Cîțu a îndatorat România cu peste 30 de miliarde de euro

Incorect Politic
Iunie 3, 2021

Via Art-Emis:

Criza sanitară desconspirată. O.M.S. Institutele Naționale de Sănătate (N.I.H.) și Tedros Fauci „bilgheiț”, Neil Ferguson…

O.M.S. și institutele naționale s-au făcut preș sau au pus jos genunchiul în fața Chinei, negând pandemia, până când China și-a dat acordul ca restul lumii să fie pus în stare de urgență pentru plandemie, rest al lumii care acum, după aproape un an și jumătate de auto-distrugere pas cu pas, începe să realizeze că a fost tras pe sfoară.

În cele 301 pagini de emailuri obținute în justiție de „Judicial Watch” apar Tedros, Fauci, „bilgheiț”, Neil Ferguson și toți nemernicii birocrați de rang înalt care, în conflicte de interese cu Big Pharma și în solda Chinei fiind, au impus plandemia și, mai ales, fake news-ul prin omisiune la care se reduce sintagma „informați-vă numai din surse oficiale”, adică, numai din sursele aprobate de gloriosul partid unic conducător, în frunte cu eternul său președinte Xi Jinping și minunatul său prieten și filantrop pe veresie „bilgheiț”.

Judecată prescurtată și gândire stereotipică

Pastile de putut pentru președinți sau premieri ai țărilor mari, „civilizate”

O mulțime de berbeci oficiali s-au aruncat cu capul înainte în capcana întinsă de China, cu suportul O.M.S. Lumea supusă, lumea din cutia de confort, are și acum convingerea că nu se puteau înșela chiar toți berbecii oficiali. Și că „Big Pharma” ne vor binele și sănătatea. Iată că s-a putut.  Le-au dat Fauci și „bilgheiț” pastile de putut și, cu ajutorul neprecupețit al stăpânilor internetului (care au stabilit și cine să fie președinți sau premieri ai țărilor mari, „civilizate”), s-a prea putut. Iată că „Big Pharma” și „Big Tech” nu sunt interesate decât de controlul nostru. Prin frică. Exact ca în regimurile de teroare de sorginte iacobină.

Cîțu a îndatorat România cu peste 30 de miliarde de euro

Ca ministru al finanțelor și ca premier, Cîțu a îndatorat România cu peste 30 de miliarde de euro, în mai puțin de 2 ani. Tocmai ce s-a descoperit[1] că, pe șestache, România a accesat deja împrumutul de 16 miliarde de euro care face parte din „celebrul”, dar neterminatul P.N.R.R., care are și o componentă de finanțare nerambursabilă, de 13 miliarde de euro[2], dar care nu a fost accesată, pentru că-Cîțu și, mai ales, ministrul său delegat cu afacerile europene, Ghinea, sunt prea proști ca să convingă U.E. că pot trece clasa cu încropelile lor de elevi repetenți la aritmetică și economie.

Un morman de bani împrumutat pe cârca noastră

Cîțu nu a explicat niciodată ce a făcut și ce va face cu acest morman de bani scumpi, pe care i-a împrumutat pe cârca noastră. Dimpotrivă, când Daniel Zamfir, singurul parlamentar care a îndrăznit să îl cheme pe iresponsabil în parlament să dea explicații, individul s-a fofilat ca un elev prins cu copiuța și a evitat ca un laș să vină în parlament să dea piept cu „aleșii” noștri. Când am propus ca astfle de împrumuturi masive, care grevează generații întregi de datorii imense, să nu mai poată fi făcute fără aprobarea parlamentului, Cîțu a luat foc, în stilul binecunoscut, pe feisbuc, cu fraze delirante, de afumat de la iarbă sau amețit de la ayahuasca, și a asmuțit underdog – ii săi din presă asupra ideii, făcând ca toată lumea să ia poziția mucles.

Ieri – texte-fluviu și luări de poziție cu mânie neo-liberală a „ciumei roșii”, astăzi „mucles” despre „ciuma galbenă”

Atrag atenția că, până și împrumutul de 20 de miliarde de la F.M.I. și de la CE din 2009, perfectat de Isărescu (via consigliere Croitoru), Băsescu și de mini me-ul său, Boc, a fost trecut prin parlament. De formă, dar a fost trecut. Nu și aceste 45 de miliarde de euro.  Nu și această creștere a ponderii împrumuturilor în P.I.B., de la 38% în 2019, la 52% în 2021.  Știți care este culmea ironiei?  Că avem un Consiliu Fiscal care, pe vrema „ciumei roșii”, sărea de fund în sus de fiecare dată când apăreau măsuri de politică economică bazate pe împrumuturi și pe ajustarea deficitului bugetar în jurul sau dincolo de cifra de 3% (obligatorie conform pactului de stabilitate fiscală din 2011, dar ignorată de toate economiile U.E., inclusiv Franța). De fiecare dată când afacerile și profitul bancar erau „în pericol” (așa cum a fost cazul „pericolului” legii dării în plată, care nu a depășit niciodată 10 mii de cazuri, în ciuda temerii cartelurilor bancare că vor fi sute de mii …), ex-președintele acestui consiliu, Ionuț Dumitru, ocupant în paralel și în conflict de interese al poziției de economist – șef al „Raifeissen Bank”, ieșea prompt cu texte-fluviu și luări de poziție violente, de înfierare cu mânie nelo-liberală a „ciumei roșii”.

În S.U.A. ar fi făcut pușcărie grea – în România este prim-ministru

Absolut nicio vorbuliță nu vedem acum de la Consiliul fiscal, în raport de nenorocirea edificată zi de zi de jucătorul la păcănele bancare Cîțu, cel care, printre altele, a atacat ilegal leul, în toamna lui 2008, în preajma falimentului Lehman Brothers, pentru a face profit ilegitim din operațiuni valutare, în favoarea „Ing Bank”. În S.U.A. ar fi făcut pușcărie grea pentru asta. În România este premier.

A, și să nu uităm de Comitetul Național de Supraveghere Macro-Prudențială, instituția – cadou patronată de Manole, alias Mugur I., guvernator B.N.R., și populată cu toată șefimea B.N.R., plus șeful A.S.F., plus Ministrul Finanțelor, instituție utilizată de Manole ca supra-guvern, pe vremea aceleiași „ciume roșii”. Instituția, plus alte câteva instrumente – jucărie auto-reglementate de Manole, i-a permis să facă cea mai dură și mai eficientă opoziție la guvernarea pesedistă (nici nu era greu, la cât de „tari” pe poziții erau ăia) și să câștige respectul religios al tefeliștilor, haștagreziștilor și fanchisitizenilor care au adus în fruntea bucatelor actuala putere ilegitimă, prostocrația care ne „guvernează”. Ei bine, acest supra-guvern, utilizat de Manole inclusiv pentru a torpila legile de protecție a consumatorilor scrise de mine și promovate de Daniel Zamfir, tace mâlc. Tace asurzitor.

De altfel, cele două instituții tac mâlc și în raport de feuda lui Arafat, care a cerut și a obținut, anul trecut, un buget de cca 900 de milioane de euro, exceptare de la procedurile licitațiilor publice (pentru a încheia contracte prin încredințare directă, adică, „agenților economici” csre trebuie), precum și imunitate în cheltuirea banilor publici. În schimb, B.N.R., șefimea sa, consilierii, lăudătorii, apăratorii din oficiu, influencerii etc., se preocupă și muncesc pe rupte la recondiționarea măreței statui a turnătorului la securitate, Manole, alias persoana care semnează, de 31 de ani, totalitatea bancnotelor care au circulat în România și vor mai circula până la sfârșitul veacurilor, amin.

Țidula „verde”, digitală,

Comportamentul bazal al omului este determinat de nevoile sale naturale – acesta este numitorul comun, repetabil și previzibil, al oricărui om. Tocmai de aceea foamea, frica, privarea senzorială sau tortura fizică au fost mereu metode aproape infailibile de control și remodelare a omului. Comunitatea de valori, apartenența la grup, cooperarea și altruismul, adică identitatea de grup, înseamnă primul rezervor de surplus comportamental (ceea ce se adaugă comportamentului de bază). Este ceea ce ne diferențiază ca membri ai unei comunități – familie, națiune, echipă, grup, confrerie, companie etc.

Identitatea noasteră

Asperitățile, diferențele și alegerile personale, individuale, adică identitatea individuală, se constituie într-un al doilea rezervor de surplus comportamental, cu mult mai vast și mai adânc decât primul. Datele cu caracter personal sunt indicatori de surplus comportamental, semnale infinitezimale ale comportamentului nostru individual, care ne diferențiază de ceilalți. Emoțiile, afecțiunile și opțiunile noastre, starea de sănătate, autoaprecierea, culoarea pielii, nuanța ochilor, vârsta, educația etc., sunt date cu caracter personal care sunt indisolubil legate de persoana noastră (și nu ar trebuie să fie în proprietatea nimănui, tocmai pentru că sunt identitatea noastră, adică noi înșine).

Poate părea de neînțeles sau de neimaginat, dar surplusul comportamental poate fi recoltat. Când ne manifestăm identitatea de grup, emitem semnale ale surplusului nostru comportamental. Când ne punem datele noastre cu caracter personal la dispoziția colectorilor, fie că o facem de bună voie sau forțat, fie că suntem conștienți sau nu de auto-exproprierea noastră, cu titlu gratuit, de aceste fracțiuni ale identității noastre, plămădim și dospim uriașul cozonac al surplusului comportamental pe care îl recoltează colectorii. Pe baza acestui surplus comportamental, analizat de algoritmii și inteligențele artificiale ale colectorilor atât în succesiunea ipostazelor noastre din ultimii 20 de ani (colectorii acestor date nu omit nici un detaliu al experiențelor noastre și nu uită nicio întâmplare sau eveniment din viața noastră, în timp ce noi avem memorie selectivă și afectivă, ierarhizată în privința valorilor și omisivă cu detaliile), cât și în comparație cu indivizii similari nouă, colectorii efectuează estimări și chiar predicții comportamentale. Având la dispoziție imense baze de date și capacități gigantice de procesare, colectorii surplusului comportamental pot estima, cu o precizie diabolică, ce alegeri și achiziții vom face, ce decizii vom lua mâine, peste două săptămâni sau până la Crăciun.

Colectorii de surplus comportamental

Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este meteorologie – estimările lor sunt exacte pentru că au ajuns să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. Hazardul și incertitudinea, inerente lumii materiale, sunt țintele predicțiilor comportamentale, ținte care trebuie anihilate, pentru a se instala certitudinea în descrierea comportamentului așteptat de la noi. Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este profeție care se împlinește prin simplul fapt că este rostită – predicțiile lor sunt matematic exacte și descriu un viitor determinat, în care liberul arbitru este anihilat.

Prin aceste predicții comportamentale, voința noastră este canalizată, consimțământul ne este fabricat, iar personalitatea noastră este remodelată. Produsul lor predictiv suntem noi, și nu serviciile pe care le vând. Noi suntem marfa. Construind și perfecționând permanent un avatar informatic, pe modelul surplusului nostru comportamental, colectorii transformă omul din persoană în cifră și îl reduc la cel mai mic numitor comun. Suntem cum ni se sugerează să fim, cum suntem înghiontiți să fim (nudge), cum ni se dictează să fim – corectitudinea politică, valorile comunității, politicile de sănătate publică, suspiciunea omniprezentă că am fi teroriști, spălători de bani, corupți, conspiraționiști, infectați deciși să îi infecteze și pe ceilalți, ratingul de cetățean etc. sunt andrelele cu care păpușa vodoo care ni se construiește informatic, golemul nostru tehnologic, sunt condiționate și canalizate comportamental.

Evident, din această recoltă rezultă continente de bani – mai important este, însă, controlul pe care îl poate asigura. Colectorii surplusului comportamental sunt capitaliști de supraveghere, campionii „revoluției” digitale, care și-au impus modelul de „biznis” prin intermediul alianței fructuoase cu serviciile secrete, împreună cu care au generat un Big Brother planetar, atotprezent și atotputernic.

Deși nu au trecut nici 20 de ani de atunci, mulți nu își mai amintesc de vremurile legendare ale unicului corsar al oceanului virtual, cel plin de infinite resurse de surplus comportamental – mă refer la acel „Google” originar, din anii 2001-2008, primul capitalist de supraveghere, contractant al statului sau al armatei, aliat cu serviciile secrete și cu deep state-ul american, creatorul primului mandat de președinte ale lui Barack Obama. După evenimentul din 11 septembrie 2001, când deep state-ul american era disperat să ofere o soluție la apariția acelei lebede negre (America era „atacată la ea acasă”, pentru prima dată de la intrarea sa în cel de-Al Doilea Război Mondial), iar Google era în pragul falimentului (împreună cu tot sectorul dotcom, cum se numea atunci), a apărut ideea extracției și a procesării surplusului comportamental, ceea ce, așa cum am arăatat mai sus, oferă precizie diabolică în predicțiile comportamentale, cu condiția colectării unei baze de date gigantice.

Instanțele hieratice anonime ale Google-Facebook-Amazon– Linkedin-Twitter-Tik tok-Verizon–Yahoo…

Statul profund american, inclusiv armata și serviciile secrete, au descoperit că nu mai este nevoie de bugete enorme pentru monitorizarea anti-tero, pentru că există google search și personal identity profile, după care au apărut „Google maps”, „Google street”, „Google play” etc. După ce google a pus pietrele de hotar, a aparut facebook – și oceanul s-a împățit în două, iar deep state-ul american a adoptat și „Facebook” ca un asset (chiar mai bun în monotorizare și control decât Google).

Apare „Amazon” și oceanul se împarte în trei. Apple înțelege că nu poate sta departe de acest tip de economie de scală bazată pe predicțiile rezultate din colectarea permanentă a surplusului comportamental al clienților, și oceanul se împarte din nou, de data asta în patru. Cele patru mari întreprinderi tehnologice formează clubul gafa (google, apple, facebook, amazon) și fac trecerea la statutul a-național, care nu mai ține cont de legislația și fiscalitatea naționale, creându-și propriile legi si precepte morale (terms and conditions, comunity values), care nu mai sunt aplicate de instanțe sau de arbitri telurici, ci de instanțe hieratice, anonime, compuse de indivizi selectați de proprietari și din verificatori voluntari ai „adevărului” (fact checkers).

„Microsoft” cumpără, în 2016, „Linkedin”, adică cca 500 de milioane de utilizatori, și își creează cortana, care integrează toți utilizatorii softurilor și ai platformelor de e-mail din proprietatea Microsoft (peste 1,2 mld), astfel asigurându-și intrarea în clubul capitaliștilor de supraveghere. „Verizon” cumpără „Yahoo”, adică 1,2 mld utilizatori, și intră în club.  Urmează, desigur, „Twitter”, „Tik tok”, rețelele chineze de socializare, emulii gafam din S.U.A. și Europa, inclusiv Rusia, iar oceanul virtual al surplusului comportamental devine cam aglomerat la nivelul lui 2019.

Rezerva de date cu caracter personal, odinioară infinită, nu numai că era împărțită în zeci de fracțiuni, arhipelaguri și insulițe izolate, dar amenința cu limitarea. În plus, intervine redundanța și, deci, plafonarea economiei de scală. Pentru că bissnisul capitaliștilor de supraveghere nu poate supraviețui decât în condiții de abundență a resurselor de surplus comportamental, a fost nevoie să se inventeze ceva care să spargă acest plafon și să readucă pe „piață” resurse nelimitate de date cu caracter personal.

Țidula verde digitală – surplus comportamental al segregării pe criterii de (ne)vaccinare

Măsurarea pașilor, a bătăilor inimii, a nivelului apei în organism, a caloriilor consumate/arse, a ritmului și volumului respirație etc., tratamentele, procedurile medicale, invazive sau non-invazive, interacțiunea cu ceilalți, inclusiv cea din familie și din intimitate, totul a fost pus la treabă pentru a reîmprospăta stocul de surplus comportamental.

Nici asta nu a fost suficient. A fost nevoie de o pandemie pentru a impune telemedicina, tele-munca, educația și justiția digitalizate, testele obligatorii, carantina sau izolarea, supunerea față de reguli, oricât de stupide, respectul față de autorități, oricât de populate cu proști, infractori și impostori, adeziunea la ideologiile sau „știința” oficială, vaccinarea și segregarea pe criterii de (ne)vaccinare.

Iar certificatul de vaccinare, pașaportul de libertate, adeverința verde – cum vreți să le spuneți – vor pune la dispoziția colectorilor surplusului comportamental date cu caracter personal care nu mai provin din surse exclusiv externe și/sau vizibile, ci direct din corpul și din măruntaiele noastre.

Cândva, colectorii surplusului comportamental vor ști ce vrem să facem, înainte ca măcar să ne gândim să trecem la fapte. Aveți grijă, că va veni vremea pedepsirii crimăgânditului. Țidula „verde”, digitală, adoptată de U.E., este drumul inexorabil către această distopie.