Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Aprilie 20, 2024

 

Originea Samsarilor – Tainele Kahalului (V)

Mijlocitori, comisionari, misiţi, samsari şi mecanismul corupţiei kahalice

Câteva cuvinte despre agenţii mijlocitori sau comisionari, delegaţi de Kahal pe lângă birourile de poliţie, administrative, judiciare sau de altă natură, despre influenţa pe care aceştia  o au asupra jidovilor şi a creştinilor, despre stratagemele utilizate de Kahal pentru coruperea funcţionarilor guvernamentali. Kahalul desemnează un mijlocitor, misit sau samsar pe lângă poliţie, însărcinat cu supravegherea intereselor jidanilor, cu coruperea şi mituirea poliţiştilor, cu condiţionarea din timp a acestora în vederea oricăror operaţiuni viitoare, de natură să favorizeze comunitatea jidovească.

Samsari de acest fel funcţionează nu numai pe lângă poliţie, ci şi în justiţie, administraţie, cultură, presă, culte, comerţ şi orice alte domenii de activitate.

In oraşele locuite de comunităţi jidoveşti importante, întâlneşti la fiecare pas un astfel de samsar-mijlocitor : în faţa magazinelor, în faţa hotelurilor, pe stradă, în birourile poliţiei în cele administrative sau judiciare, în serviciile de recepţie ale capilor bisericii, peste tot în cadrul administraţiei publice, unde se mişcă sau se învârteşte ceva

Misiţii sau samsarii-mijlocitori pândesc cea mai mică ocazie pentru a intermedia vreo negociere, fac tot ce le stă în putinţă pentru a deveni indispensabili. Ei urmăresc un dublu scop: pe de o parte, interesul lor privat, strict personal, pe de alta, binele comunităţii jidoveşti în general.

Samsarii-mijlocitori sunt constituiţi în bresle, pe specialităţi.

Unii se ocupă numai de comerţ, alţii de treburi ecumenicobisericeşti, juridice, politice, bancaro-financiare, etc. Unii sau specializat în procurarea de servitori sau de prostituate, alţii negociază căsătorii. Unii pândesc în birourile administrative, alţii corup înalţii fucţionari din justiţie sau poliţie.
Unii urmăresc afacerile privind presa, radioul, televiziunea, alţii se ocupă de sport, de religie, diplomaţie, etc. Fiecare domeniu de activitate îşi are samsarii sau misiţii săi jidani. Nu este vorba de avocaţi care dau consultaţii, care pledează.

Aceştia aparţin baroului. Samsari sunt numai acei indivizi care, fără nici o şcoală specială, pe baza unică a unei autorizaţii sau împuterniciri kahalice, se interpun în indiferent ce afacere. Este vorba de o specie unică de parazitism, dacă ni se permite expresia, care nu se întâlneşte decât printre jidani. Ocupaţia lor principală constă în a căuta solicitanţi, a intra cu ei în tratative, a se informa asupra importanţei afacerii a cărei soluţie se caută, asupra valorii obiectului tranzacţiei. O dată culese aceste informaţii, ei se aranjează astfel încât să le fie primită intervenţia ocultă în acea negociere, bineînţeles, în schimbul unei retribuţii promise, consimţite şi adesea efectuate, cel puţin ca acont19.

Făcându-se necesar celor două părţi, se ajunge adesea ca samsarul să se achite de obligaţii numai din punctul de vedere al interesului său personal. El cere să fie plătit pe măsura dificultăţilor, pe care adesea el însuşi le scorneşte. Cu cât afacerea se încurcă, cu atât el scoate din asta un mai mare profit. Rezultatul nu-l preocupă decât în măsura în care îşi umple buzunarele şi îşi măreşte influenţa. Dacă afacerea are loc între un jidan şi un goi, treaba va fi soluţionată într-un fel. Dacă ea se face între doi jidani, soluţia va fi alta. Dacă afacerea este între Kahal şi un jidan, vom avea o a treia soluţie. Dacă este vorba de Kahal şi un goi, acesta este un caz excepţional în care prevaleză spiritul de castă.

Misiunea principală a fiecărui samsar-mijlocitor este să noteze cu scrupulozitate prin ce mijloace a ajuns să corupă pe acel porric (funcţionar politic, administrativ, judiciar, bisericesc, etc.) pe lângă care a intervenit în favoarea solicitantului.

Aceste informaţii scrupulos adunate, sunt depuse la Kahal, care intră astfel în posesia mijloacelor de acţiune împotriva 19. Până de curând, Românii mai de vază, din eşaloanele trei sau patru (ziarişti, funcţionari din ministere, prelaţi, profesori universitari), de îndată ce ajungeau la New York telefonau unui domn Pişta Benedikt, al cărui număr de telefon îl primiseră « întâmplător » cu ocazia forma- lităţilor pentru viză. Pişta Benedikt îi dirija către un hotel sau altul, unde totul era plătit prin intervenţia Sfântului Duh ! Funcţie de ceea ce ce se speră de la ei, beneficiarii acestor dezinteresate drăgălăşenii primesc şi alte subsidii : bani de buzunar, tichete de metrou, facilităţi în anumite restaurante, cluburi de noapte, documentaţie pornografică, pedofilă, etc. (NER).