Cine a adus comunismul în România? Episodul 15- Nicolae Goldberger – Găsiți ce au în comun majoritatea acestor personaje

Incorect Politic
Decembrie 1, 2021

Cine a adus comunismul în România? Episodul 15- Nicolae Goldberger – Găsiți ce au în comun majoritatea acestor personaje

💥Casus Belli prezintă serialul:

“Cine a adus comunismul în România?” 🤫
⚡️Zilnic la ora 19:27

👉Găsiți ce au în comun majoritatea acestor personaje

Episodul 15- Nicolae Goldberger

Aflați cine a fost singurul evreu din istoria politică a Reghinului deputat în MAN, care a ajuns din cizmar funcționar al Internaționalei Comuniste

Nicolae Goldberger a avut 6 clase și era cizmar de profesie. A fost unul dintre iluștrii subteranei comuniste, arestat de 5 ori în perioada de ilegalitate a PCdR. A crezut cu fervoare în dogmele bolșevice și le-a aplicat cu un fanatism greu de imaginat. Era un ateu convins și un denunțător ordinar al sistemului care a ajuns responsabil al Comisiei de Propagandă din Direcția de Agitație al Comitetului Central al PCR.

La Alegerile parlamentare din 28 martie 1948 a fost ales deputat în Marea Adunare Națională pentru Circumscripția, Reghin, Regiunea Autonomă Maghiară din partea B.P.D. (Blocul Partidelor Democratice), o alianță electorală a forțelor politice procomuniste din România. Așa a ajuns evreul să fie ajutat în campania electorală și de primarul orașului, Ilie Gheorghe Șandru și bineînțeles de Comitetul Democrat Evreiesc Reghin, dar pentru că a fost impus ca și candidat de regionala de partid de la Cluj nu a fost agreat de mulți cetățeni din oraș și din jur.

Deranja că fusese un simplu pantofar care avea un trecut foarte ambiguu dar în Republica Populară Română totul era posibil. Chiar dacă a câștigat un mandat de deputat și a fost unul dintre membrii care au votat Constituția RPR promulgată la 13 aprilie 1948, mulți continuau să îl desconsidere. Și pe bună dreptate dacă luăm în considerare că în urmă cu 60 de ani a făcut parte din delegația României care i-a întins o cursă lui Nagy Imre prim-ministrul Ungariei unul dintre eroii Revoluției anticomuniste din 1956 care care a fost dat apoi pe mâna sovieticilor și în final spânzurat.

De fapt Goldberger a fost unul dintre cei patru români autorii morali a morții prim-ministrului Ungariei și ai altor 5 demnitari maghiari pe care i–au convins în 1956 să vină în România sub pretextul că țara noastră le oferă azil politic ca mai târziu să îi predea KGB-ului. În 2006 au fost date publicității concluziile Raportului final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România și Nicolae Goldberger figurează pe lista celor vinovați de impunerea și perpetuarea unui sistem bazat pe crimă și fărădelege alături de: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi, Gheorghe Apostol și nu în ultimul rând Emil Bodnăraș. Concluzile au fost enunțate pe baza examinării a mii și mii de pagini de documente, luând în considerație existența unei imense literaturi analitice și de mărturii care probează natura antipatriotică a dictaturii comuniste din România din perioada 1945-1989, pe care raportul Comisiei Prezidențiale îl consideră că a fost nelegitim și criminal.

Datorită supuneri sale în totalitate în slujba partidului evreul a devenit un pion important în firava nomenclatură clandestină. Însă exista o problemă studile sale trebuiau completate urgent și trebuiau mascate complexele de inferioritate. A fost trimis de partid, pentru trei ani, la Moscova, la Școala de cadre ,,V.I. Lenin”, dar nu a stat decât câteva luni pentru că a fost chemat la raport în țară și numit Secretarul Comitetului Central al Partidului. Goldberger a început să simtă gustul puterii și să ajungă la concluzia că are un simț practic și calități incontestabile de lider. În 1933 a devenit membru în Comitetul Central, iar în februarie 1934 a intrat în Biroul Politic. Odată ajuns pe orbita partidului progresist a început să se plimbe prin Europa la întruniri patronate de Moscova și să construiască practic, „mitul” viitoarei cariere din legalitate. Învățătura școlii moscovite într-ale organizării muncii de partid a pus-o o în practică la întoarcerea în țară, unde a fost rapid reperat ca activist de valoare, ordonat și disciplinat.