului, care nu mai e silit să supravieţuiască în luptă continuă, zbuciumîndu-se dur/creativ.
6. Fiziologia socială statalizată amplifică posibilităţile de parazitare în masă, de către cei care pun mîna pe stat, acapararea acestuia (uzurparea instituţiilor) devenind ţinta jocului de gaşcă egoist. Şi se găsesc oricînd amatori, care profită de faptul că specia umană s-a organizat astfel încît să poată fi dusă oriunde de cei cîţiva care cuceresc buncărul/ armamentul politic, întru exploatarea maselor prinse în plasa statală. Realitate sinistră, pe care profitorii fac orice să o ascundă, cu ajutorul mercenarilor educaţionali/ academici/ mediatici puşi să supureze/ diseminteze/ cultive ideologia necesară etapelor (punînd în valoare şi nevoia sclavilor noi, subţiati existenţial, de a nu-şi percepe condiţia). Dar chiar logica totalitară îngreunează escamotarea esenţei regimului politic real, de la un nivel încolo de control /supraveghere. Pîna la urmă, gratiile „generoasei fundaţii” se văd, de către cei treziţi din hipnoza sistematic cultivată. Cei în care nu se stinge tentaţia demnităţii (evadării dintr-o astfel de condiţie umană galină) nu mai pot însă aduna masa critică, fiind cufundaţi între supuşii consimţători, resemnaţi sau intimidaţi de măsurile de castrare (cum ar fi interdicţia de a urî categorii umane … deci şi pe aceea a profitorilor/stapînilor/exploatatorilor).
7. În ţări ca România, datorita unei traiectorii păgubitoare/ degradante, printre vicisitudinile unei istorii nefavorabile (ultimele trei etape: interbelicul, comunismul, tranziţia adîncind carenţe create de contorsiuni mai vechi), întrega statalitate e acaparată de mafie, civilizaţia e aparentă, normativitatea e de crasă rea credinţă şi socialitatea putrezeşte. De aceea complotul profitorilor fără scrupule trebuie prezumat, chiar dacă nu se pot afla detalii. Ca acest proces/ echilibru să nu poată fi perturbat, mafia a menţinut ocupaţia aparatului statal (parlament, administaţie, procuratură, poliţie, justiţie, presă) acoperind întemniţarea păgubiţilor cu farsa democratică şi folosind mercenari instrumentalizaţi conform unor metode exersate în lagăr sau preluate din occident.
8. Puterea postdecembristă, cu nucleu securisto-comunist, foloseşte orice prilej pentru a se hrăni pe seama populaţiei capturate (de la înstrăinarea pe nimic a resurselor şi a întreprinderilor distruse, întru vînzare jefuitoare, la „retrocedări” oculte/perferenţiale, bişniţă cu cetăţenii europene etc.). Aşa au explodat avuţiile ticăloase ale „tranziţiei”, umplînd ţara cu domenii, vile , maşini etc. (o altă parte din pradă, rezultată din vînzarea către speculanţi externi, fiind scoasă din ţară). E vorba de dăunători pur români, înhăitaţi ne-etnic, care s-au descurcat, fără scrupule, necinstit, nedrept şi distrugător (aşa cum s-au format şi oligarhiile de oricînd şi de aiurea). Cei ce s-au cambrat pe poziţii cinsitite au sărăcit, şi-au văzut copiii slugărind la copiii hoţilor, sau şi-au luat lumea în cap, tăindu-şi rădăcinile. Dezarmaţi de propria lor corectitudine, nu au mai putut rezista neruşinaţilor coagulaţi spre putere.
9. Rămînea pericolul răsturnarii tumorii politice cu ajutor exterior, pe care cei ce au înţeles eroarea lui Ceaușescu l-au evitat, punîndu-se (pe model colonial) la dispoziţia puternicilor/paraziţilor de afară (manevră facilitată de degenerarea epocii). Pact fatal, încheiat şi respectat, mafia locală furnizînd serviciii de exploatare/jefuire de la distanţă, iar mafia mondială furnizînd protecţie internaţională şi contribuind la stingerea focarelor interne de contestaţie (căci „disidenţii”/intelectualii de serviciu s-au pus la dispoziţia ei).
La nivel antropologic, reperul axiologic folosit aici respinge exotismul şi exaltarea etică, asumînd o moralitate firească/fastă, pentru comunităţile organice, adică criteriul bunului simţ confirmat de istorie, al constatărilor curăţate de propagandă . Popoarele stăpîne pe soarta lor nu simt nevoia de justificări pentru a-şi vedea de interese. Găştile cîştigătoare nu trebuie să dea explicaţii. Numai cuceriţilor/ înfrînţilor li se pretinde de a-şi exorciza egoismul de grup. Nimic din ce se impune românilor drept „cosher” politic nu se poartă şi la Tel Aviv. E clar în interesul cui se distruge membrana protectoare şi se scoate din funcţie integritatea fiziologică a unei comunităţi locale, în numele unui universalism impus perdanţilor. Un popor viabil nu doreşte penetrarea masivă a unor străini, care să parvină la bogăţie pe seama muncii băştinaşilor, acaparînd puterea în stat; şi nici revenirea celor care, ne-asimilaţi, au părăsit spaţiul exploatat/distrus. El nu poate fi prezumat (onest) nici ca dorind, după 7 decenii de suferinţe, să ofere compensaţii urmaşilor foştilor acaparatori, plecaţi aiurea. Trucul actualelor „reparaţii”, ca şi împiedicarea rezistenţei faţă de parazitare, arată doar în ce măsură a fost uzurpat de mafie statul care capturează neamul românesc.
Insist (pentru ca să nu fiu perceput cum nu sînt, adică înţepenit habotnic în obsesii) că eu nu crednici că descurcarea fără scrupule, folosirea altora, jefuirea, înşelarea, cotropirea, exploatarea (etc.) ar fi fenomene nefireşti/diabolice, nici că ele sînt caracteristice pentru un neam. Nici pomeneală. Să ne gîndim numai la valurile migratoare, la dominaţia turcă/austriacă/rusă/etc, la cucerirea Amercii, la istoria colonialismului, a banditismului calificat, sau – mai nou – la monstruosul jaf al tranziţiei, reuşit de români „reeducaţi”. Nici în trecut canaliile descurcăreţe (de toate naţionalităţile) nu au lipsit. Nu în numele intereselor dăunătorilor dinăuntru denunţi răpitorii dinafară, care încearcă să-i înlocuiască, dacă nu cad cu ei la înţelegere (cele două categorii împletindu-şi manevrele, întru spolierea victimelor).
Şi cum ar putea fi altfel, din moment ce victoria speciei umane s-a bazat pe exploatarea celorlalte fiinţe, folosite nemilos, ca resurse? Navigăm cu privirea spre stele… pe un ocean de determinări meschine. Dacă omul ar corespunde imaginii sale edulocrate, nu ar bate pasul pe loc, de milenii. Toţi ne zbatem tragic în ringul luptei pentru supravieţuire, împăcînd cum putem nevoile pragmatice/egoiste cu reguli de joc acceptate convenţional sau asumate moral. Şi cei mai tari cîştigă războiul, chiar şi pe acela de sens. Cultura ţese ţinte nobile, încearcă să învingă gravitaţia egocentrică. Dar istoria… reflectă necruţător lupta indivizilor, autonomi sau asociaţi în familii, triburi, popoare. E o realitate universală, atît de evidentă, încît pare ridicol să o formulezi, ca prevenire împotriva unor potenţiale acuzaţii de reducţionism. În această postură penibilă ne-a adus însă totalitarismul actual: avem voie să vorbim de manevrele combative/ competiţionale, de acaparare a cît mai multă bogăţie şi putere a oricărei alte grupări/categorii umane („clasă”- de exemplu)… cu excepţia evreilor (a unor evrei), la care… este interzis să vedem/semnalăm/presupunem existenţa unor interese/acţiuni colective de acaparare. Şi pentru ca această cenzură specială să nu-şi mai indice precis sursa/rolul, se face un pas spre înnecarea conştiinţelor corodate de aberaţii, pretinzîndu-se membrilor unui agregat naţional să nu se mai opună nici unui atac din exterior, să se lase penetraţi de orice intruziune, maşinăria instituţională devenind ostilă… anticorpilor naţiunii capturate în stat. Proapagandă adecvată unei colonii, unui spaţiu dezarticulat.
Se pare că organismul colectiv românesc, hărţuit atîta vreme, a pierdut competiţia suveranităţii, încît fiecare ins fuge de pe vapor sau se pune la dispoziţia cuceritorilor. Supunerea faţă de învingători, ar fi mai suportabilă dacă nu s-ar recurge la minciună şi umilinţă. Însă noi, cei ce ne-am pomenit evadaţi din chinga comunistă, nu mai putem fi reeducaţi uşor, astfel încît să reintrăm docil în cuşcă, uitînd valoarea libertăţii. Şi, ca atare, vom spune ce vedem că se întîmplă, respingînd botniţa corectitudinii forţate. Şi asta, mai ales dacă ne-am asumat menirea cercetării, cunoaşterii şi explicării realităţii.
De-abia în zona combaterii făţărniciei/ manipulării sistematice, devine demersul meu… personal, alimentat de idiosincrazii antifalsificante. Dreptate nu se poate iar adevărul nu se lasă definit. Dar măcar să nu se mintă atît de parşiv, mercantil, orwellian, josnic. Ajunge inerenta confuzie, ambiguitate, contradictorialitate, perisabilitate, relativitate. Interferenţa dintre multiplele planuri/perspective permiţînd orice deturnare… Poţi simţi simpatie umană faţă de nişte evrei loviţi de represalii provocate de activitatea altora (dar nu prea am dat peste reproşuri consistente făcute de evreii de stînga celor de dreapta, sau invers…) şi, în acelaşi timp, poţi decela un efect nociv al penetrării străinilor (rapaci sau împinşi de propriile nevoi) în miezul intereselor/sensurilor comunităţii tale. Perplexitatea generată de complexitate este uşor exploatată de sus, paralizînd apărarea unui neam prin acuzaţii absurde de „xenofobie”.
Adică crasă manipulare. Iar tema mea centrală de studiu… este amăgirea. În cadrul ei, cea sistematică, realizată de uzurpatorii statului. Şi, ca studiu de caz, acoperirea capturării statului român întru jefuirea populaţiei. Aici se încadrează şi dosarul de care mă ocup acum. De aceea nu pot recurge la stilul aluziv, ca să mă apăr de represalii previzibile printr-o ambiguitate artificială. Ca să pot fi atacat la obiect (deşi ştiu că nu aşa se procedează cu cei ce tulbură o escrocherie/făcătură), voi preciza din start, în această introducere, întrebările ţintă ale studiului meu hexagonal (din 6 părţi).
Admit/asum caracterul spiral al cercetării: faptul că extragerea din experienţa/meditaţia prealabilă a fenomenologiei (1-9) sintetizate mai sus a orientat confruntarea cu un fenomen particular, care le-a întărit – ca studiu de caz. Pe parcurs, problematica se concretizează în întrebări cum ar fi:
1. E greşită demonstraţia lui Soljenitzin, din ultima sa lucrare, că fără interesele/intervenţia unor evrei nu ar fi existat experimentul genocidar comunist?
2. De ce a căzut comunismul atît de uşor/brusc/neversoimil, ca un castel de cărţi de joc, neatacat de nimeni, cînd nu mai întîmpina nici o rezistenţă interioară şi cînd (contrar tezelor neopropagandei) începea să aibă viabilitate economică şi legitimitate suveranistă/naţională, anti-colonială? Are vreo legătură acest „miracol” cu giga-afacerea organizată prin „Conference Claims” (Conferinţa Revendicărilor), adică crearea cadrului necesar ca să se poată stoarce despăgubiri şi din Europa de Est?
3. De ce au putut pleca evreii așa uşor în Israel după 1944, în timp ce ceilalţi erau ţinuţi/ exterminaţi/ dezumanizaţi în lagăr? Faptul că instalarea comunismului în Europa de Est a ajutat (prin forţarea emigrării în masă a evreilor) consolidarea nou înfiinţatului stat isaraelian e doar o coincidenţă întîmplătoare?
4. De ce nu au reacţionat viguros/tipic evreii bogaţi, expropriaţi de comunişti în 1948? S-a făcut cu ei un aranjament ocult, sau au fost prinşi imparabil în capcana momentului (neputînd opune rezistenţă atunci monstrului sovietic, salvatorul lor de nazism)? Se încearcă acum anularea efectelor acelei concesii strategice, sau ea a fost făcută din start avînd în vedere o amînată cădere a comunismului?
5. Sălbăticia excesivă a instalarii comunismului în România poate fi explicată doar prin logica revoluţiei sociale (deşi nu prea a avut bază de mase fanatizate) și a jocului distructiv al ocupaţiei sovietice, sau cuprinde un element de răzbunare a evreilor pe un popor de la care (aşa cum declară şi azi) primeseră grele lovituri, după o luptă seculară? Se explica şi astfel faptul că teroarea a scăzut (aparent miraculos) după 1962… adică după ce majoritatea evreilor care contribuiseră la impunerea comunismului au plecat?
6. De ce „terapia de şoc” fesenistă, operată de alde Brucan-Roman, a deraiat postcomunismul, către anularea proprietăţii inalienabile a poporului român, urmată (pe lîngă privatizări/vînzări pe nimic, pradă uşoară pentru marele capital) de reconstituri de averi, cu tratament preferenţial pentru străinii plecaţi? A fost vorba doar de valorificarea unei oportunităţi neprevăzute (la invitaţia mafiei securiste şi a altor paraziţi locali), sau de încununarea unei strategii/planificări pe termen lung?
7. De ce se încalcă flagrant Constituţia, operîndu-se colonizări de la distanţă, în numele „redobîndirii” unei cetăţenii la care s-a renunţat benevol, pentru a se emigra în Israel?
8. Pretinsa protejare a intimităţii informaţioanale are ca scop (pe lîngă acoperirea altor „inginerii” prădalnice) şi ascunderea colonizării de privirile poporului român… pseudo-suveran?
9. De ce nu se împiedică măcar reîncetăţenirea urmaşilor călăilor securicomunişti? Nu s-a putut face un proces al comunismului, tocmai ca să nu ne putem prevala de condamnări oficiale pentru genocid/crime impotriva umanităţii? Încît să şi plătim noi pensii, unor evrei reprimaţi de „regimurile fasciste”, pentru activitatea de activişti comunişti sau de militanţi împotriva incorporării Basarabiei la România, adică – de regulă – tocmai celor care s-au cocoţat după 1944 în fruntea aparatului regimului represiv?
10. Dacă evreii comunişti merită compensaţii pentru măsurile luate împotriva lor, atunci cum de trebuie „reparată” şi expropierea evreilor bogaţi/„exploatatori”, pentru care prima categorie a militat? Cine şi cum ne-a făcut să „reconstituim” avuţiile acumulate de evreii expropriaţi în 1948, plecaţi din ţară, considerînd că fac excepţie de la fenomenologia parazitismului (jefuire, înşelăciune, îmbogăţire fără just temei, exploatare)… denunţată/combătută de fraţii lor marxişti?
11. De ce ni s-au impus (de către „parteneri strategici”) legi de aparentă vigilenţă anti-antisemită într-un moment în care chestiunea nu părea a mai avea vreo actualitate? Nu cumva pentru că se ştia că vor fi reactivate cauzele vechiului antisemitism: colonizarea abuzivă şi contropirea economică? Legile vădit antilibertare, anticonstituţionale şi antinaţionale, de criminalizare a „antisemitismului” şi „xenofobiei”, justificate prin holocaustizare, nu au cumva, ca ţintă reală, împiedicarea rezistenţei faţă de jefurea ţării de către mafia „recuperatorilor” securişti, lucrînd şi pentru beneficiari din Israel?
12. Cum de ne lăsăm împinşi să batjocorim lupta străbunilor noştri împotriva infiltrării ilicite a străinilor şi acaparărării puterii economice, politice şi culturale de către musafiri nepoftiţi (care, ajunşi în ţara lor nu se jenează absolut de loc să-şi onoreze „eroii”, chiar plini de sînge nevinovat)?
Aşa cum vom vedea la locul cuvenit, cercetarea m-a împins către noi întrebări, în loc de concluzii. Lor adăugîndu-li-se constatări, din care expun pe cele ce constitue un preambul al primei părţi:
1. Pentru a camufla colonizarea cu evrei, se pretinde că nu e vorba de acordarea cetăţeniei române, derogînd de la condiţiile normale, ci de „restituirea” ei- ca şi cum respectivii ar fi fost obligaţi să părăsească România şi nu ar fi renunţat la cetăţenia română- în momentul plecării spre ţara aleasă benevol ca patrie.
2. S-a agitat (atunci cînd a apărut interesul pentru o cetăţenie devenită europenă) problema condamnării genocidului comunist- pentru a forţa încadrarea evreilor plecaţi printre…. victimele regimului… la a cărui instalare mulţi dintre ei au contribuit substanţial.
3. S-au operat numeroase „ameliorări” ale legii cetăţeniei, întru depăşirea stavilelor ridicate prin constituţie în calea colonizării – cum ar fi eliminarea clauzei de repatriere şi a stagiului de rezidenţă necesar (solicitanţii… putînd chiar rămânîne la ei acasă, sau pleca prin Europa)
4. Nu s-a făcut nimic pentru a se evita încetăţenirea urmaşilor unor evrei care au militat pentru (sau au participat la) instalarea genocidară a comunismului sau dezmembrarea/aservirea României.
5. Nu s-au luat măsuri nici contra încetăţenirii categoriei opuse- a urmaşilor unor evrei îmbogăţiţi pînă în 1940 pe spatele băştinşilor, prin muncă/merit sau parazitar/ilicit/necinstit, expropiaţi în 1949; acestora, după ce li s-a „reconstituit” preferenţial vechea avere/pradă, li se „retrocedează” şi cetăţenia.
6. S-au luat însă măsuri pentru camuflarea operaţiilor oculte, ascunzînd datele despre solicitanţi, renunţînd la publicarea în Monitorul Oficial (încălcîndu-se interesul public, în numele protejării intimităţii unor persoane… dinafara României- la momentul cererii)
7. Pentru a se crea climatul necesar, s-a agitat problema reîncetăţenirii basarabenilor si bucovinenilor (inclusiv a urmaşilor militanţilor pentru dezlipirea Basarabiei/Bucovinei de România…. ), sugerîndu-se perfid o similitudine cu modul în care evreii au pierdut cetăţenia, deşi e vorba de cu totul altă situaţie.
8. Tot ca mijloc de protecţie contra eventualelor proteste, au fost date legi de criminalizare a „antisemitismului”- întru intimidarea celor ce ar dori să apere interesele actuale ale românilor (de exemplu , stînd în calea recolonizării cu israelieni). Ne putem evita particularizarea- căci nu există o (ne)legiure analogă, care să împiedice contestarea colonizării cu turci, germani, moldoveni etc.
9. Cel ce nu doreşte pătrunderea în ţară a unor străini, combinată cu acapararea avuţiei şi puterii în stat este ameninţat de acuzaţii de „xenofofobie”- o „boală” istorică care ar fi făcut ravagii la noi, de la Mircea/Ştefan/Mihai pînă la articolul 3.4 din Constituţie… România trebuia să se deschidă cît mai larg turcilor, tătarilor, austriecilor, ruşilor, ţiganilor, evreilor; şi trebuie să o facă- măcar de acum încolo, ca să se umple locul eliberat de românii ce şi-au luat lumea în cap.
10 Crasele încălcări ale drepturilor omului/intereselor naţionale au fost însoţite de o campanie odioasă de compromitere a actelor de rezistenţă ale strămăşilor noştri faţă de invazia evreilor (şi a altor musafiri nepoftiţi)- pentru a se descuraja orice paralelă incomodantă. Dincolo de mizele/interesele practice, parşivia operaţiei de rescriere a istoriei ne otrăveşte moral/intelectual, falsificîndu-ne trecutul şi corodîndu-ne demnitatea.
11. Acest dosar trebuie corelat cu celelalte trei picioare ale calului troian infiltrat de mafia care a acaparat statul român (şi care abordează fără scrupule orice ocazie de ghişeft/”inginerie politică”): manevrele „reconstituirilor” de averi, jaful declanşat de privatizare, despăgubirile pentru holocaust.
12. Poate fi vorba doar de o afacere mafiotă cu paşapoarte. Dar şi de reluarea proiectului „Israel in România”, care ar corespunde nevoii de spaţiu de rezervă, datorită rezistenţei opuse de poporul palestinian, sprijinită de lumea arabă. Intuim- după mişcările constatabile- că s-a reluat prin culise şi tradiţia şantajului internaţional care să forţeze România să nu opună rezistenţă unei „redescălecări”. Astfel preveniţi privind obiectul căutării, să începem călătoria hexagonală. (VA URMA)
1. Cum ne colonizează mafia care a uzurpat statul român
1.1. (Ne)legiuitorii folosesc trucul „redobîndirii” drept cal troian
MOTO:
„1.1 România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. 2.1 Suveranitatea naţionala aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative […]. 2.2 Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu […]. 2.3 România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme […]. 3.1 Teritoriul României este inalienabil […]. 3.4 Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.” (Constituţia României)
Aşadar, aşa cum se cade (acesta e prioritatea oricărui popor care îşi apără teritoriul de năvălitori/ cuceritori/ conchistadori/ cotropitori/ invadatori) ar trebui ca escrocii strecuraţi la cîrma statului să nu poată „primi” – întru cetăţenie – populaţii străine. Doar poporul român „suveran” ar putea, prin vreun plebiscit constituţional, deschide frontiera cine ştie cărei categorii de străini cu care simte nevoia să se înfrăţească. Vom vedea însă că acest atribut fundamental al suveranităţii îi este răpit- cu perfidie care merită expusă temeinic.
Începem cu un şir de citate la care ne vom referi apoi, care relevelează (cui ştie a descifra otrava juridică) efortul perseverent întru eliminarea stavilelor în calea re-colonizării. Pentru cine nu e orbit/paralizat de propaganda împotriva „teoriei complotului”, o astfel de înaintare convergentă către ţintă, pregătită/operată atent, pas cu pas, indică o acţiune concertată de cucerire a ţării, cu complicitatea (la invitaţia) ocupanţilor instituţiilor statului român:
a. (Legea cetăţeniei române nr. 24/1971, art 7):„Persoana care a pierdut cetăţenia română o redobîndeşte ca efect al repatrierii dacă, dorind să se integreze în societatea românească socialistă, a cerut şi a obţinut autorizaţie de repatriere. Copilul minor al repatriatului dobîndeşte cetăţenia română pe data redobîndirii acesteia de către părintele său repatriat, în afară de cazul în care domiciliază în străinătate împreună cu celălalt părinte”.
b. (Decret-Lege nr. 7 din 31 decembrie 1989, Articolul 2): „Dreptul de repatriere se recunoaşte şi foştilor cetăţeni români care pot redobindi cetăţenia română prin efectul repatrierii şi la cerere”.
c. (Decretul-lege CFSN nr. 137/11.05.1990 privind unele dispoziţii referitoare la cetăţenia română Art 1.): „Foştii cetăţeni români care, înainte de data de 22 decembrie 1989,au pierdut cetăţenia română din diferite motive, o pot redobîndi la cerere, în baza unei declaraţii autentificate, în străinătate, la reprezentanţele diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în ţară la Notariatul de stat al municipiului Bucureşti, chiar dacă au o altă cetăţenie şi nu îşi stabilesc domiciliul în România. Dobîndirea cetăţeniei, potrivit alin. 1, este scutită de plata taxelor consulare”.
d. (Legea cetăţeniei române nr. 21/11.03.1991) „Art. 8: Persoana care a pierdut cetățenia română o poate redobândi prin efectul repatrierii, dacă îşi exprimă dorința în acest sens; Art. 9. – Cetățenia română se poate acorda, la cerere, cetățeanului străin sau persoanei fără cetățenie care: a) s-a nascut și domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deși nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază pe teritoriul statului român de cel puțin cinci anisau, în cazul în care este căsătorit cu un cetățean român, de cel puțin 3 ani; b) dovedește, prin comportarea și atitudinea sa atașament față de statul și poporul român; c) a împlinit 18 ani; d) are asigurate mijloacele legale de existență; e) este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român; f) cunoaște limba română în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială […]; Art. 10. – Copilul născut din părini cetățeni străini sau fără cetățenie și care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândește cetățenia română o dată cu părinții săi […]; Art. 11. Cetățenia română se poate acorda și persoanei care a avut această cetățenie și care cere redobândirea ei, cu păstrarea domiciliului în străinătate, dacă îndeplinește în mod corespunzător condițiile prevăzute la art. 9 lit. b), c) si e)!
e. (Legea 192/1999 , cu republicare în M.Of. nr. 98/6 mar. 2000), [repatrierea – de la art 8 – dispare, articolele 9-11 devenind 8-10 ]: „Art. 10. – Copilul născut din părini cetățeni străini sau fără cetățenie și care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândește cetățenia română o dată cu părinții săi […]; Art. 11. Cetățenia română se poate acorda și persoanei care a avut această cetățenie și care cere redobândirea ei, cu păstrarea domiciliului în străinătate, dacă îndeplinește în mod corespunzător condițiile prevăzute la art. 9 lit. b), c) si e).[deci şi fără condiţia nou introdusă „g) cunoaște prevederile Constituției României”].
f. (O.U.G. nr. 68/2002, aprobat prin L. nr.542/2002): „1. După alineatul 1 al articolului 10 se introduce un nou alineat cu următorul cuprins:Dispoziţiile alin. 1 [Copilul născut…] se aplică şi foştilor cetăţeni români care înainte de data de 22 decembrie 1989 au pierdut cetăţenia română din diferite motive, precum şi celor cărora li s-a ridicat cetăţenia română fără voia lor sau din alte motive neimputabile lor şi descendenţilor acestora”.
g. (O.U.G nr. 43 din 29 mai 2003, aprobat prin L. nr. 405/2003): „8 b) dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român şi declara că nu întreprinde sau sprijină şi nici în trecut nu a întreprins sau sprijinit acţiuni împotriva ordinii de drept ori a siguranţei naţionale[…]; Art. 10^1. – Foştii cetăţeni români care înainte de data de 22 decembrie 1989 au pierdut cetăţenia română din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor [basarabenii/bucovinenii…], precum şi descendenţii acestora până la gradul II pot redobândi ori li se poate acorda cetăţenia română, la cerere, cu păstrarea cetățeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c), e) şi f). Dispoziţiile art. 10 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător. Art. 10^2. – Persoanele prevăzute la art. 10^1 care au domiciliul sau reşedinţa în România pot depune la Ministerul Justiţiei o cerere de redobandire a cetateniei române după împlinirea unui termen de 4 ani de la momentul obţinerii dreptului de şedere, respectiv al stabilirii domiciliului în România [… sînt trataţi după cum se vede]”.
h. (O.U.G. nr. 147/2008 ): „Art. 10. – Cetățenia română se poate acorda și persoanelor care au pierdut această cetățenie, precum și descendenților acestora până la gradul 2 inclusiv și care cer redobândirea ei, cu păstrarea cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc în mod corespunzător condițiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c), d) si e)”.
+ (O.U.G. nr. 36/2009): [se ameliorează tratarea basarabenilor] „Art. 10^1. – Foştii cetăţeni români care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul III pot redobândi ori li se poate acorda cetăţenia română, la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c) şi e). 2. Articolul 10^2 se modifică şi va avea următorul cuprins: Art. 10^2. – Persoanele prevăzute la art. 10^1, care au domiciliul sau reşedinţa în România, pot depune cererea de redobândire ori acordare a cetăţeniei române la Direcţia Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, după obţinerea dreptului de şedere, potrivit legii”.
[OUG-uri aprobate prin Legea nr.171 din 8 mai 2009, care reintroduce discriminarea basarabenilor veniţi în România…]: „Articolul 10^2. Persoanele prevăzute la art. 10^1 care au domiciliul sau reşedinţa în România pot depune cererea de redobândire ori acordare a cetăţeniei române la Direcţia Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şii Libertăţilor Cetăţeneşti, după împlinirea unui termen de 4 ani de la momentul obţinerii dreptului de şedere” [….discriminare eliminată din nou de LEGEA nr. 354 din 12 noiembrie 2009, fapt confirmat la art. 14 („Art. 10^2 se abrogă”) și de O.U.G. nr.5/2010 aprobat prin L. nr.112/2010].
i. (OUG 37/2015) […] Cazul basarabenilor/bucovinenilor abandonaţi de ţară este despărţit de cel al celor ce au abandonat ţara (rămas la art. 10), art. 10^1 fiind mutat la art 11.
Epilog: Premierul Viorica Dăncilă, prezentă la Conferinţa Comitetului Americano-Israelian pentru Politici Publice – AIPAC, desfăşurată în Statele Unite ale Americii: „Preşedintele Camerei Deputaţilor din Parlamentul României m-a rugat să vă transmit că va promova în Parlament, în perioada imediat următoare, trei legi deosebit de importante pentru comunitatea evreiască din ţara mea şi din lume. Prima se referă la acordarea de drept a cetăţeniei române tuturor evreilor de origine română care au fost obligaţi să renunţe la cetăţenia română, atunci când au părăsit ţara lor, sub regimul comunist. În al doilea rând, vorbim despre acordarea de despăgubiri şi pensii speciale pentru supravieţuitorii Holocaustului din România, în semn de respect şi recunoaştere a suferinţelor acestor eroi. În al treilea rând, avem legea care garantează accesul la arhivele statului specialiştilor Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, pentru a cunoaşte adevărul asupra trecutului lor, din perioada celor două Războaie Mondiale”.
Sper că unora le e clar, chiar şi fără comentarii. În România sînt primiţi/invitaţi urmaşii alogenilor invadatori din sec 19-20…, nu numai etnicii români care au ajuns în afara ţării (aşa cum procedează, de exemplu, statul Izraelian, deschis numai pentru etnici evrei – nedispus să „repatrieze” măcar palestinienii băştinaşi).
Pentru cei neobişnuiţi cu parşivenia juridică, trebuie însă detaliat/explicat; atât fondul problemei cît si detaliile-nuanţele, cum ar fi trecerea de la clauza de „atașament față de statul șipoporul român” la „loialitate faţă de statul român şi […] nu a întreprins sau sprijinit acţiuni împotriva ordinii de drept ori a siguranţei naţionale” (cum au făcut – nu-i aşa? – naţionaliştii interbelici şi ar putea-o face xenofobii de azi); sau scoaterea din calea evreilor ce urmează să fie europenizați, nu numai cerinţa reşedinţei îndelungate, dar și a celei de cunoaştere a limbii române sau a constituţiei pe care vor depune jurămînt…
Să remarcăm întîi cît de devreme a început demolarea pavezei contra invaziilor/colonizărilor aranjate de putere, stabilite prin Legea cetățeniei române nr. 24/1971 (vezi mai sus – a). Emiterea legilor 7/31.12.89 şi 137/11.05.1990 (vezi b, c) de către un CFSN care nu avea nici o legitimitate şi nici un motiv (ne-ocult) pentru astfel de „priorităţi”, ne îndreptăţeşte să suspectăm că acesta a fost unul din scopurile celor care au realizat „revoluţia din decembrie”. Corelabil cu altele, din aceeaşi gamă.
Jocul lor nu e simplu. De exemplu, art 3.4 al Constituţiei pare un pas înapoi de la osmotizarea mondialistă. Sau o concesie strategică, după ce, în martie 1991, LEGEA nr. 21– vezi d (promulgată, cu o grabă mai mult decât dubioasă, în regim a-constituţional) introducea (la art. 11) breşa „redobîndirii” (un cal troian pentru invadarea cetăţii); un gest pregătitor, intermediar, strecurat discret, nefolosit o vreme (nu era clar de care dintre condiţiile acordării eşti scutit în cazul „redobîndirii”); ca să nu se stîrnească opinia publică; ca atare nu se abroga încă explicit instituţia normală a repatrierii (pas ce se face prin Legea 192/1999 – vezi e).
Ce s-a întîmplat ulterior dovedeşte că obstacolul constituţional împotriva colonizării era, ori strecurat de nişte naţionalişti, ori menit creării condiţiilor pentru un tratament selectiv/preferenţial/clientelar, puterea avînd nevoie de restricţii, ca să crească preţul conturnării lor, de „vămi” – unde să se se poată colecta mita exceptărilor. La început, creînd oportunităţi pentru cohorte de „vameşi mici” – funcţionarii care rezolvă dosare. Şi pe măsură ce angrenajul statului se pune la punct – pentru factorii de decizie cocoţaţi la vîrful piramidei, plătiţi en gros, din fonduri speciale – de cei interesaţi în rezolvări globale.
Cu justificările derobărilor (uşurate de viciile/limitele „dreptului” şi de complacerea populimii în confuzie şi anomie) se ocupă tehnicienii normativi – tagmă din cale-afară de cinică/nocivă, care ţese plasa de ambiguităţi exploatabile diferenţial, dialectic, reversibil, pe un fundal de aluzii. Perfida Lege 21/91 sugerează că se renunţă la clauza firească de rezidenţă îndelungată înaintea acordării cetăţeniei, dar şi la repatriere (deci: acordare de la distanţă), pentru că „redobîndirea” ar fi o reparaţie, o reconstituire de statut pierdut abuziv. Recunoşterea unui drept… după cîteva decenii, tratat implicit ca imprescriptibil. Iar prin Legea 192/1999 (vezi e) se permite şi stabilirea în ţară, cînd vor, a celor „reîncetăţeniţi”. Cu copii cu tot (vezi L. nr. 542/2002 -f). Şi apoi, cînd contextul e mai copt, cu nepoţi cu tot. (O.U.G. nr. 147/2008 – vezi h ). Iar strănepoţii își urmează părinţii…
Ce primitori/ generoşi/ justiţiari se arată „reprezentanţii” românilor, adicăgrupul care le-a uzurpat suveranitatea! Oameni pe care i-a durut undeva de suferinţele poporului lor, crucificat după 1944 (că, de, sînt vremuri trecute) se arată atît de sensibili la nedreptăţi (reale sau imaginare) făcute evreilor, în aceeşi perioadă, ba chiar şi la dorul de ţară al unor activişti de partid şi unor securişti… alungaţi în Israel… Jurisprudenţii mai suculenţi răspîndind sintagma (distrugătoare orwellian): „restituire a cetăţeniei”. Aha. Ne simţim prin preajma acelui „restitutio in integrum”… (asta, ca să nu ieşim din fascinantul registru aluziv).
Nu i-a întrebat nimeni şi pe români ce cred despre toate astea. Greu de crezut, oricît ar fi de manipulaţi, re-educaţi, degeneraţi, că, dacă erau consultaţi, s-ar fi lăsat invadaţi fără război, pe temeiuri speculative, nici măcar valide. Acesta este însă rolul statului – să captureze o populaţie, exploatînd-o.
Ca să te simţi obligat moral să „restitui” (căci altfel de obligaţie nu exista) trebuie să fie vorba de ceva furat. Despre un fel de reparaţie, potenţial folosită în interesul actual al naţiunii, se poate însă vorbi doar în situaţia românilor din partea de Moldovă/Bucovină acaparată de imperiul sovietic (Art. 10^1 – L. nr. 405/2003 – vezi g, mutat ulterior la art 11- vezi i) . Dar în cazul (vezi art 10) evreilor şi germanilor (ar mai fi şi aranjamente mai vechi, cu Turcia şi Ungaria…) care au părăsit România după 1944, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, pentru a se integra – etnic – în patria lor, nu găsim temeiuri (circumstanţe favorabile) de derogare de la art 8 ci, dimpotrivă, dăm peste circumstanţe agravante: renunţarea benevolă la cetăţenie/reşedinţă, demonstrînd preferinţa/fidelitatea faţă de altă naţiune! Deci, dacă motivaţia articolul 11 justifică relaxarea cerinţelor (fixate prin articolul 8) la acordarea unei cetăţenii la cerere, situaţia reglementată prin articolul 10 trebuia să mergă în sens contrar, asprind prevederile din art 8, pentru că e vorba de (urmaşii unor) oameni care şi-au arătat dezinteresul faţă de condiţia de cetăţeni români, ne-aderenţa la destinul românesc. Vedem însă că, în afara întinderii la urmaşii de grad II respectiv III, nu există nici o deosebire de efect al încadrării în cele două articole, de tratament între aceste două categorii. Ba chiar basarabenii pripăşiţi prin ţară au fost trataţi – un timp – mai rău (vezi evoluţia art. Art. 10^1- la g, h ).
Cui nu-i e clar despre ce e vorba aici (colonizare abuzivă, înaltă trădare, administraţie colonială) nu-i va fi clară nici corelarea operaţiei de „redobîndire a cetăţeniei” cu aceea de „reconstituire a proprietăţilor”, în folosul unei operaţii de acaparare despre care raportează obedient marioneta Dăncilă (vezi mai sus). Toate aceste manevre convergînd către refacerea poziţiei unor evrei în România, adică subjugarea românilor. Adică, revenirea la o situaţie care a sfîrtecat societatea românească. Căci, oricum ar fi prezentată propagandistic, invazia demografică şi cotropirea economică evreiască, între 1825 și 1944, rămîn procese tragice, care au dus nu numai la confruntarea între băştinaşi şi colonişti, ci şi la înfruntări fratricide între adepţii protecţionismului naţional şi cei ai colaboraţionismului cu „musafirii”. România a scăpat de această gravă problemă, prin emigrarea masivă a coloniştilor în Israel, după ce a plătit un preţ uriaş unei „vizite”, poate fortuite, dar sigur nedorite (susţinute însă de forţe/şantaje exterioare, care urmăreau palestinizarea noastră). Şi iată că acest deznodamînt este întors pe dos, după 1989 . Evreimea este recolonizată şi reîmproprietărită – deşi absolut nimic nu obliga statul român să ia astfel de măsuri – interesele populaţiei locale (rămase în cetate) nejustificînd o astfel de politică.
Beneficiarii externi sînt clari iar profitorii interni deductibili. Să vedem cum au lucrat executanţii.
Strategia de înceţoşare a textelor normative, se combină cu distribuirea difuză a responsabilităţilor între legislatori şi complicii ce operează pe teren. Au dibuit o formulare ambiguă „pot redobândi sau li se poate acorda cetăţenia română”, ca să se poată susţine – pe de o parte – că legea nu a impus acordarea automată, o dată îndeplinite condiţiile, ci a lăsat la latitudinea Comisiilor să implementeze politica de emigrare a statului român. Pe de altă parte, membrii acestora citesc acea formulare măiastră ca pe stipularea unui drept al pretendenţilor, ce nu poate fi încălcat, decît dacă sînt îndeplinite – dovedibil – condiţiile stipulate de respingere. Transferarea obscură a posibilităţii de a încetăţeni în obligaţie s-a făcut deci fin, fără a lăsa urme nete. Lucrătura transpare însă din înlănţuirea legilor.
a. Legea nr. 542/2002 de aprobare a O.U.G. nr. 68/2002 : „2. După alineatul 2 al articolului 18 se introduce un nou alineat cu următorul cuprins:«Împotriva comunicării ministrului justiţiei persoana nemulțumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente în termen de 15 zile de la primirea acesteia, fără efectuarea procedurii prealabile»” (aşa se strecoară ideea că e vorba de un drept încălcat, deci nu de un pretendent străin la cetăţenie, ci de un cetăţean român, privat ilegal de drepturile sale; şi e evident că nu e vorba aici şi nemulţumirea cuiva care contestă o încetăţenire).
b. OUG 87/2007 aprobată prin L 70/2008; „Art. 18 […] Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi termen, la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de apel este definitivă şi irevocabilă” (dreptul la două grade de jurisdicţie a cetăţenilor români/europeni nu era respectat pe atunci nici în alte situaţii)
c. Legea nr.2/2013: „Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti. Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu recurs la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti” (asigurarea căii de atac, ca şi cum „acordarea” ar fi o reparaţie obligatorie).
Care ţară (liberă) poate fi dată în judecată pentru că a respins nişte cereri de emigrare (ale românilor, de exemplu), deşi îndeplineau condiţiile formale de solicitare, gazdele considerîndu-se în drept să primească/selecteze pe cine vor, conform nevoilor/criteriilor de moment. Sigur că refuzul bazat pe afirmaţii constatabil greşite (negarea validităţii unor probe, pretenţia că solicitantul s-a făcut vinovat de ceva etc.) constituie un abuz; dar chiar şi în această situaţie, pare ciudată rezolvarea, de către instanţele interne, a unor plîngeri depuse de cetăţenii altor state. Esenţa fiind suveranitatea politicii de imigrare, pe care nici o aiureala strecurată printr-o legişoară nu ar fi trebuit să o ştirbească. Nu văd ce poate face solicitantul cetăţeniei dacă e refuzat invocînd împlinirea unei cote, preferinţa pentru anumite profesii sau pentru etnici români etc. Aşa cum nu se jenează nimeni să favorizeze bogătanii, deci să discrimineze… după pungă. Sau să facă „brain-drain” sau să vîneze sportivi. A se vedea neaparat în acest sens spiritul şi litera legilor cetăţeniei… din Israel. Acolo nu intră decît evreii, care „se întorc acasă”… ori de pe unde ar proveni.
Scamatoria se bazează pe un joc de relativizare semantică (aş spune că din gama lui Wittgenstein – cel tîrziu), în care juriştii români au atins performanţe detestabile. Evreii nu obţin cetăţenia… ci o primesc înapoi, ca şi cum le-ar fi fost furată, deci ar fi rămas a lor, tot timpul, de drept. Amenajarea juridică a unei zone gri, propice jocurilor de interpretare, s-a datorat temerii că nu se poate încă recurge la o procedare făţişă, pentru că românii nu au devenit suficient de programabili mediatic încît să se lase impregnaţi de cultul beneficităţii reinvadării lor. Aşa că operaţia a fost sprijinită prin manevre mai tenebroase de manipulare a opiniei publice, menite să creeze – ascendent – impresia că ar fi vorba de o reparaţie, deci că există temei de corectare a unor nedreptăţi, vecin cu obligaţia tacită.
S-a scos, de exemplu, în faţă dosarul basarabean şi pentru ca, în spatele lui, să se ascundă procesul implantării de la distanţă a evreilor. Agitaţia privind repatrierea românilor cedaţi o dată cu teritoriile a folosit acoperirii încetăţenirii masive a alogenilor – deci diluării caracterului românesc al ţării şi a identităţii sale geografice (minată şi de schema „diasporei” distribuite pe aiurea). Adăugîndu-se astfel şi nedreptatea reîncetăţenirii urmaşilor unora dintre evreii, comunişti sau nu, care s-au opus românizării/integrării Basarabiei pe toată durata interbelicului, cu ocazia intrării/retragerii autorităţilor româneşti acolo şi pe la cancelariile care hotărau destinul României (a se vedea, de exemplu, efectul intervenţiilor lor la Versailles şi Washington… împotriva recunoaşterii României Mari). Sau aceea de a reface cetăţenii impuse României cu forţa, în 1919, sau descoperite ca ilicite în 1940 de „odiosul” Goga (probleme ce vor fi abordate în alte segmente).
În vara anului 2005 am fost chemat la Iaşi, la congresul Consiliului Mondial al Romanilor – ca reprezentant pentru Canada. Adunarea s-a facut (la o scară neobişnuit de mare, cu sprijinul autorităţilor: sală plină, autobuze sosite din Basarabia – sub steagul doamnei Vitalia Pavlicenco) pentru a stîrni/întreţine fiorul emoţiei frăţeşti. Am fost rugat de doamna Ştefana Bianu să rafinez redactarea rezoluţiei propusă congresului spre vot. La punctul 2 era… miza întregii agitaţii: să cerem acordarea în masă a cetăţeniei române, tuturor celor care o aveau înainte de 1944 (şi desigur și urmaşilor lor). Am atras doamnei Bianu atenţia că, formulînd neglijent, justificăm şi împămîntenirea în masa a evreilor plecaţi benevol după 1944 şi am cerut să fie precizat în acel articol că ne referim doar la cazul celor ce şi-au pierdut cetăţenia din motive neimputabile lor, o dată cu răpirea teritoriului. Drept urmare, congresul a votat rezoluţia la 12.07.2005, cu o astfel de formulare a punctului 2 încît am fost anunţat, peste cîteva zile, că… rezoluţia s-a pierdut. Iar despre ciorna retrimisă de mine, nu am mai auzit nimic… Congresul şi-a ratat, probabil, scopul…
Notă despre încetăţenirea moldovenilor: E drept că basarabenii, bucovinenii, dobrogenii, bănăţenii etc., s-au pomenit în afara României fără nici o vină, că sînt victime ale laşităţii oligarhiei – şi, deci, pe drept cuvînt pot invoca forţa majoră în pierderea condiţiei de cetăţeni români. Corectarea nedreptăţii faţă de fiii ţării (care trebuia făcută printr-o reparaţie în bloc, nu prin pretinderea unor cereri personale) avea deci o legitimitate şi o posibilă corelare cu interesul naţional – pe care încetăţenirea evreilor ce ne-au părăsit benevol nu o poate avea. Recunoaşterea românităţii moldoveneşti poate contribui la repararea unei sfîşieri istorice. Dar ce interes al românilor de azi este servit acordînd cetăţenie unor evrei rămaşi la ei acasă şi care, probabil, nici nu ştiu un cuvînt româneşte?
Semnalez şi alte complicaţii. Apartenenţa basarabenilor/bucovinenilor la neamul românesc este indiscutabilă… dar nu şi la statul român actual, recunoscut formal, prin acorduri purtînd semnătura guvernelor lumii, care au validat amputările pactului Ribentrop-Molotov, completate de modificările abuzive de frontieră ale regiunilor prinse în chinga URSS. România nu trebuia să recunoască independenţa Moldovei , dacă îi tratează locuitorii ca pe nişte cetăţeni de drept ai statului român. Este – evident – un gest invaziv, o stratagemă de absorbţie forţînd cartea dublei cetăţenii, care nu ne place cînd e folosită împotriva intereselor noastre (de ruşi, unguri). Ca strategie vizînd reunificarea, mai e şi ineficace (a se compara cifrele încetăţenirilor cu cele ale susţinerii unirii în republica Moldova. Ce-a cîştigat cauza unirii din 1990 pînă azi? ) Moldovenii de dincolo de Prut trebuiau să redevină cetăţeni o dată cu pămîntul de sub picioarele lor – nu să primească un statut util plecării după muncă/carieră prin Europa sau prin România. Procurînd paşaportul românesc, şi-au văzut de interese mărunte (sau chiar de activităţi antiromâneşti), incitativul reunificării scăzînd: de ce ar mai vrea unirea, dacă pot trece Prutul oricînd, folosind separarea… întru bişniţă? Prin plecarea lor – aiurea – din Moldova (secătuire demografică sprijinită de la Bucureşti !), se diluează raportul etnic favorabil românismului şi şansele unui plebiscit întru reunificare scad. Ca să nu mai vorbim de bizarieria de a acorda cetăţenia statului român actual urmaşilor ruşilor, ucrainienilor, găgăuzilor şi altor colonişti aduşi peste români, născuţi în Basarabia românească… !!
Toate acestea nu ne miră, avînd în vedere politica marionetelor de la Chişinău şi Bucureşti, care lucrează în slujba diverşilor „parteneri strategici” – ce nu au vrut și nu vor o Românie Mare, care să micşoreze un spaţiul vital al altora… Încetăţenirea masivă a moldovenilor nu e deci un pas în direcţia unirii, dimpotrivă. Altele sînt ţintele… Bucureştiul nu vrea Moldova (vîndută) ci… mai de curînd, pe moldoveni, ca înlocuitori ieftini ai mîinii de lucru pierdute prin părăsirea ţării de către romînii aduşi la disperare. Iar în locul moldovenilor, vom vedea cine vor fi colonizaţi prin preajma fostei Khazarii….
Plus cîştigul estomparii membranelor naţionale, trecerii la „românismul fără frontiere” – deci fără conţinut – , cetăţenia la distanţă fiind o cale eficace spre mondializare. Ea este aberantă şi din punct de vedere democratic (pe ce temei pot influenţa – prin vot – viaţa din cetate cei care nu suportă consecinţele deciziilor respective? ). Dar omul e făcut ca să perceapă greu adevărurile neconvenabile. Ştiu că voi fi detestat de cei de afară (în exil – ca mine, în diasporă, sau euro-navetişti pe un timp nedefinit) pentru că spun lucrurilor pe nume: sîntem pasivi faţă de diluarea României, pentru că situaţia confuză a cetăţeniei la distanţă ne convine. Venim pe „acasă” cînd avem chef. Cînd de fapt ar trebui ca, în situaţia noastră, cetăţenia să se suspende, putînd fi reluată, cu toate prerogativele, atunci cînd ne reintegrăm. Ocazie cu care însă ar trebui să renunţăm la celălalt jurămînt, la cealaltă fidelitate. Aici americanii au fost (un timp )mai coerenţi: dubla cetăţenie e bigamie curată. Dar coloniilor (mondiale?) li se potriveşte alt statut…
Să nu neglijăm nici oportunităţile de chilipir, pentru cei care pot aproba sau respinge, care controlează de sus şi pentru care se amenajează cadrul normativ. Ne putem închipui (pornind de la tradiţia afacerilor cu emigrări ale securităţii ceauşiste) cum s-or fi rotunjit nişte conturi, elveţiene sau panameze, cu ocazia „redobîndirii” „românităţii” de care au fost privaţi urmaşii celor care ne-au făcut atîta bine….
Dar să revenim la oile noastre: unul din rosturile marii reparaţii, peste un Prut altfel menţinut ca graniţă (a Europei!), este acela de a „justifica” încetăţenirea masivă şi de la distanţă (fără repatriere) a evreilor ce nu se mai simt bine în Palestina (aşa cum a promis doamna Dăncilă şi atîţia alţii, de cîte ori au fost chemaţi la Fanar). Se vizează integrarea româno-israeliană? Unde? Cum? De ce? Este soarta palestinienilor chiar aşa de atrăgatoare, că vrem să le luăm locul?
Tot ca manipulare cu efectele subliminale, s-a recurs şi la o tardivă (şi aparent mirabilă) pseudo-„condamnare a regimului comunist”. Ca unul care am fost în centrul acestei probleme, sesizînd (şi denunţînd public) – încă de atunci – caracterul parşiv al agitaţiei Ilieşiu (unul dintre „unii evrei”) – Tismăneanu (un altul dintre „unii”) – Băsescu (?) am perspectiva necesară înţelegerii întregii „combinaţii operative”. Rostul circului post-reparator, terminat cu „raportul” inutil, spectacolul din parlament şi farsa Vişinescu/Fecior nu a fost numai legitimarea retroactivă a procedurii „istorice” ilicite prin care Comisia Wiesel a comis o făcătură cu potenţial toxic de valorificare pseudo-juridică. Linia legitimării înavuţirii (reparaţii, reconstituiri) s-a împletit cu linia dedicată justificării recolonizării. În acest scop trebuia minată evidenţa: adică faptul că evreii (cel puţin cei comunişti, dar nu numai) au părăsit România benevol, nu alungaţi de regimul instalat de ei, deci aflaţi în culmea puterii lor. Nu se pot încadra, sub nici o formă, în art. 11, ci, dacă vor să vină, ca orice alţi imigranţi, ar trebui să se încadreze în art. 8 – adica să se aşeze un timp in România – demonstrîndu-şi cumva loialitatea… pe care istoria nu ne lasă să o prezumăm.
Iată ce urmărea alde Ilieşiu, în Apelul său din oct. 2005 – de care s-a apucat brusc, atunci cînd a primit ordin – , strecurînd, printre crimele regimului comunist: „12. Deportările cu scop de exterminare. Represiunile etnice. Gonirea şi „vânzarea” evreilor şi germanilor”. Urmarea s-a văzut. Peste noapte, prin manevrele legislative susţinute agresiv de alde Florian, evreii comunişti (adică „unii evrei”, cum se simt unii obligaţi să tot precizeze) erau scoşi de pe banca acuzării (unde au fost repuşi, dintre victimele noastre, naţionaliştii măcelăriţi de comunişti) pentru a poposi pe banca victimelor, alături de alţi „unii evrei” – adică de cei îmbogăţiţi între 1829 si 1944 – trataţi acum ca victime ale expropierii comuniste. Ce rocadă!
Deşi mi-am semnalat revolta faţă de farsa care se juca […], am copiat (iniţial neatent) cele 22 de puncte din Apelul Ilieşiu (ce a primit fulgerător mii de semnături de la batalionul intelectualilor de serviciu…) în plîngerea depusă la Parchetul General pe 31 iulie 2006 […], dorind să nu stric unitatea mişcarii de declanşare – fie şi tardivă – a procesului comunismului. Descoperind apoi falsificarea de la punctul 12, nu am putut lăsa aşa ceva sub semnătura mea şi am mers din nou la parchet, înlocuind cererea, la 4 august 2006[…]. Aberaţia reprimării evreilor de către regimul comunist, care ar fi dus la alungarea lor din ţară, disparînd din plîngerile tip prin care CRVC a deschis la procuratura militară dosarul 35/P/2006…
Îmi închipui cîte astfel de manevre s-au făcut, dacă numai eu am asistat la două, în 2005 și 2006.
Mai dau ca exemplu, din aceeaşi gamă, o discuţie din „Parlamentul României/ Camera Deputaţilor/ Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării/ PROCES-VERBAL al lucrărilor din zilele de 15, 16 şi 17 aprilie 2019”, din care spicuiesc: „Ședinţa Comisiei a continuat cu dezbaterea asupra Propunerii legislative privind modificarea Legii cetăţeniei române nr.21/1991[…] în sensul instituirii unei proceduri pentru redobândirea cetăţeniei românepersoanelor care au renunţat la cetăţenie „ca urmare a presiunilor şi abuzurilor regimului comunist”[…]domnul preşedinte Constantin Codreanu a dat cuvântului domnului senator Viorel-Riceard Badea, secretar al Comisiei pentru comunităţile de români din afara ţării, în calitate de iniţiator, pentru a susţine iniţiativa legislativă […] fiind cu atât mai optimist pentru că a văzut că şi doamna Prim-ministru Viorica Dăncilă a vorbit zilele trecute de necesitatea acordării de cetăţenie române tuturor evreilor de origine română”… Probabil de aceea respectiva doamna a fost integrată de curînd în Banca Naţională, pe motiv că „ar dechide uşi”…
(VOR URMA PĂRŢILE: „1.2 Camuflarea operaţiei, în numele protejării intimităţii”şi„1.3 Analiza datelor insuficent ascunse” – ale primului segment al analizei hexagonale)
1. Cum ne colonizează mafia care a uzurpat statul român
1.2. Camuflarea operației, în numele protejării intimității
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 96
Domnul Ion Coja – şi alţii – au lansat semnale de alarmă privind acordarea masivă (dar discretă – pînă la secretă) a cetăţeniei române (urmaşilor) unor evrei plecaţi benevol din România după 1944 – manevră care ar face parte (se tem unii) dintr-un proiect de recolonizare ilicită; reluîndu-se astfel, după decenii, operaţia „palestinizării” noastre, întreruptă un timp de nevoile creării și consolidării statului Israel. I s-a răspuns că aberează, fără însă ca chestiunea să fie lămurită cumva, de cineva. Subiect tabu. Cîteva fisuri, apărînd anonim şi tabele, la care ar trebui verificată pertinenţa/exhaustivitatea: http://www.badpolitics.ro/persoane-de-origine-evreiasca-care-au-redobandit-la-cerere-cetatenia-romana-in-ultimii-ani-a-e/
Am încercat să cercetez această problemă- nodală pentru integritatea membranei naţionale, explorînd spaţiul informaţiilor accesibile online şi constatînd o suspectă obscuritate- care indică un substrat cavernos. Mafia de la vîrf face speculă cu încetăţeniri masive, acoperindu-şi manevrele/urmele, pentru ca operaţia de potenţială (re)colonizare să nu poată fi observată de public. Public docil, care de altfel nu pare interesat de subiect… ori pentru că noţiunea de ţară şi-a pierdut sensul (ce-i pasă călătorului român prin lume/viaţă cine mai trece prin gara românească?) ori pentru că s-a instalat frica de a fi incriminat ca xenofob …pentru că stînjeneşti pătrunderea musafirilor puterii.
Studiind evoluţia legii cetăţeniei (şi a prevederilor conexe), aparent tumultoasă dar perfect convergentă spre ţintă, dincolo de cohorta de modificări (care ar fi impus o nouă republicare -reflectînd efectul numeroaselor „actualizări”), constaţi două tendinţe consecvente: de a deschide tot mai larg porţile anumitor imigrări (vezi capitolul anterior) şi de a ascunde proporţiile lor, îngreunînd sau blocînd accesul public la informaţiile corespunzătoare (liste de cereri si liste de aprobări).
Am tratat primul aspect în capitolul anterior. Am vazut că startul maşinaţiunilor a fost făcut prin LEGEA nr. 21/1991 (a cetăţeniei române), care a înlocuit legea nr. 24/1971, eliminînd prevederea (piedica) esenţială: obţinerea cetăţeniei române pierdute se putea face numai prin repatriere. Se introducea posibilitatea de „redobîndire”, termenul fiind folosit ca aluzie la un temei moral de scutire de condiţia repatrierii (sau a stagiului prealabil de locuire în ţară)- o dată verificate condiţiile de loialitate (punctul 9, ulterior îmbogăţit şi deplasat la 8) ca să se poată pretinde că naţiunea primeşte în sînul ei doar pe cel care „b) dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român, nu întreprinde sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni; [] e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român?” Formulări formale/obscure, pregătind interpretări speculative şi tratamente preferenţiale, care să răstoarne poziţiile reale -aşa cum s-a întîmplat şi în interbelic-: loialitatea faţă de poporul român invadat sau statul său acaparat de intruşi justificînd decimarea apărătorilor/anticorpilor neamului românesc – declaraţi de colaboraţionişti…. un pericol pentru securitatea naţională. Cît despre filtrul „condamnărilor”, ştergînd cu buretele sentinţele ce pedepseau activitatea trădătoare a ilegaliştilor comunişti, profitînd de nejudecarea jefuitorilor/asupritorilor poporului român, singurii criminalii rămîn… Vişinescu şi Fecior, nedemni de calitatea de român fiind… cei hotărîţi de Tribunalul Poporului. Sau mă rog, am putea adăuga la indezirabili, conform justiţiei susţinută ca reper de gruparera lui Florian… lista evreilor condamnaţi de comunişti pentru sionism.
Să ne ocupăm acum de al doilea aspect.
Trecînd peste confuzia privind ce trebuia de fapt verificat, să intrăm în problematica procedurală.
Legea din 1991 stabilea următorul cadru pentru verificarea admisibilităţii:
” Art. 12. – Acordarea cetățeniei române, atit la cerere cît și în cazul repatrierii, se face la propunerea ministrului justiției, prin hotărîre a Guvernului, care se publică în Monitorul Oficial al României.
Art. 13. – Cererea de acordare a cetățeniei române se face personal sau prin mandatar cu procură specială și autentică și va fi însoțită de acte care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute la prezenta lege.
Art. 14. – Cererea de acordare a cetățeniei române se adresează comisiei pentru constatarea condițiilor de acordare a cetățeniei, care funcționează pe lîngă Ministerul Justiției. Comisia, formată din 5 magistrați de la Tribunalul municipiului București, este desemnată, pe o perioada de patru ani, de către președintele acestei instanțe.[]
Art. 15. – Comisia dispune, pe cheltuiala petiționarului, publicarea în extras a cererii de acordare a cetățeniei în Monitorul Oficial al României. Examinarea cererii de către comisie se va putea face numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării acesteia.
Art. 16. – In vederea soluționarii cererii, comisia poate dispune: a) completarea actelor, precum și orice explicații din partea petiționarului; b) solicitarea de relații de la orice autorități; c) citarea oricărei persoane care ar putea da informații folositoare.
Art. 17. – Autoritățile publice, care dețin date sau informații din care rezultă că solicitantul nu întrunește condițiile legale pentru acordarea cetățeniei, sînt obligate să le comunice comisiei. Orice persoană poate face întîmpinare la comisia prevăzută la art. 14, cu privire la cererea de obținere a cetățeniei, în cazul prevăzut la alin. 1.
Art. 18. – După examinarea cererii, comisia va întocmi un raport pe care-l va înainta, împreună cu cererea de acordare a cetățeniei, ministrului justiției. []
Art. 19. – Pe baza raportului comisiei, ministrul justiției va prezenta Guvernului proiectul de hotărîre pentru acordarea cetățeniei. In cazul în care nu sînt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru acordarea cetățeniei, pe baza raportului comisiei, ministrul justiției va comunica aceasta petiționarului.
Art. 20. – Persoana căreia i se acorda cetățenia româna potrivit art. 8 alin. 1 si 3 si art. 9 depune, în termen de 6 luni, în fața ministrului justiției sau a subsecretarului de stat delegat anume în acest scop, jurămîntul de credință faţă de România.[]”
Va să zică, hotărîri guvernamentale, după publicarea cererilor în Monitorul Oficial, lăsînd publicului timp de luare la cunoştinţă şi reacţie (împotriva impămîntenirii nejustificate a cuiva, sau a unei categorii inoportune de musafiri, sau a unei adevărate invazii), urmată de analiză calificată şi de publicarea aprobărilor, ca hotărîri guvernamentale. Un cadru firesc pentru o abordare democratică, cu oarecare grijă faţă de suveranitatea reală a poporului, măcar în problema primirii altora în cetate.
Este expresiv (pentru direcţia evoluţiei politice) să urmărim modul în care modificările legii au trădat acest spirit, pentru ca populaţia să nu se mai poată opune nicicum invaziei, încetăţenirea rămînînd la cheremul uzurpatorilor statului, protejaţi de priviri indiscrete.
Şi asta, în timp ce, în paralel, era întărită poziţia pretendenţilor exteriori aşa cum am arătat prin citatele a, b, c din L542/2002, L70/2008, L2/2013, la care adaug – pentru ilustrare- un exemplu şi aici:
d. OUG 43/2003- aprobată prin L. nr.405/2003 (care mută articolele, art 12 devenind 11 etc.): („la art 18 (fost 19)[] În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea ori redobandirea cetățeniei, comisia, prin încheiere motivată, dispune respingerea cererii.Încheierea de respingere poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia.O nouă cerere de acordare a cetățeniei române se poate depune după 6 luni de la respingerea cererii anterioare.”)
Să presupunem că ar încerca cineva să conteste (pe ideea că loialitatea faţă de statul român nu e compatibilă cu ostilitatea/păgubirea poporului/neamului românilor), „restituirea” cetăţeniei- unui (sau urmaş al unui) fost „ilegalist” sau şef al securităţii/ partidului/ justiţiei/ administraţiei/ culturii; sau al unuia care a fost găsit ca aşezat ilegal la recensămîntul din 1940; sau al unui escroc/îmbogăţit parazitar- expropiat în 1949; sau unuia dintre cei care pretind compensaţii (excesive) de la actualul stat român; sau unuia care a participat la jaful Tranziţiei, sau care face presiuni/manevre politice împotriva intereselor românilor; sau cuiva care a participat la crime împotriva umanităţii- în Palestina etc. Cum să se arate nerespectarea condiţiilor de comportament loial/corect, dacă identitatea pretendenţilor este ascunsă publicului – adică celor din rîndul cărora ar putea răsări o contestare?
În Hotărîrile Guvernamentale emise între 1991 şi 2010 o înregistrare din listele anexe arăta astfel: „HOTĂRÂRE nr. 1246 din 5 august 2004 []2.Aharon Han, fiul lui Aron Relu (n. la 17 ianuarie 1949 în localitatea Iaşi) şi Paulina (n. la 3 aprilie 1947 în localitatea Iaşi), născut la 2 februarie 1979 în localitatea Naharya, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Naharya, str. Hamiasdim nr. 8„. Erorile materiale fiind corectate prin rectificări, şi ele publicate în Monitorul Oficial. Nu e suficient pentru o identificare fără dubii (de către cineva fără acces la baze de date de stare civilă- să notăm că acesta a fost blocat prin legea arhivelor) dar este totuşi o informaţie utilă unui reperaj prealabil, urmat de verificări.
Următorul pas se face prin OUG nr. 87/2007 aprobată prin L. nr.70/8.04.2008:
Art. 11 [fost12]: ” Aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetăţeniei române se face prin ordin al ministrului justiţiei, care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor Comisiei pentru cetăţenie.” [scoţind guvernul din ecuaţie, se face primul pas către evitarea publicării cererilor în Monitorul Oficial]
Art. 12.[fost 13]: „Persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererea [] la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie [se ameliorează serviciul de înzestrare cu paşapoarte europene, fără complicaţii şi răspunderi; dar mai e loc de îmbunătăţiri…]
Art. 13.[fost 14, în formularea corectată prin L70]: ” []Comisia are activitate permanentă, este formată dintr-un preşedinte şi 6 membri, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul Ministerului Justiţiei, numiţi prin ordin al ministrului justiţiei. Lucrările Comisiei nu sunt publice[iată ce a avut de adăugat L70 faţă de formularea iniţială din OUG-ul aprobat!!], acestea se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta.[] [intim, discret, eficace…]
Art. 14. [fost 15]: [] [aliniat2 ] Preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, stabileşte termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetăţeniei, dispunând totodată: a) publicarea, pe cheltuiala solicitantului, a extrasului cererii în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a; b) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi [este eliminată obligaţia lor de a reacţiona] cu privire la îndeplinirea condiţiilor de la art. 8 alin. 1 lit. b) şi e).[aliniat 3] Orice persoană fizică sau juridică, privată sau publică, ce deţine date sau informaţii cu privire la neîndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei de către persoanele ale căror cereri au fost publicate poate sesiza Comisia.[diminuare a dreptului la „întîmpinare„] [alin.4]La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei, cu excepţia condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. f) şi g). [alin.5]În cazul în care Comisia constată necesitatea audierii unor persoane care ar putea da informaţii utile în vederea soluţionării cererii, dispune citarea acestora, stabilind un nou termen.[alinat 6] În cazul în care sunt întrunite condiţiile pentru acordarea cetăţeniei române, Comisia stabileşte, într-un termen ce nu va depăşi 6 luni, programarea persoanei la interviul organizat pentru verificarea condiţiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. f) şi g).” (vezi comentariul de la art 18):
Articolul 15 [fost 16- vezi mai sus]: „se abrogă” (interviul şi procedurile de verificare/contestare sînt deplasate la art 14- de unde vor fi periate la pasul următor)
Art. 16 [fost 17, curăţat de menţionarea „intimpinării” şi îmbogăţit cu invitaţia: „mai încercaţi o dată”] ”[]O nouă cerere de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se poate depune după un an de la respingerea cererii anterioare.„
Art 17 [fost 18- raportarea, fără mari schimbări]
Art 18 [fost 19] ” Ministrul justiţiei, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege, emite în termen de 30 de zile calendaristice [precizare introdusă prin L70…celeritatea îşi scoate colţii] ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, ministrul justiţiei respinge, prin ordin, cererea de acordare ori de redobândire a cetăţeniei.Ordinul ministrului justiţiei de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.[]” [Un pas subtil spre ţintă. Publicarea în Monitorul Oficial este cerută explicit prin acest articol, pentru că ea nu mai derivă automat- din regimul aplicabil Hotărîrilor Guvernamentale. Rămîne doar ca la următorul pas, cerinţa explicită de publicare să fie „uitată”, deci eliminată implicit, fără a se recurge la o abrogare a ei explicită, care ar fi sărit în ochi.]
Art 19 [fost 20- prestarea jurămîntului]
După cum se vede, operaţia de discretizare nu e încă terminată, rămânînd de curaţat rezidurile vechilor formulări, de finalizat mutaţiile delicate. În munca aceasta se lucrează meticulos, incremental. Urgenţa fiind mare (cererea de paşapoarte europene explodînd) trebuie iute îndepărtate ultimile obstacolele, prin legi emise incontinent.Ca atare, apare imediat O.U.G. nr.147/13.11.2008- aprobat prin L. nr.171/8.05.2009, în care găsim:
„7. La articolul 14, alineatul 2 se modifică și va avea următorul cuprins:”Președintele Comisiei, prin rezoluție, stabilește termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobandire a cetățeniei, dispunand totodată solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b) si e).” (STOP. Comparaţi cu art 14 introdus prin L70/8.04.2008- vezi mai sus, ca să vedeţi ce a dispărut. GATA cu publicarea cererilor în Monitorul Oficial! După ce a fost scoasă din regimul hotărîrilor guvermentale şi a fîlfîit cîteva luni într-un articol renumerotat/re-formulat (ca să nu-l mai poată urmări nimeni)….Hocus -pocus aproape fără urme (cine se iroseşte ca să facă ce fac eu aici, dacă nu e zădărît de modul perfid în care sînt executate comenzile/potlogăriile juridice?). Cine mai e capabil să sesizeze cum se dă lovitura? Parlamentarii, sigur nu!)
„8. La articolul 14, alineatul 3 se abroga.” (STOP. Vedeţi mai sus ce se abrogă. Gata şi cu posibilitatea de a interveni a „populimii” (nu pot evita licenţa, aici). Simplu, dintr-un condei, a dispărut menţionarea explicită a ceea ce asigura un oarecare spirit democratic legii, deci legitimitatea ei! Suveranitatea poporului (vezi art 2.1 din constituţie) a fost şterpelită de un grup, care o exercită contra lui, ca „reprezentant” al său. Iată ce lege a funcţionării statale nu descoperă nici mort sociologii/politologii de serviciu…
Dar treaba nu e gata. Guvernul şi parlamentul lucrează febril, emiţînd O.U.G. nr.36/15.04.2009 în care sînt făcute iniţial mici corecţii… corectate radical de legea de aprobare nr.354/12.11.2009:
„[reformulat prin L354] [] Lucrările Comisiei nu sunt publice, acestea se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta” (Începînd cu 7.12.2007, conform noilor prevederi, publicarea listelor ca Hotărîri Guvernamentale a fost progresiv înlocuită -pînă la 25.11.2008 procedurile au mers paralel- cu Ordine ale Ministerului Justiţiei. Din ianuarie 2009 MJ a fost reorganizat ca MJLI. Acesta a emis Ordinele de încetăţenire pîna în noiembrie 2009, folosind acelaşi format în listele anexate; de exemplu, în Ordinul 746/C din 13 martie 2008 :„3.Aizic Heni, fiica lui Copel Şmil şi Debora, născută la data de 14 februarie 1950 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cu domiciliul în Israel, Haifa, str. Salit nr. 9. (2587/2007)”
„4. După articolul 14 [Din care nimeni nu mai poate şti ce a rămas….] se introduce un nou articol, articolul 14^1, cu următorul cuprins:”Art. 14^1. [] Preşedintele Comisiei pentru cetăţenie, prin rezoluţie, dispune: a) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b) şi e); b) completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, sub sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută; c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române potrivit art. 10^1, termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii [Se apasă pe acceleraţie, scoțînd frîna din funcție!].
5.[adăugat prin legea 354… ] Articolul 18 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 18Ministrul justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege, emite de îndată ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului. []Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ. Hotărârea curţii de apel este definitivă şi poate fi supusă recursului la secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.” [UN ULTIM STOP , pentru a compara cu forma anterioară a art 18. GATA şi cu menţionarea explicită a obligaţiei publicării aprobărilor/respingerilor. Şi cum publicarea în Monitorul Oficial asigurată de regimul Hotărîrilor Guvernamentale fusese evitată într-un pas precedent (trecerea de la HG-uri la Ordine M.J.), mai rămînea în cale doar al treilea sediu al acestei obligaţii: spiritul însuşi (iniţial transpus limpede şi în text) al legii- pe care au deturnat-o progresiv toate aceste modificări, despuind poporul de suveranitate prin uzurparea statului sub care a fost capturat].
O dată acoperit spatele „Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie” (însărcinată cu lucrarea….) se dă drumul la O.U.G. nr.5/2010- aprobat prin L. nr.112/2010- stabilind modul de funcţionare al ANC (vezi la http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/156710 şi regulamentul aprobat prin OUG 745/C din 27.02.2014) texte în care nu se mai regăsesc nicăieri prevederi privind accesul publicului (fără a fi interzis explicit !). Poporul român suveran a dispărut complet din schemă. După cîrpirea convenabilă a legii cetăţeniei, cînd motorul colonizării a început să duduie, românii nu au mai putut monitoriza un proces vital pentru destinul lor. Este clar rolul noii oficine, de rotiţă executivă a unui angrenaj administrativ local/internaţional, guvernat, nu de interesele plătitorilor paraziţilor din birouri… ci de prioritatea securităţii datelor „clasificate” şi… sănătăţii muncii lor. E stres mare să nu afle lumea ce învîrţi… Noua viziune privind protecţia datelor personale fiind simplă: numai puterea are acces la ele. „Clasificarea” se referă de fapt la indivizi: cei de sus (peste lege) sau de jos (sub ea). Confruntaţi: „9. comunică, la cerere, autorităţilor administraţiei publice centrale datele referitoare la persoanele care au dobândit, au redobândit sau au pierdut cetăţenia română, potrivit legii” şi „8. colaborează cu autorităţi ale administraţiei publice centrale şi cu instituţii internaţionale cu atribuţii în domeniul cetăţeniei, fiind abilitată să încheie protocoale de colaborare;” cu „11. informează cu caracter general publicul cu privire la drepturile cetăţenilor români, inclusiv cele care decurg din calitatea de cetăţean european;” Nici departamentul de relaţii publice, conform acestor regulamente, nu are menirea de a informa românii despre cine e plantat peste ei în România, sau cine e inzestrat cu paşapoarte europene (putînd oricînd veni „acasă” sau vota de la distanţă, ca să schimbe viaţa celor prinşi înăuntru)
Încă era nevoie de mici cîrpiri ale legii cetăţeniei, mai curînd utile îndepărtării protectoare de locurile unde s-au făcut scamatoriile cheie, deci sporirii dezorientării în păienjenişul versiunilor:
„Art. 11. – Aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetăţeniei române se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetăţenie.”[A scăpat şi ministrul justiţiei de răspundere…Mutată spre ţinte mai convenabile.]
„Art. 13[modificat prin L112]. – []Lucrările Comisiei nu sunt publice, acestea se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta [deci se poate rezolva intim de tot… ] [art 16, 17,18Înlocuirea ministrului justiţiei cu Preşedintele ANPCşi reiterarea prevederii că listele trebuie comunicate doar solicitanţilor, „uitînd” de informarea publicului, neinterzisă explicit (ar fi fost prea vizibilă trădarea spiritului legii), încît să se poată vorbi mai tîrziu de erori de intrepretare]„
Şi aşa a mers treaba, cît se poate de discret, încît publicul, „clasificat”… la coadă, nu poate găsi pe situl lor http://cetatenie.just.ro/en/category/ordine/ -şi de fapt nicicum, nicăieri-….listele cererilor sau aprobărilor la art. 10 (majoritar-evreii), decise în cuibuşor, între 2010 şi 2012 (fiind firesc să bănui acoperirea unei plantări masive)! Asta în timp ce încetăţenirile la art. 11 (majoritar-moldovenii) sunt reflectate din 2011.
Se pune doar întrebarea: de ce s-o fi revenind, între 23.01.2013 şi 04.05.2018 la un rest de transparenţă post-festum (după ce monitorizarea populară a fost scoasă din priză). Cineva s-o fi sesizat, că se încalcă suveranitatea poporului peste care se fac implantări ascunse (şi niciodată declarate ca intenţie sau măcar recunoscute ca operate de vreun partid, încît să poţi pretinde măcar existenţa unui mandat , fie şi dolosiv, de reprezentare )? Trebuie să fie vorba de altceva, căci e greu de presupus vreun rest de jenă, temere sau bună credinţă la nişte trepăduşi care se descurcă binişor în viaţă executînd obedient astfel de comenzi.
Concesia a fost de altfel minimă. Listele publicate (pe site-ul ANPC) au fost periate de datele care uşurau identificarea (numele părinţilor, data şi locul naşterii, adresa şi cetăţenia actuală); încît doar încadrarea pe articole şi numele expresiv al solicitanţilor mai relevează- de exemplu- valul încetăţenirilor celor plecaţi în Israel, rămaşi sau nu acolo. A se observa laconicitatea înregistrărilor din anexele la „Ordin privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române…” cuprinzînd „LISTA persoanelor care solicită redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate” , din 2013 şi pînă la pînă la ORDINUL NR. 413/ P din 4.05.2018. Exemplu, la nr 20: „RUBINSTEIN AVRAHAM (107716/2016) ; Copii minori: 2„. Cum să mai dovedeşti filiaţia solicitantului (mai ales în cazul fetelor, care poartă alt nume decît autorul/ părintele/ bunicul ce susţine a fi fost cîndva cetăţean român). Ceea ce lasă loc suspiciunilor/ speculaţiilor (aşa cum vom vedea în alt segment) .
Nu ştiu dacă expunerea publică a acestor date (până în 2009) a asigurat o oarecare frînare (reţineri ale solicitanţilor cu bube mari în cap). Din listele listele pe care am reuşit să le analizez în ciuda barajului , (vezi următorul punct), se poate constata că , pînă în 2007, potenţialul creat de norme nu a fost valorificat plenar, neproducîndu-se încă un val excesiv de implantări…de la distanţă. Dar, după intrarea României în UE, cetăţenia europeană a devenit o atracţie pentru basarabeni, bucovineni, turci, evrei etc. (Şi nu numai la noi a bubuit afacerea: a se vedea amenajările juridice din Portugalia, Spania, etc; acolo, paraziţii politici au livrat paşapoarte europene israelienilor care puteau arăta că ţin de comunităţi de evrei… urmaşi ai celor alungaţi după 1492. Iată că evreii nu revin acasă numai de oriunde ci şi oriunde. Bun prilej pentru o „inginerie” politică, folosind utilajul statal… Nu ne mirăm deci că s-au primit/onorat şi la noi un val de cereri, „statul” „român” sărind pe oportunitatea de bişniţă cu cetăţenii … ; fără a se teme de riscul de a declanşa/opera o invazie- căci probabil tocmai asta s-a urmărit.
Pentru a spori volumul, trebuia mărit debitul, deci era nevoie de „celeritate”….Scăpată de privirile indiscrete ale populaţiei afacerea cu paşapoarte caută performanţă în servirea clienţilor. Şi pentru ca „vameşii” mici care parazitează birocratic să nu tulbure aranjamentele de la nivel înalt, sunt utile noi stipulări: „Legea 44/2013 : []”a) solicitarea de relatii de la orice autoritati cu privire la indeplinirea conditiilor prevazute la art. 8 alin. (1) lit. b) si e), ce urmeaza a fi comunicate Comisiei intr-un termen ce nu va depasi 60 de zile,[]
Presedintele Autoritatii Nationale pentru Cetatenie, constatand indeplinite conditiile prevazute de prezenta lege, emite intr-un termen ce nu va depasi 3 zile ordinul de acordare sau de redobandire a cetateniei romane, dupa caz.[]Ordinul de acordare sau de redobandire a cetateniei romane se comunica solicitantului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, in termen de 3 zile de la data emiterii ordinului „
Cum nici în ultimele legi de modificare (OUG nr. 37 din 9 septembrie 2015, OUG 65/21.09.2017) nu am găsit decît noi facilităţi (eliminarea taxelor-de la art 12, uşurarea încetăţenirii odată cu toţi copiii- de la art 9) sau noi măsuri de eficientizare (sporire a ritmului colonizării) nu văd pe ce s-a bazat decizia unora privind datele care pot fi comunicate publicului privind cererile/aprobările.
Ritmul colonizării făcea stînjenitoare chiar şi forma eliptică a raportării.
Lovitura finală a venit însă „colateral”, în 2018 , cînd s-a trecut la ascunderea tuturor datelor din/despre cereri şi aprobări, invocîndu-se obligaţia de a aplica, chiar înainte de legiferarea internă, instrucţiunile europene de secretizare a informaţiilor (vestitul „GDPR”)… privind observarea vieţii în cetate (ce trebuie să devină un monopol exclusiv al puterii/serviciilor local-mondializate, cetăţenii „protejaţi” intrînd intr-un întuneric total, privind ce se întîmplă în jurul lor). Cenzura totalitară, care ucide libertatea de informare/orientare , întru cunoşterea celor de care te ciocneşti în societate fiind întemeiată pe … apărarea dreptului (vinovaţilor, jefuitorilor, paraziţilor etc.)… la intimitate.
Voi trata în alt text prăbuşirea civilizaţională, împlinirea domesticirii noastre, prin implantarea ochelarilor de tabla pentru conştiinte, încît să nu mai poţi şti nimic despre nimeni: cine a primit ilicit sau a cumparat pe nimic un anume teren, cine a fost cadorist cu reconstituiri abuzive/preferentiale şi compensaţii supraevaluate, cine s-a îmbogăţit fabulos valorificînd o poziţie în sistem sau dintr-un contract „deştept” cu statul, cine a acoperit urmele jafului- la procuratura sau judecatorie, cine a uzurpat/deturnat instituţiile şi distrus urmele din arhive, ce medic a ucis din negligenţă, ce note a luat colegul de clasă în teză sau un învîrtit la bacalaureat, cine a condus experimentul Piteşti, Etc. Etc.Etc. Pînă cînd apariţiile la televizor vor fi anonimizate (cu măşti, pseudonime etc) şi în cartea de istorie vom găsi doar: „X236 a fost împușcat în locul Y369 la data Z, in urma condamnării pentru genocid [sau pentru delictul „gama13”], de către un complet condus de judecătorul J5890- care s-a sinucis apoi la data W „…
Revenind la oile noastre, să admirăm noul format al înregistrărilor din listele anexe: (începînd cu Ordinul nr 538/ P din 5.05.2018:
” 3. (20169/2017). Copii minori: 3„).
Aşa da! Opacitate totală- protejînd mafioţii care uzurpă instituţiile statului. Atît îi mai trebuia „corupţiei”. Curat elan democratic, sub steagul progresului european! Iată cum merge „integrarea” noastră: ucazurile de la centru creează bandiţilor locali oportunităţi de acoperire. Nefiind prea sigur (şi nici prea important) dacă, în cazul discutat aici, UE a ţintit şi efectul măsurilor „protectoare”: strecurarea în Europa a unui val de noi cetăţeni, folosind calul troian al „redobîndirii” ”românităţii”. Să adăugăm şi observaţia că ucazurile UE nu ar trebui să poată interzice accesul la informaţii despre evrei, turci etc.- cei cuprinşi în liste devenind cetăţeni români (europeni) numai după depunerea juramîntului… ulterioară publicarii listelor. Numai recunoscînd faptul că cenzurarea accesului populimii la date- şi nu intimitatea cetăţenilor- este protejată prin GDPR poţi să pretinzi că el s-ar aplica şi datelor despre ne-europeni. (Și să nu uităm că informaţiile secretizate europenilor de jos sînt trimise în sus … la Tel Aviv).
Abuzul iese şi mai tare în evidenţă cînd se procedează la ascunderea/ eliminarea/ cenzurarea unor informaţii…. difuzate deja, oficial, în spaţiul public. Operaţia de cenzură retroactivă anunţă „sfîrşitul istoriei” (în sens orwellian). Cel puţin al omului cît de cît liber. Că nu e vorba de gafe ci de o obscurizare premeditată deducem şi din faptul că replicile online a textelor din Monitorul Oficial… au fost obturate, pentru a se îngreuna accesul populaţiei la listele anexe, care revelau amplificarea procesului de colonizare, după 2007. Iată de exemplu ce mesaj a fost introdus pe siturile implicate (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/64509, etc), în locul listelor anexe nominale anexate deciziilor de „redobîndire a cetăţeniei”, care fuseseră publicate până atunci: „Din cauza conţinutului mare de date cu caracter personal din cadrul acestui act, fapt care depăşeşte scopul prezentei aplicaţii legislative în contextul legislaţiei aplicabile, acesta nu este prezent în baza de date legislativă disponibilă aici. Pentru a accesa acest conţinut vă puteţi adresa Monitorului Oficial sau emitentului actului.”
Măi să fie!! Ce bîlbîială neverosimilă! Nu se spune (ci doar se sugerează) că aceste informaţii nu ar mai fi publice (secrete nefiind, căci pot fi solicitate copii de pe Bul.Of.; şi nici neputînd fi- căci legea nu operează retroactiv; şi nici măcar nu a fost explicitată- nicăieri- vreo decizie de „clasificare”). Crima juridică- „bine făcută” (alt „ghinion”…)- nu lasă urme. Căută acul în carul cu fîn al păienjenişului de norme ambigui şi intrepretări de etapă…
– VA URMA –
1. Cum ne colonizează mafia care a uzurpat statul român
1.3. Analiza datelor insuficient ascunse
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 97
După ce am scrutat bucătăria legislativă încît să reperăm modul în care s-a legitimat colonizarea şi s-au închis ochii publicului să vedem dacă, din informaţiile la care se mai poate ajunge se pot trage totuşi nişte concluzii privind amploarea operaţiei. Se produce sau nu invazia temută de domnul Coja, în forma încetăţenirii în masă (promovată la Iaşi în 2005- în numele ostoirii moldovenilor) promisă solemn de Viorica Dăncilă? Ne-au procopsit guvernanţii cu un milion de noi tele-români (pe care trebuie neaparat să nu-i tratăm xenofob/antisemit…) sau sînt pe cale de a o face?
Din ce am găsit, deduc că procesul e în curs, dar nu are încă debitul pregătit prin legile antinaţionale. Poate pe alte căi, cu totul oculte. După ce se consolidează ”clasificarea” însă, după ce nimeni nu va mai şti cum distribuie mafia cetăţenii/paşapoarte- totul devine posibil. În fine, după ce intimidarea celor ce ar putea cîrti se instalează solid în conştiinţe- se va putea renunţa şi la discreţie. Pare că ne-am întors la 1866/1879/1919… dar de data asta, complet dezarmaţi.
Să vedem deci cum stăm.
Poate că e rău să fac cunoscut modul în care am reperat datele insuficient ascunse, pentru că, în loc să prilejuiesc consultarea lor de către alţii, voi determina ascunderea lor, de către cei care le-o fi uitat în spaţiu public, din lipsă de vigilenţă. Nu pot totuşi (din scrupul profesional) să le folosesc/comentez fără să le indic sursa, sperînd că mai există, sau vor mai apărea şi alte replici (Internetul fiind un mediu propice multiplicărilor).
a. Hotărîrile guvernamentale dintre 1991 si 2009
O primă căutare (după ce am descoperit formulările tip, folosind exemple, semnalate de alţii) mi-a arătat că nu se (mai) pot accesa aceste date din sursele fireşti (http://www.cdep.ro, https://www.monitoruloficial.ro, http://www.monitoruljuridic.ro, http://legislatie.just.ro, http://www.legex.ro etc.) căci anexele cu listele nominale nu au fost expuse online, sau au fost obturate în modul semnalat în capitolul precedent – în stilul: „LISTA persoanelor pentru care s-a aprobat acordarea cetăţeniei române în temeiul art. 11 din Legea nr. 21/1991 se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 26 martie 1998” (http://www.legex.ro/Hotararea-158-1998-15305.aspx)
Informaticienii vor sesiza imediat reaua credinţă (mercantilă, politică- sau mai probabil combinată) – căci a pune astfel de baze de documente online a devenit banal. O face orice puşti cu un calculator, un scanner şi un cont de acces.
În anul 2004, apar primele încetăţeniri de evrei ”la distanţă”, în HOTĂRÂREA nr. 1246 din 5 august (Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 763 din 20 august 2004) din care extrag, ca exemplu:
„2.Aharon Han, fiul lui Aron Relu (n. la 17 ianuarie 1949 în localitatea Iaşi) şi Paulina (n. la 3 aprilie 1947 în localitatea Iaşi), născut la 2 februarie 1979 în localitatea Naharya, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa].[…] 8.Avram Ginette, fiica lui Kaiserman Mendel şi Clara, născută la 8 martie 1939 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cetăţean izraelian [adresa].[…]47.Grunberg Tsvi, fiul lui Emanoil şi Martha, născut la 10 august 1963 în Bucureşti, România, cetăţean izraelian [adresa].[…]50.Haim Rahel (Raşela), fiica lui Meller Herşcu şi Maica, născută la 28 octombrie 1937 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cetăţean israelian [adresa] 51.Haim Saul, fiul lui Haim Leizer şi Golda, născut la 27 ianuarie 1933 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cetăţean izraelian [aceeaşi adresa] 52.Herscher Marius, fiul lui Hirsch şi Raia, născut la 23 noiembrie 1946 în Bucureşti, România, cetăţean izraelian [adresa].53.Herşcovici Manole, fiul lui Isac şi Leontina, născut la 21 septembrie 1944 în Bucureşti, România, cetăţean izraelian [adresa] […]62.Israeli Lora, fiica lui Herşcovici Şmil şi Ana, născută la 19 februarie 1933 în localitatea Moineşti, judeţul Bacău, România, cetăţean izraelian [adresa][…]64.Juster Victoria, fiica lui Comandaşu Vasile (n. la 1 aprilie 1903 în Turtumanu-Constanţa) şi Constantina, născută la 28 august 1932 în localitatea Trupcilar, Bulgaria, cetăţean izraelian [adresa].65.Kaufman Miron (Şerbănescu), fiul lui Kaufman Isidor şi Etti, născut la 8 ianuarie 1934 în localitatea Ploieşti, judeţul Prahova, România, cetăţean israelian [adresa].66.Kendler Sandu, fiul lui Kendler Isac şi Semelia, născut la 6 decembrie 1924 în localitatea Bacău, judeţul Bacău, România, cetăţean izraelian [adresa].67.Landesman Alexandru, fiul lui Landesman Iosif şi Ganz Estera, născut la 31 ianuarie 1947 în localitatea Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, România, cetăţean israelian [adresa] 68.Landesman Ester, fiica lui Gantz Chain şi Charna, născută la 23 noiembrie 1926 în localitatea Iernuţeni, judeţul Mureş, România, cetăţean izraelian [adresa].[…]70.Marcovici Maria, fiica lui Moscovici Marcel şi Moscovici Sofiea, născută la 31 iulie 1951 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cetăţean israelian, [adresa].71.Marcovici Ozias, fiul lui Avram-Bercu şi Ghiţa, născut la 3 aprilie 1948 în localitatea Şotoşani, judeţul Botoşani, România, cetăţean israelian, [aceeasi adresa].[…]73.Mayersohn Bruno, fiul lui Mayersohn Isac şi Henriette, născut la 25 decembrie 1940 în localitatea Roman, judeţul Neamţ, România, cetăţean israelian,[adresa].74.Mayersohn Clara, fiica lui Soifer Moise şi Sabina, născută la 15 septembrie 1940 în localitatea Ţârgu-Neamţ, judeţul Neamţ, România, cetăţean israelian [aceeaşi adresă].[…]98.Rieber Angela, fiica lui Bentin Moisa şi Sidonia, născută la 4 mai 1953 în localitatea Bacău, judeţul Bacău, România, cetăţean israelian,[adresa].[…]101.Schifter Livia-Lia, fiica lui Lungu Ştefan şi Serena-Ema, născută la 31 martie 1946 în localitatea Cluj-Napoca, judeţul Cluj, România, cetăţean israelian,[adresa].102.Schifter Theodor, fiul lui Schifter Adolf şi Rosita, născut la 25 iulie 1941 în localitatea Cernăuţi, Ucraina, cetăţean israelian, [aceeaşi adresa][…]104.Sheaffer John Lawrence, fiul lui David şi Pepy, născut la 21 martie 1923 în Bucureşti, România, cetăţean australian, cu domiciliul actual în Australia, [adresa].[…]131.Zilberstein Elias, fiul lui Zelig şi Entty, născut la 18 septembrie 1931 în Caracas, Venezuela, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa]”
Aşadar, avem 22 de cazuri certe, pe această listă de 132 de persoane.
Din toate listele anului 2004 mai apar evrei în Hotărîrea 1340/26.08.2004 (publicată în Mon. Of. cu numărul 808 din 1.09.2004): 22 (din 55); în Hot. 1394/2.09.2004 (Mon. Of.827/8.09.2004)- 3 (din56); în Hot.1866 (Publicată în Mon. Of. 1050/ 12.11.2004)- 12+4 copii/37+4copii. (extrag de aici şi un exemplu de cum erau introduşi copiii: „18.Natra Daniel, fiul lui Natra Sergiu şi Natra Sonya-Coralia, născut la 5 august 1959 în localitatea Stalin, judeţul Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel [adresa]. Copii minori: Natra Gillie Kim, născută la 24 august 1993, Natra Ronnie Lee, născută la 12 martie 1996, Natra Ben Dorri, născut la 24 decembrie 2000.”)
Deci în total, în anul 2004 avem aprobatesigur 63 de cereri pentru evrei
Procedînd astfel pentru anii următori (cînd apar pe liste comune, cu mulţi din republica Moldova, care sînt prinşi şi în HG-uri -pe care nu le mai semnalez aici- în care nu e nici un evreu plecat după 1944 din România- ci doar, eventual, evrei basarabeni) am putut alcătui situaţia (marcînd număr evrei/total pe listă):
2005 Hot.248 13/65; Hot. 555 1/5; Hot.633 7+2copii/37+6co.; Hot.635 5/131; Hot.909 2/12; Hot.938 17/58; Hot.939 3/124; Hot. 1004 1/12;Hot.1288 1/3; Hot.1289 1/77
Total 2005 53 evrei
2006 Hot. 139 22+6co./41+7co.; Hot.140 8+2co./18+3co; Hot.408 2+1co./10+1co.; Hot.441 1/1;
Hot.800 3/12; Hot.906 22+1co./33+1co.; Hot.959 6+1co./10+1co.; Hot.996 18+1co./43+3co.;
Hot.997 6+2co./12+2co.; Hot.1470 13+4co./40+8co.;
Total 2006 119 evrei
2007 Hot.631 54+3co./111+15co.; Hot.703 2/11; Hot. 1146 55+17co./83+17co.; Hot 1428 1/125;
Hot.1429 7/14
Total 2007 139 evrei
2008A Hot. 129 23+4co./44+6co.; Hot. 392 15+5co./25+5co.; Hot. 393 1/6 Hot. 887 19+2co./42+2co.;
Hot.616 33+11co./65+13co.
Total 2008A 91+22 copii =113 evrei
b. Ordinele Minstrului Justiţiei
Acestea apar conform modificărilor legii (vezi cap. precedent), începînd cu anul 2007 (Ord. 3182,3422,3529- unde însă nu sunt evrei) şi un timp- în paralel cu HG-urile. Ele continuă pînă în 2009 (cînd sînt înlocuite de Ordinele ANPC).
O dată accesate documentele, a urmat analiza, pornind de la acelaşi format al datelor şi evitînd cuprinderea evreilor ajunşi prin alte ţări (decît Israel), cazuri în care nu mai avem cum rezolva indecizia în faţa numelor aparent germane/ungureşti . De data aceasta, recolta a fost semnificativă, dovadă că avalanşa a început acum- ori pentru că s-a intrat în UE în 2007, ori ca efect al înlesnirilor legislative/procedurale (vezi capitolul precedent); şi mai probabil, din ambele motive, corelate.
Am selectat numai ordinele pe care sînt evrei plecaţi după 1944 din România şi nu şi pe cei aduşi ca basarabeni (fideli României…) ca în exemplul (extras din ORDIN 171/C/31.01.2008): „19.Con Iacob, fiul lui Ionas (născut la 19.09.1913 în Bucureşti) şi Roza, născut la 28 februarie 1951 în localitatea Soroca, Republica Moldova, cetăţean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Soroca, str. Decebal nr. 3, ap. 18.(2.310/2007) 20.Con Ionas, fiul lui Con Iacob (fiul lui Ionas, născut la 19.09.1913 în Bucureşti, şi Roza) şi Glater Ana, născut la 23 iulie 1985 în localitatea Jitomir, Ucraina, cetăţean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Soroca, str. Decebal nr. 3, ap. 18. (2.312/2007)[…] 35.Glater Ana, fiica lui Simion (născut la 1.11.1929 în localitatea Soroca) şi Alca, născută la 25 decembrie 1960 în localitatea Jitomir, Ucraina, cetăţean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, [adresa](2.311/2007)[…] 83.Shester Boris, fiul lui Izea (născut la 25.12.1929 în localitatea Orhei) şi Maria, născut la 28 octombrie 1958 în localitatea Orhei, Republica Moldova, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel [adresa] (3.192/2002)[…]100.Vainberg Simha, fiul lui Isaac (născut la 22.06.1918 în Chişinău) şi Siuva, născut la 6 august 1944 în localitatea Taşkent, Uzbekistan, cetăţean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, [adresa] (2.233/2007) ”
Iată rezultatul analizei:
Ord.746/C 105+21co./158+30co. Ord.1112/C 24+10co./38+10co.
Ord.1398/C 78+27co./143+34co.
Ord.1589/C 31+11co./49+11co.
Ord. 1731/C 69+14co./94+14co.
Ord.1961/C 38+9co./51+9co.
Ord.2038/C 40+7co./63+7co.
Ord. 2572/C 77+30co./110+34co.
Ord. 2573/C 101+22co./149+27co.
Ord.2607/C 10/388
Ord. 2815/C 64+18co./120+27co.
Ord. 2862/C 1/113
Ord. nr. 3138 3/224
Ord.3241/C 1/183
Ord. 3243/C 84+13/163+14
Total 2008B 726+182copii=908
Adunînd si HG-urile din 2008 (Total 2008A – vezi mai sus) obţinem: Total 2008 1021 evrei încetăţeniţi.
În anul 2009, s-a mai dat o singură hotărîre, restul fiind ordine MJ/MJLC, unele bazate pe art. 10 (majoritar-evreii, criteriul de bază fiind domiciliul în Israel, scrise regular) altele pe art 10^1 (majoritar-moldovenii, marcate înclinat), situaţia fiind:
HG nr.744-1/1;
Ord.407/C-80+32copii/149+36co.;
Ord. 408/C 6+4co./214+x co.;
498/C-108+16co./173+18c; 648/C-1+1co./419+xco.;
649/C3-6/405; 783/C-33+4co./79+5co.;
907/C-46+10co./88+12co.;
908/C-24+4co./48+4co.;
1116/C-114+39co./175+42c;
1236/C-114+29co./175+35co.;
1239/C-2/411;
1405/C-126+19co./151+19c;
1406/C-83+14co./121+15co.;
1408/C-55+8co./70+9co.;
1635/C- 2/399;
1637/C-3+3co./434;
1711/C-78+16co./103+19c;
1712-13+9co/13+9co.;
1782/C-1/392;
1783/C-3/431;
1785-85+22co./99+22co.;
1786/C-106+13co./132+14c;
1788/C-42+3co./58+7co.;
1789/C-55+24co./103+26co.;
1825/C-1/410;
2195-91+23co./109+25co.;
2455/C-79+24co./119+25co.;
2457/C- 67+7co./108+12co.;
2634/C-1/247;
2782/C-1/217;
2893/C-14/38+1co.;
2935/C-111+47co./172+53;
3062/C- 1/244;
3064/C-119+24co./199+25;
Ord.3133/C 3+2co./272
Total 2009 (fără cei de pe ordinele la art 10^1 -înclinate) 1644+387copii=2031 evrei dintre cei 2308+431 co.=2739 de pe listele respective, deci un coeficient k de minim 74,15% evrei- la art 10
Aşa cum am explicat în cap. precedent, nou înfiinţata ANPC, nemaifiind obligată să publice cererile/aprobările în Monitorul Oficial, a ascuns complet listele celor trataţi la art 10 (majoritar evrei), publicînd pe site numai listele de la punctul 11 (majoritar moldoveni)- începind din 2011 (http://cetatenie.just.ro/articolul-11/). Ca atare , nu putem decît să extrapolăm, pornind de la datele anilor 2009 şi 2013 (precedent şi următor)- presupunînd un debit de 1500 pe an pentru 2010, 2011, 2012 (estimare rezonabilă, deşi, ascunderea datelor şi explozia din 2008/9 ne poate duce cu gîndul la o avalanşă, nu întîmplător mascată).
c. Ordinele ANPC
Începînd cu anul 2013, dispunem de listele Autorităţii Naţionale Pentru Cetăţenie (ANPC): http://cetatenie.just.ro/en/articolul-10-2/
Dar, aşa cum am spus , formatul anexelor publicate de ei nu mai conţine datele care ne precizau categoria (adresa actuală) şi uşurau analiza identităţii. Iată- un exemplu:
„ORDIN Nr. 86/ Privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române unui număr de 43 persoane Bucureşti 15.02.2013
ANEXA 1
LISTA persoanelor care solicită redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate
5.BAHARAV SHAKED (39135/2012). 6.BEN GIGI HAYA (35417/2012).
7.BEN GIGI ILAN (35435/2012). 8.BEN GIGI YANAI (35435/2012).
9.BERCOVICI LIOR (39138/2012). 10.FRUCHTMAN AMIR (35489/2012).
11.GAL ERAN (39465/2012). 12.GAL REVITAL (39471/2012).
13.GLIKMAN SHAY YEHUSHUA (24526/2012). 14.HART BAT SHEVA (64907/2011).
15.HOLDENGREBER NOAM (37491/2012). 16.IARMOLENCO ANATOLII (90471/2011))
17.KALMAR NILLY SARA TOVA (39508/2012). 18.KALMAR-GOME TAL (39526/2012).
19.KALMAR-STEIN CHAVA (39534/2012). 20.KANNER YEHUDA (30325/2011).
21.LEIBOVITCH BATIA (39549/2012). 22.LEIBOVITCH NITZAN (39555/2012).
23.PALMOR YEHUDA UDI (28719/2012). 24.REISEL MARIA (39004/2012).
25.ROSENTAL ARI (24536/2012). 26.ROSENTAL ATAR (24720/2012).
27.SCHAFFER ALON (2097/2009). 28.SCHWARTZ EDGAR VASILE (28556/2012).
29.SEGAL RIVKA (85258/2011). 30.SHAHAR ZIPORA (30970/2012).
31.SHERMAN ARIE (35523/2012). 32.SHERMAN GUY (35526/2012).
33.SHERMAN ROTEM (35529/2012). 34.SHERMAN YOUVAL (35532/2012).
?35.SPINRAD ADY (33727/2012). 36.STANCIU LENUŢA (24895/2012).)
?37.STEFANI EVA (51097/2012). 38.STERNHELL ARIE RONI (52164/2012).
39.STOFFMAN ERAN (85597/2011). 40.WELLER AYALA (52051/2012).
41.WELLER LIRON (52053/2012). 42.WELLER TOMER (52055/2012).
ANEXA 2
LISTA persoanelor care solicită redobândirea cetăţeniei române cu stabilirea domiciliului în România
1. IAHR GIORA (22085/2012)”
Observăm că, în ciuda formatului complet sărăcit, putem sesiza, în mare, cererile evreilor, datorită numelor/pronumelor mai grăitoare şi a faptului că tratamentul conform art 10 a fost separat de listele de tratare a moldovenilor, incadraţi la art 11. În exemplul dat mai sus, din cei 43, 2 nu par evrei (dar pot fi ) – poziţiile 16, 36 – iar la alţi 2 (poziţiile 35,37) decizia e îndoielnică; deci cel puţin 39 sunt evrei, probabil 41/43. Este desigur posibil ca uneori să nu fie vorba de fapt de evreii intuiţi, sau invers – să nu fi identificat un evreu purtînd un nume specific altor naţionalităţi (maghiari, saşi etc) – dar pentru analiza făcută aici, nu e nevoie de mai multă precizie (cui nu-i place procedura aproximativă la care mă văd constrîns, să ia notă că acesta e efectul ascunderii datelor: te sileşte să recurgi la extrapolări).
Tratînd astfel toate ordinele, am marcat la fiecare numărul aparent de evrei/ număr persoane prinse pe listă la art 10):
2013 Ord.19/P-38/56; 25/P-69/78; 55/P-72/76; 86/P-41/43; 146/P-32/45; 203/P-31/39; 287/P-49/50; 321/P-61/67; 364/P-22/29; 414/P-64/73; 463/P-44/57; 466/P-82/91; 533/P-54/68; 835/P-56/65; 956/P-53/56; 1076/P-35/41
Total 2013 803/934, deci k2013=86%
2014 Ord.70/P-16/23; 143/P-41/44; 244/P-47/47; 528/P-32/36; 555/P-39/51; 565/P-57/60; 566/P-43/48; 584/P-42/44; 738/P-39/43; 757/P-49/49; 779/P-40/47; 780/P-48/52; 852/P-53/56; 1004/P-64/67; 1150/P- 48/58; 1360/P-40/40; 1371/P-34/42; 1489/P-47/56; 1500/P-82/87; 1531/P-22/26; 1647/P-57/80; 1654/P- 44/45; 1875/P-24/28; 1990/P-59/61; 2117/P-39/43; 2197/P-80/90; 2211/P-63/66; 2285/P-24/31
Total 2014 1273/1420 deci k2014=89,64%
2015 Ord.145/P-91/96; 404/P-34/42; 453/P-86/97; 477/P-19/20; 563/P-51/58; 608/P-35/39; 678/P-26/29; 732/P-57/63; 737/P-52/55; 738/P-64/66; 778/P-100/111; 791/P-54/57; 841/P-19/19; 868/P-54/60; 876/P-4/5; 916/P-28/33; 963/P-60/68; 1017/P-101/112; 1044/P-39/54; 1078/P-63/75
Total 2015 1039/1159 deci k2015=89,64%
2016 Ord.2/P-23/25; 21/P-38/48; 35/P-11/11; 61/P-102/110; 68/P-37/46; 116/P-43/46; 163/P-20/30; 174/P- 58/65; 281/P-32/41; 425/P-55/57; 511/P-40/45; 523/P-62/73; 768/P-65/88; 975/P- 78/97; 1005/P-26/31; 1146/P-67/90; 1393/P-65/72; 1627/P-43/47; 1805/P-48/51; 1839/P-37/40; 1906/P-45/47; 1926/P-20/22; 2001/P-50/51; 2141/P-52/55
Total 2016 1115/1288 deci k2016=86,56%
2017 Ord.71/P-40/42; 102/P-52/54; 183/P-23/24; 195/P-25/25; 207/P-49/50; 217/P-29/30; 222/P-47/48; 250/P-49/50; 263/P-48/49; 275/P-38/38; 282/P-25/27; 297/P-43/44; 358/P-37/38; 441/P-40/42; 452/P-37/40; 473/P-40/40; 491/P-16/21; 508/P-41/43; 509/P-32/36; 516/P-26/26; 649/P-41+11copii/45+13co. (Incepînd de aici apar şi copiii, aprobaţi colateral) Ord.663/P-38+19co./42+20co.; 745/P-30+11co./30+11co.; 797/P-43+15co./43+15co.; 808/P-37+14co./41+14co.; 816/P-37+10co./41+10co.; 885/P-38+11co./38+11co.; 893/P-65+39co./68+39co.; 914/P-70+28co./77+28co.; 938/P-30+20co./30+20co.
Total 2017 1166+167co.=1333/1222+168copii=1390 deci k2017=95,9%
2018A Ord.18/P-73+21co./75+21co.; 21/P-53+17co./60+17co.; 78/P-40+28co./42+30co. ;
85/P-50+20co./55+20co.; 101/P-64+25co./68+26co.; 108/P- 52+23co./63+23co.;194/P-46+27co./54+29co.; 219/P-32+9co./37+9co.; 306/P-14+2co./16+2co.; 325/P-60+33co./63+35co.; 404/P-28+18co./35+23co.;
413/P-20+14co./27+21co.;
Total 2018A 532+237=769/595+256copii=851 deci k2018A=90,36 %
Am semnalat că, de la ordinul 538/ P din 25.05.2018, datele au fost ascunse complet, listele publicate la art. 10 luînd un format criptic.
„O R D I N NR. 1612/P privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române unui număr de 37 persoane Bucureşti 15.10.2018
ANEXA 1
LISTA persoanelor care solicită redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate
1. (54748/2017). 2. (54777/2017). 3.(35275/2017). 4. (55656/2017).
5. (35300/2017). 6. (35305/2017). 7. (55680/2017). 8. (55726/2017).
9. (54736/2017). 10. (54725/2017). 11. (35202/2017). 12. (35207/2017).
13. (35266/2017). 14. (35272/2017). 15. (35264/2017). 16. (35303/2017).
17. (35254/2017). Copii minori: 1 18. (35217/2017). 19. (35215/2017).
20. (35212/2017). 21. (35212/2017). 22. (35226/2017). Copii minori: 3
23. (55109/2017). 24. (54771/2017). 25. (35258/2017). 26. (55767/2017).
27. (35287/2017). Copii minori: 3 28. (55138/2017). 29. (54719/2017).
30. (75445/2017). 31. (35261/2017). Copii minori: 2 32. (54732/2017).
33. (35252/2017). Copii minori: 3 34. (54965/2017). Copii minori: 1 35. (54965/2017).
ANEXA 2
LISTA persoanelor care solicită redobândirea cetăţeniei române cu stabilirea domiciliului în România
1. (54320/2017). 2. (71540/2017).
Putem deduce ce ne interesează extrapolînd datele anterioare şi folosind faptul că evreii plecaţi din România după 1944 întră în categoria tratată pe baza art.10 , unde am arătat că reprezintă circa k=90% din cazuri (se impune efectuarea unui alt studiu, pentru înzestrarea cu paşapoarte europene, prin tele-implantarea de turci, ucrainieni, ruşi, găgăuzi, sîrbi, armeni, germani şi unguri – ajunşi prin America de Sud etc. – net – afaceri mult mai reduse numeric). Studiind deci toate listele aferente art. 10, am constatat următoarea situaţie a ordinelor ANPC:
2018B Ord.538/P-66+16 copii; 610/P-27+7co.; 771/P-43+16co.; 928/P-34+18co.; 1026/P-46+12co.; 1114/P-44+9co.; 1115/P-58+13co.; 1116/P-68+27co.; 1138/P-40+11co.; 1141/P-52+24co.; 1181/P-32+11co.; 1243/P-58+23co.; 1510/P- 72+29co.; 1612/P-37+13co.; 1817/P-53+18co.; 2017/P-63+30co.; 2078/P-57+33co.; 2173/P-49+25co.
Total 2018B (dupa mai) 899+335copii=1234
Din aceștia, aplicind coeficientul k=90% (suţinut de datele de mai sus, pentru anii precedenţi) putem considera ca e vorba de evrei plecaţi din România după 1944 circa T2018b=1234*0.9=1.110 evrei
Adăugînd pe cei 769 (T2018A) din prima parte a anului ajungem la T2018=1.879 evrei
Procedînd analog, obţinem următoarea situaţie pentru 2019:
Ord.150/P-49+27copii; 430/P-80+33co.; 696/P-30+11co.; 875/P-40+19co.; 1326/P-34+11co.; 1439/P- 60+22co.; 1735/P-45+13co.; 1737/P-42+34co.; 1738/P-76+31co.; 1739/P-61+21co.; 1740/P-59+24co.; 1746/P-67+47co.; 1749/P-68+15co.; 1750/P-65+37co.; 1751/P-59+22co.; 1756/P-74+42co.; 1757/P-70+46co.; 1761/P-28+10co.; 1762/P-69+27co.; 1763/P-63+18co.; 1765/P-70+14co.; 1766/P-72+37co.; 1770/P-36+12co.; 1771/P-64+21co.; 1772/P-76+42co.; 1773/P-65+21co.; 1774/P-69+30co.; 1775/P-69+15co.; 1776/P-69+41co.; 1777/P-55+40co.; 1778/P-58+22co.; 1779/P-74+22co.; 1780/P-63+28co.; 1801/P-56+29co.; 2147/P-27+16co.; 2411/P -1; 2431/P-7
Total 2019: 2077+900copii = 2977, din care, cu k=90%,circa 2679 sînt probabil evrei emigranţi.
Avem deci debit maxim (de conjugat cu contextul politic). În continuare, robinetul reduce fluxul, cine ştie în ce scopuri (poate, în aşteptarea încetăţenirii în masă promisă de doamna Dăncilă?)
Situaţia pentru 2020:
Ord. 88/P-114+62copii;193/P-25+9co.; 199/P-1; 286/P-1; 581/P-20+3co.; 626/P-19+9co.; 707/P-35+19co.; 735/P-1copil; 947/P-63+21co.; 1173/P-55+25co.; 1313/P-23+12co.; 1331/P-62+19co.; 1484/P-96+29co.; 1531/P-105+50co.; 1587/P-73+29co.; 1660/P-61+26co.; 1661/P-92+32co.; 1778/P-50+17co.; 1893/P-29+18co.; 1948/P-34+6co.; 2284/P-59+19co.; 2309/P-17+10co.
Total 2020: 1034+416 copii=1450 din care, cu k=90%, 1.305 evrei.
Situaţia pentru 2021 (deci parţială, pînă în august):
Ord. 17/P-24+19copii; 26P-16+3co.; 139/P 35+22co.; 197P-1; 433/P-16+2co.; 444/P-1; 623/P-23+5co.; 699/P-25+14co.; 971/P-12+7co.; 1116/P-35+13co.; 1165/P-10+7co; 1223/P-3;1260/P- 31+16co.; 1281/P- 71+30co.
Total 2021A: 303+138copii = 441 din care, cu k = 90% – 396 evrei
d. Sinteză și observaţii
Adunînd estimările anuale făcute pe baza datelor accesate, vedem că probabil au „redobîndit” cetăţenia română, între 2004 si 2021, circa: 63+53+119+139+1021+2031+(1500*3)+803+1273+1039+1115+1333+1879+2679+1305+396=19748, deci în jur de 20.000 de evrei, plecaţi din România după 1944.
Ceea ce nu pare mult (comparativ cu angajamentele doamnei Dăncilă…) şi poate fi pus, avînd în vedere explozia interesului de după 2007, pe seama unei bişniţe la vîrf cu paşapoarte europene, pusă la cale din afară sau dinăuntru, de către postcomuniştii care şi-au transformat feuda în colonie. Securiştii care le-au vîndut plecarea din lagăr… le vînd acum înapoi cetăţeniile.
Dar poate că, o dată cu intrarea în UE, a devenit tentant nu numai paşaportul, ci refugierea efectivă/potenţială aici. Le prinde bine – celor nu se simt în siguranţă în Israel – un spaţiu de rezervă pentru o eventuală retragere. Să nu uităm sinuozizatea inventivă a sionismului. O a doua „întoarcere acasă” (pentru ramura khazară) ar putea relansa – oricînd – proiectul „Israel în România”. Şi piciorul pus acum, de la distanţă, face posibilă o reluare a invaziei, prin înmulţirea miraculoasă a colonilor (explozie similară cu cea observabilă în vechile statistici). Nucleul poate fi mic, dacă prinde poziţii oligarhice. „Reconstituirile” i-au înzestrat pe re-musafiri cu putere, pornind de la averea „redobîndită”, administrată nestingherit, astfel încît să se poată reveni la frunctuoasa parazitare economică a băştinşilor, integraţi în reţeaua mondială de spoliere. Ţinînd însă cont de istoria noastră – mai veche – şi a Palestinei – mai nouă – o astfel de creştere spectaculoasă a unei minorităţi (care mai avea, în 1990 , cîteva mii de membri) este îngijorătoare . Dacă ne raportăm la recensămîntul din 2011, cînd au fost înregistraţi 3.500 dr evrei, rezultă o sporire de peste 500% în cîţiva ani ani… Nici o ţară normală nu ar face politică de implantare ascunsă a unei minorităţii etnice dovedit neasimilabile, care i-a adus şi îi poate aduce mari probleme. Mai ales în numele „dreptului la întoarcere” – care i-a costat atît pe palestinieni.
Dacă nu era putred/ocult, procesul nu ar fi fost ferit de ochi publici, fiecare ţară suverană (ceea ce nu mai pare cazul nostru) putînd să-şi definească categoriile informaţionale de interes public, aşa cum, evident, e cazul cînd e vorba de (re)colonizări. Cum totul a fost făcut în numele reparării suferinţelor moldovenilor (numai despre asta s-a vorbit public!), s-ar putea crede că aceştia, delicaţi, nu suportă să le fie afişate cererile, ca să nu li se vadă numele/prenumele rusificate de-a lungul represivei stăpîniri muscăleşti….
La ce e bună, de fapt, obturarea numelor? Nu numai ca să nu putem urmări cazurile individuale , să nu putem „monitoriza” penetrarea unor duşmani ai românilor (ceea ve vom urmări în segmentele următoare). Nici numai ca să nu putem alcătui statistici – aşa cum m-am chinuit eu să compun (vezi mai sus), prin baleierea exhaustivă a informaţiilor personale. Ci ca să nu mai observăm/înţelegem nimic. Ne-informarea este şi dezinformare, şi sărăcire intelectuală. Oricine ar trebui să poată consulta aceste liste, extragînd din ele informaţii utile în abordarea unor aspecte care îl preocupă pe el, chiar dacă pentru alţii nu prezintă interes.
Să spunem, de exemplu, că se întreabă cineva dacă nu i-a apucat cumva pe aceşti evrei redobînditori, după 2007, nu o nevoie practică, ci nostalgia pentru România, dorul de mediul în care au trăit, ei, părinţii sau bunicii lor. În această ipoteză, apare însă ca foarte ciudat că Florianii au fost lăsaţi să otrăvească atmosfera înaintea acestei reveniri duioase. Ori intimidarea localnicilor e prioritară, ori interesele evreilor comunişti.
Pentru a limpezi dilema, se pot găsi sugestii şi în simplul joc al numelor de pe aceste liste (raportate la cele din epoca dinaintea plecării).
Cele mai frecvente 100 dintre prenumele solicitanţilor cetăţeniei… nu au fost purtate niciodată de vreun evreu din România : Amir, Amit, Amnon, Anat, Assaff, Avira, Aviram, Aviva, Bar, Barak, Carmit, Chen, Dor, Doron, Dov, Dror, Efrat, Einat, Elad, Eliyahu, Eran, Eyal, Ido, Idoan, Igal, Ilan, Ilana, Inbar, Iris, Itamar, Itay, Hanan, Gal, Gilad, Guy, Hen, Keren, Liat, Lior, Liora, Lital. Mayan, Menachem, Mor, Naama, Nadav, Nir, Niv, Nisim, Noa, Noam, Nofar, Noga, Noy, Ofek, Ofir, Omer, Omri, Oren, Orit, Orna, Osnat, Oz, Pnina, Ran, Revital, Reuven, Rinat, Ran, Ronit, Rotem, Roy, Shlomit, Sivan, Shany, Sharon, Shoshana, Smadar, Tal, Tamar, Tom, Tomer, Tov, Tova, Uri, Yaron, Vered, Yael, Yaniv, Yasmin, Yehuda, Yehudith, Yoav, Yotam, Yuval, Zahava, Zeev, Zion, Zvi
Înţelegem de ce s-a stins moda „botezării” unor evrei cu: Alexandru, Ana, Andrei, Aurel, Constantin, Corneliu, Dinu, Doru, Dumitru, Elena, George, Grigore, Horia, Ileana, Ilie, Ioana, Ionel, Mihail, Mircea, Nicolae, Petre, Radu, Rodica, Sandu, Ştefan, Tudor, Vasile, Viorica etc (nu dau aici exemple) .
Putem explica şi de ce nu s-a mai recurs nici la gama neutră (de asimilare sau camuflaj), suta celor mai frecvente (la noi) fiind: Adalbert, Adrian, Adolf, Albert, Aladar, Alfred, Ana, Anton, Arnold, Athur, Bella, Benjamin, Bernard, Bertha, Bella, Betti, Bruno, Carol, Cecilia, Clara, Dan, Desideriu, Dora, Ecaterina, Eduard, Edmund, Elena, Eliza, Elly, Emil, Erich, Ernest, Erwin, Eugen, Eva, Frieda, Francisc, Friederich, Gabriel, Ghizela, Gustav, Hana, Harry, Herman, Heinrich, Hilda, Irina, Iulius, Jean, Jacques, Ladislau, Leon, Leopold, Lisa, Liuba, Liviu, Louis, Luiza, Ludovic, Margareta, Maria, Marcel, Martin, Matilda, Max, Nora, Norbert, Michel, Mina, Natalia, Olga, Oscar, Otto, Pavel, Paul(a), Raul, Roza(lia),Robert, Rudolf, Sabina, Sergiu, Sigfried, Sigmund, Silvia, Simion, Sofia, Sorin, Susana, Teodor, Tereza, Tiberiu, Tony, Toivie, Vera, Vladimir , Victor, Villy, Virgil, Zoltan, Wilhelm.
Dar ne întrebăm, cel puţin la nepoţii evreilor ce trăiesc acum între ei, şi… tînjesc după România (deci, după trecut…. ) cum de au ieşit aproape complet din uz cele mai curente 100 de prenume: Abraham, Aizic, Arie, Aron, Avram, Baruch, Bercu, Blima, Bruha, Chaia, Copel, Debora, Edith, Elias, Estera, Etty, Feiga, Fani, Fişel, Frima, Froim, Gherşin, Ghitla, Golda, Haia, Haim, Hava, Hascal, Herş, Hillel, Hună, Iacob, Iancu, Ida, Idel, Isac, Iţic, Ioina, Iosif, Iosub, Isidor, Israel, Izu, Kalman, Lazăr, Lea, Leib, Leizer, Levi, Lupu, Maier, Malca, Marcu, Mauriciu, Meer, Mendel, Mirel, Miriam, Moise, Moritz, Moses, Moscu, Nahman, Naftuli, Nathan, Nushim, Oisie, Osias, Pepi, Perl, Perla, Pesa, Pincu, Rahmil, Raşela, Rebeca, Rifka, Riven, Rona, Rubin, Ruhla, Ruth, Samuel, Samson, Samuel, Sarah, Saul, Seindla, Solomon, Sulim, Sura, Şloim, Şmil, Ştrul, Şulim, Tauba, Tipra, Tobias, Ţirla, Zalman, ….
Dar să spunem că ne lovim de o manifestare a fenomenului părăsirii prenumelor tradiţionale, care a atins generaţiile modernizate intensiv, inclusiv la noi ; cu circumstanţe speciale într-un loc în care se porneşte de la zero… în numele revenirii la origini, cu o populaţie strînsă din toată lumea.
Cum să ne explicăm însă frecevenţa slabă a numelor de familie a evreilor din România pe aceste liste, din care cele mai populare 100 (cu variaţii) erau : Abramovici, Abra(ha)m, Adler, Aizic(ovici), Aron(ovici), Avram(ovici), Averbuch, Bercovici, Berg(er/man), Bernstein, Blum(er/enfeld), Braun(stein), Calman(ovici), Ciobotaru, Cogan, Cohn, Cohen, Cojocaru, Croitoru, David(escu/ovici/sohn), Deutsch, Diamant, Edelstein, Elias, Faibiş, Farkas, Feld(man/stein), Finkelstein, Fisch(er/ler/man), Fogel, Fried(man), Fuchs, Gall, Gluck(man), Gold(man/ner), Goldberg(her), Golden(berg), Gold(en)stein, Grim(n)berg, Grun(berg/feld), Gropper, Gross(man), Gutt(man), Haim(ovici), Heller, Herman, Herş(covici), Hertz(anu), Hirsch, Horovitz, Iacob(ovici), Iancu/ovici, Isac/k, Iţicovici, Kahan(e/a), Katz, Kaufman, Klein, K(/C)ovacs(i), Lazar(ovici), Leib(ovici), Lerner, Levi(/y), Lupu, Maier, Marcu/ovici, Me(/a)ndel, Mendel(sohn/ovici/ovitz), Meir(ovici), Mihail(ovici), Moise(scu), Moscovici(/tz), Mozes, Nadler, Neumann, (H)Orenstein, Rabinovici(tz), Rapaport, Reich(man), Roi(t)tman(n), Ros(/z)en(/m)(berg), Rosen(baum/feld/thal), Ros(/z)en(t)(z)weig, Rubin(stein), Scha(e)cter, Schapira, Schneider, Schor, Schwartz, Segal, Singher, Solomon, Steinberg, Stern(berg), Şmil(ovici), Wolf, Wein(berg(er)/traub), Weiss/z(man/n), Zilber(man), Zissu
Înţelegem că o parte din nume s-au piedut prin căsătorie cu evrei veniţi din toată lumea, dar cum au dipărut urmaşii pe linie bărbătească? Ce i-a putut determina pe evreii din Romania să se dezbare de povara numelor lor o dată ajunşi în Israel (şi cum au făcut asta)? Dreptul fiecaruia să-și adapteze numele la context sau să preia la căsătorie numele soţilor şi soţiilor? Dar noi cum să mai intuim, după ce au dispărut datele de stare civilă ale nepoţilor atraşi spre România de extinderile legilor „reîncetăţenirii”, de la cine moştenesc cetăţenia abandonată valul de: acheri, adari, adori, adlari, agassi, aharoni, almogi, almori, aloni, am(/n)bari, amiri, amichai, amiţi, ambari, amitouri, anavi, angeli, anisi, antmani, antoniri, aradi, arbeli, arbivi, arwasi, asaeli, as(/a)efi, asheri, ashouri, aviadi, avidani, avido(a)ri, avirami, avissari, aviazi, avivi, azieli, asulini, azoulai etc.etc – nume net majoritare printre pretendenţii la cetăţenie.
Baleind listele de nume, nu pare că ar fi vorba de o nostalgie pentru origini, la nişte nepoţi ce au probabil ceilalţi bunici… de cu totul alte provenienţe (dacă nu cumva e vorba de potlogării – pe care le putem suspecta, din moment ce operaţia e acoperită şi efectuată de administraţia postdecembristă)… Nu avem de ce să credem că a izbucnit în Israel dragostea şi loialitatea faţă de românism.
Vom vedea, în segmentele următoare, că avem serioase motive să prezumăm altceva.
– VA URMA-
NOTĂ. Ilustrația textului aparține redacției
Da’ lung articolul, măi. Nu știu ce să zic despre cetățeniile astea, că au venit niște jidani, din punctul meu pot să vină și chinezi, și unguri, și vietnamezi, eu le-aș da cetățenie la toți, că n-am auzit să crească populația României în mod alarmant, problema e ce fac după ce vin. Ce mă deranjează rău, da’ rău de tot, sunt retrocedările:
https://ziare.com/stiri/frauda/dominic-de-habsburg-va-prelua-luni-castelul-bran-754492
Păi cum să-i dai castelul Bran lui Duminică de Habsburg? Și să-l numești “proprietarul de drept”? Asta ține de lipsa sănătății psihice sau de noaptea minții, cum am văzut că se mai zice pe-aici. Și român dacă era, chestiile astea trebuie să rămână ale statului. Despre Mihăiță nu mi-am dat seama exact cum e privit pe-aici, dar:
https://romanialibera.ro/special/regele-mihai-retrocedare-de-un-miliard-de-euro-93510/
Cam cât contractul cu Microsoft și de ce? Că sunt în stare să pariez până la 5 lei că nu și-a cumpărat castelul Peleș din salariu. Și în afară de retrocedări s-au vândut o grămadă:
https://en.wikipedia.org/wiki/Automobile_Dacia
“the Romanian government sold Dacia to the French car manufacturer ‘Groupe Renault'”
Adică Dacia nu mai e Dacia, ca să fie clar pentru toată lumea. După părerea mea, nu trebuia să se retrocedeze nimic și nu trebuia să se vândă nimic și l-am văzut pe unu’ la televizor care zicea că e urmașul lui Ștefan cel Mare și voia să i se retrocedeze Moldova. Nu e de râs, că ceea ce s-a făcut nu e departe.
@ Matei O să-ți ofer o altă perspectivă asupra situației. recent ambasadorul Israelului a pomenit despre “400.000 (de israelieni-n.n.) sunt evrei de origine română. Mulți dintre ei au pașaport român, sunt cetățeni români.“ (cf. https://www.facebook.com/IsraelinRomania/videos/566967164272073/). Președintele Israelului a indicat 600.000 de evrei originari din România. https://www.agerpres.ro/viata-parlamentara/2021/06/09/video-presedintele-israelului-romania-este-o-adevarata-prietena-a-poporului-evreu-si-a-israelului-in-lupta-impotriva-antisemitismului–727933
Iată interesul israelienilor pentru România. România este stat european, pe când Israelul, care nu vrea să se supună regulilor stricte ale Uniunii Europene, nu este. În aceste condiții, firmele unor israelieni având cetățenie română pot face afaceri în Europa fără a plăti taxe suplimentare, specifice statelor noneuropene. Deci, România a devenit rampa de lanasare unor afaceriști israelieni care fac afaceri cu banii europeni, care au devenit cetățeni ai UE cu sprijinul autorităților românești.
Retrocedările sunt doar bonus.
Domnule Ioan Roșca, răspunsul la întrebarea Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? este indubitabil DA. Analiza doctă făcută de d-voastră are o singură scăpare. Compararea a două teologii contrare creștinismul și mozaismul. Nu intru în amănunte doctrinare dar expun două moduri de educare a tinerilor. Tânărul român este educat în spirit creștin cu întoarcerea obrazului și iertarea necondiționată a vrăjmașului. Biserica îl educă să fie umil și că este un ROB al lui Dumnezeu pe pământ. Tânărul evreu este educat să-și respecte numai co-etnicul și să răzbune orice acțiune a unui ne-evreu împotriva unui evreu: dinte pentru dinte și ochi pentru ochi. Sinagoga îl educă că este evreul este ființă divină, că face parte din unicul popor ales de Dumnezeul lui Israel și că este cel mai deștept și mai tare dintre goymi.
Cum se pot împăca cele două ideologii decât prin anihilarea și reducerea la stadiul de animal a tuturor românilor goym, creați de Dumnezeu doar pentru ca să slujească evreului. Cine are răbdare, să studieze cartea lui Israel Shahak și Norton Mezvinsky. Ceea ce am afirmat eu este copilărie pe lângă ce afirmă rabinii israelieni. Rasism în formă pură.
https://ia802702.us.archive.org/26/items/JewishHistoryJewishReligion_665/JewishFundamentalismInIsrael.pdf
Jewish Fundamentalism in Israel, Israel Shahak and Norton Mezvinsky, First published 1999 by Pluto Press 345 Archway Road, London N6 5AA and 22883 Quicksilver Drive, Sterling, VA 20166-2012, USA
Iată câteva citate relevante din cartea celor doi evrei americani:
Tishbi a citat în continuare scrierile lui Vital în sublinierea doctrinei Lurianice conform căreia non-evreii au suflete satanice: “Sufletele ne-evreilor provin în întregime din partea feminină a sferei satanice. Din acest motiv, sufletele ne-evreilor sunt numite rele, nu sunt bune și sunt create fără cunoaștere [divină].” (p.58).
În cărți și articole scrise în alte limbi, și astfel citite de cei mai interesați ne-evrei israelieni și ne-evrei, astfel de descrieri și analize sunt absente cele mai multe ori. Rolul lui Satana, a cărui întruchipare pământească, conform Cabalei, este fiecare ne-evreu a fost minimizat sau nemenționat de autori care nu au scris despre Cabbala în ebraică. Prin urmare, astfel de autori nu au transmis cititorilor conturi exacte ale PNR general sau ale hard-core-ului său, Gush Emunim politica. (p.58)
În ceea ce privește ne-evreul, părerile lui Lubovitcher Rebbe au fost clare chiar dacă un pic dezordonat: „Într-o asemenea manieră Halacha, stipulat de Talmud, a arătat că un ne-evreu ar trebui să fie pedepsit cu moartea dacă ucide un embrion, chiar dacă embrionul este non- Evreu în timp ce evreul nu ar trebui să fie (pedepsit cu moartea-n.n.), chiar dacă embrionul este evreu. Pe măsură ce noi [înțelepții talmudici] învățăm din Exodul 22:21, începutul cu cuvintele „și dacă va urma vreo răutate”. Acest verset citat este o parte a unui pasaj care începe în versetul 21, descriind ce ar trebui să se facă „dacă bărbații se străduiesc și rănesc o femeie cu copil”, astfel deteriorând embrionul. Versetul 22, al cărui început este citat de Lubovitcher Rebbe, spune pe deplin: „Și dacă va urma vreo răutate, atunci vei da suflet pentru suflet. “(Unele traduceri în limba engleză folosesc formularea „viață pentru viață” în loc de „suflet pentru suflet.”) Cele de mai sus declarate despre diferența în pedepsirea unui evreu și a unui ne-evreu pentru aceeași crimă este frecventă și în Talmud.
Lubovitcher Rebbe a continuat: Diferența dintre un evreu și un ne-evreu provine din expresia comună: „Să ne diferențiem”. Astfel, noi nu au un caz de schimbare profundă în care se află doar o persoană la un nivel superior. Mai degrabă avem un caz de „să ne diferențiem” între specii total diferite. Iată ce trebuie să fie spus despre corp: corpul unui evreu este de o calitate total diferită de corpul [membrilor] tuturor națiunilor din lume … Vechiul rabin [un pseudonim pentru unul dintre sfinți Rabinii Lubovitch] au explicat că pasajul din capitolul 49 din Hatanya [cartea de bază a lui Chabad]: „Și tu ne-ai ales” [evreii] înseamnă în mod specific că a fost ales [de Dumnezeu] corpul evreiesc, pentru că astfel se face o alegere între lucruri similare din exterior. Corpul evreiesc „arată de parcă ar fi în substanță similar cu corpurile de ne-evrei, “dar sensul … este acela că corpurile par a fi similare doar în substanță materială, în exterior aspect și calitate superficială.
Diferența de calitate interioară, cu toate acestea, este atât de mare încât corpurile ar trebui considerate ca specii complet diferite. Acesta este motivul pentru care Talmudul afirmă că există o diferență halahică în atitudine cu privire la corpuri de ne-evrei [spre deosebire de trupurile evreilor] “trupurile lor sunt degeaba”.(pp.59-60)
… Există o diferență și mai mare în ceea ce privește sufletul. Există două tipuri contrare de suflet, un suflet ne-evreu provine din trei sfere satanice, în timp ce sufletul evreiesc provine din sfințenie. După cum s-a explicat, un embrion este numit ființă umană, pentru că are atât trup, cât și suflet. Astfel, se poate înțelege diferența dintre un embrion evreu și un ne-evreu. Există de asemenea, o diferență în corpuri. Corpul unui embrion evreu este activ la un nivel mai înalt decât este corpul unui ne- evreu. Acest lucru este exprimat în expresia „să ne diferențiem” despre corpul unui neevreu, care este un fel total diferit. Aceeași diferență există în privitor la suflet: sufletul unui embrion evreu este diferit de sufletul unui embrion neevreu. Prin urmare, întrebăm:
De ce ar trebui un ne-evreu să fie pedepsit dacă ucide chiar și un embrion ne-evreu în timp ce un evreu nu trebuie pedepsit chiar dacă ucide un embrion evreu?
Răspunsul poate fi înțeles prin [considerând] generalul diferența dintre evrei și neevrei: un evreu nu a fost creat ca mijloc pentru un [alt] scop; el însuși este scopul, întrucât substanța tuturor emanațiilor [divine] a fost creată numai să slujească evreii. (p.61)
cf.https://ia802702.us.archive.org/26/items/JewishHistoryJewishReligion_665/JewishFundamentalismInIsrael.pdf
Jewish Fundamentalism in Israel, Israel Shahak and Norton Mezvinsky