Cauzele și Dinamica Antisemitismului

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Aprilie 30, 2024

 

Cauzele și Dinamica Antisemitismului

Via Unz.com:

Antisemitismul obișnuia să însemne “cineva care nu-i place pe jidani”, dar în zilele noastre înseamnă “cineva pe care jidanii nu-l plac dintr-un motiv sau altul”. Trucul deliberat aici este de a te face să crezi că este ceva în neregulă nu cu ucigașii de copii, mincinoșii sau abuzatorii de copii în sinagogă care fac anumite fapte, ci cu persoana care observă și reacționează la faptele rele.

Așadar, care sunt faptele pe care majoritatea oamenilor le observă la jidani? Înainte de a le numi și defini pe cele mai importante, să aflăm mai întâi ce spun jidanii înșiși despre antisemitism. Este acesta o reacție rațională și logică la comportamentul lor? Sau este, așa cum susțin majoritatea jidanilor, o ură irațională față de un popor total inofensiv care a fost victima nevinovată a geloziei, răzbunării și persecuției umane încă de la începutul timpului?

Theodore Herzl, părintele sionismului, credea că ostilitatea față de jidani era o consecință naturală a comportamentului lor:

Această reacție perfect de înțeles rezultă din defectele jidanilor… Jidaniisunt un popor distinct și separat de ceilalți, ale cărui interese sunt diferite și adesea în conflict cu cele ale popoarelor printre care trăiesc[1].

Un fapt împărtășit de Chaim Weizmann, primul președinte al statului Israel:

Ori de câte ori într-o țară numărul jidanilor atinge un anumit nivel de saturație, țara respectivă reacționează împotriva lor… Or, această reacție nu este antisemitism în sensul obișnuit sau vulgar al cuvântului, ci o consecință socială și economică universală a imigrației jidovești; este imposibil să o ignorăm[2].

“Mi s-a părut”, scrie Bernard Lazare, autorul iudeu al cărții Antisemitismul, istoria și cauzele sale,

că o opinie atât de universală ca antisemitismul, care a înflorit în toate locurile și în toate timpurile, înainte de era creștină și după, în Alexandria, Roma, Antiohia, Arabia și Persia, în Europa medievală și modernă, într-un cuvânt, în toate părțile lumii unde au existat și unde există jidani, mi s-a părut că o astfel de opinie nu poate fi rezultatul unui capriciu și al unui veșnic capriciu și că trebuie să existe motive profunde și serioase pentru înflorirea și permanența ei[3].

În cartea sa Lanțul sacru. O istorie a iudeilor, istoricul  Dr. Norman F. Cantor, afirmă următoarele:

Trebuie să recunoaștem, așa cum se întâmplă rareori în istoriile jidovilor, că [resentimentele și acuzațiile exprimate împotriva jidanilor nu au fost în întregime calomnii fictive sau stereotipuri reactivate și reactivate cu rea intenție, pur și simplu diseminate de negustori de ură paranoici din trecutul antisemit premodern. Exista doar suficient adevăr empiric în aceste imagini negative, exagerate și generate în exces pentru a le conferi o forță persuasivă[4].

Scriitor, editor și antreprenor de etnie jidovească, Samuel Roth este destul de direct:

Nu există nici măcar un singur caz în care jidanii să nu fi meritat pe deplin rodul amar al furiei persecutorilor lor… Venim la națiuni pretinzând că scăpăm de persecuție, noi suntem cei mai ucigași persecutori din toate analele nenorocite ale omului[5].

Acum că am stabilit cu suficientă certitudine că antisemitismul este o reacție rațională logică la comportamentul jidovesc, să analizăm unele dintre cele mai frecvente cauze ale antisemitismului?

Dușmani ai omenirii?

Aceasta este, fără îndoială, o cauză majoră a antisemitismului, cu atât mai mult cu cât jidanii din Israel, susținuți de marea majoritate a diasporei jidovești  care colonizează și controlează țările occidentale, comit genocidul palestinienilor din Gaza și Cisiordania, în fața întregii lumi, cu o cruzime și o determinare care nu cunosc limite.

Niciodată în istoria omenirii, o rasă de oameni nu a trecut atât de repede de la victime excepționale la criminali excepționali, hotărâți să-i extermine pe palestinieni sub pretextul recreării patriei lor, Israelul biblic, o entitate care nu a existat niciodată.

Palestina nu a fost niciodată patria jidanilor. Relatările biblice nu sunt susținute de descoperiri istorice sau arheologice[6]. “Este o fantezie romantică”[7], recunoaște istoricul iudeu Norman F. Cantor în cartea sa despre istoria jidanilor, The Sacred Chain. “Întreaga noțiune a Israelului și a istoriei sale este o ficțiune literară”, spune profesorul Thomas Thompson în cartea sa The Mythic Past: Biblical Archeology and the Myth of Israel[8].

[…]

Când Ben-Gurion a declarat în fața Knesset-ului, la trei zile după ce a invadat Sinaiul în 1956, că miza era “restaurarea regatului lui David și Solomon” și când liderii israelieni continuă să viseze la un Mare Israel de proporții biblice, ei nu fac decât să perpetueze o înșelăciune veche de două mii de ani – o autoînșelăciune, poate, dar totuși o înșelăciune[10].

Sub mantia religiei și a falsei profeții biblice a unui Mare Israel care se întinde de la Eufrat până la Nil, sioniștii caută în mod constant să își extindă teritoriul – Israelul fiind singura țară din lume care nu are granițe fixe. [11] Ei nu urmează și nu respectă nicio convenție, niciun tratat, nicio rezoluție; mint în legătură cu totul și cu nimic; fac tot ce le place; practică tortura, terorismul, sclavia și genocidul; ucid copii, femei însărcinate și bătrâni, violează tinere fete, rup oasele copiilor cu o plăcere evidentă, în fața întregii lumi; declanșează revoluții colorate și războaie în țările vecine pentru a-și extinde teritoriul; comit atacuri sub steag fals; acumulează focoase nucleare pe care amenință că le vor folosi împotriva întregii lumi dacă proiectul lor sionist eșuează. [12]

Trebuie să fii la fel de orb ca un pocăit creștin filosionist sau ca un congresman american pentru a nu vedea cine sunt cu adevărat jidanii  în spatele sacrosanctului lor statut “ales”.

Preluarea guvernelor și instituțiilor noastre

Chiar credeți că nimeni nu observă preponderența jidanilor la nivelurile superioare ale piramidei sociale? Chiar credeți că nimeni nu a observat că toate guvernele din Occident sunt fie conduse și administrate de ei, fie finanțate de donatori jidani?[13],[14],[15]

În America, potrivit analistului politic american Paul Craig Roberts, neoconservatorii din Deep State – despre care toată lumea vorbește, dar pe care nimeni nu îndrăznește să îi identifice – sunt de origine jidovească. De fapt, potrivit lui Roberts, în regimul Biden, de exemplu, toate pozițiile puternice sunt deținute de jidani:

Procurorul General (poliția), Secretarul Trezoreriei (banii), Secretarul de Stat (politica externă și războiul). Nu există niciun protestant alb anglo-saxon în cabinetul Biden. Cum se explică faptul că, într-o țară de neamuri, o minoritate infimă de jidani [3% din populație] ocupă pozițiile de putere în guvernul SUA [27 din cei 30 de membri ai cabinetului], pozițiile de putere în mass-media, în divertisment, în administrațiile și facultățile Ivy League și în finanțe[16].

De fapt, întregul guvern britanic este în buzunarul lor. Într-un discurs recent la o reuniune a prietenilor conservatori ai Israelului (CFI), fostul premier britanic Liz Truss a proclamat cu mândrie că este o mare sionistă, în timp ce promitea sprijin pentru Israel[17]

De fapt, CFI se laudă în mod deschis că 80% dintre membrii conservatori ai parlamentului britanic se află sub controlul său. În guvernul fostului prim-ministru Truss, erau de fapt 16 jidani, 3 negri și 6 albi[18] Și, deși reprezintă mai puțin de 0,5% din populația Regatului Unit, șapte miniștri cheie din guvernul neales al lui Rishi Sunak sunt fie jidovi, fie descendenți, fie căsătoriți cu jidani[19]. Acest lucru explică cu siguranță de ce Anglia se numără printre cei mai virulenți susținători ai războiului din Ucraina.

Chiar și familia regală de astăzi, prințul William și Kate Middleton, de exemplu, sunt ambii înrudiți prin sânge cu familia jidovească Rothschild[20], iar noul rege al Marii Britanii, Carol al III-lea, care a fost circumcis în 1948 de către rabinul Jacob Snowden, are de mult timp o relație bună cu iudeii britanici”, notează jurnalistul Itamar Sharon, în ediția din 10 septembrie 2022 a cotidianului The Times of Israel, “iar în ultimii ani și-a consolidat, de asemenea, bona fides-ul cu Israelul… Charles însuși are legături permanente cu liderii și instituțiile jidovești britanice și a manifestat un interes deosebit pentru poveștile și lecțiile Holocaustului… În 2022, Charles a comandat portretele a șapte supraviețuitori ai Holocaustului pentru a fi expuse la Palatul Buckingham cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a Holocaustului[21].

Același lucru se poate spune despre toate guvernele și instituțiile occidentale[22] Dacă nu sunt conduse direct de jidani, susținătorii acestor guverne marionetă sunt în mod disproporționat jidani[23]. Și din ce în ce mai mulți oameni observă cât de rea este această ocupație pentru țările în cauză. De ce este atât de rea? Pentru că ocupanților le pasă puțin sau deloc de interesele populației din țările pe care le colonizează. Israelul și tribul lor sunt pe primul loc. Guvernele pe care le controlează sunt simple proxy-uri pe care le folosesc pentru a-și atinge obiectivele hegemonice.

Intimidarea mediatică și victimizarea Holocaustului

Se spune despre jidani că sunt inteligenți, genetic mai inteligenți decât albii. Acest lucru ar explica în parte de ce au avut întotdeauna atât de mult succes în aproape orice. De ce nu, la urma urmei, să-i lăsăm pe cei mai buni să câștige, atâta timp cât nu le fac rău celorlalți, pentru că acesta este de fapt singurul criteriu valabil. Vor binele tuturor sau doar al propriului trib? Și sunt ei cu adevărat cei mai deștepți, crema șiragului?

“Nu”, spune Ron Unz, proprietarul și editorul jidan al unuia dintre cele mai influente site-uri conservatoare din America, The Unz Review, “având în vedere performanțele slabe ale studenților jidani la testele de admitere, este total absurd și ridicol că aceștia sunt admiși în număr atât de mare la universitățile de elită din America. […] Se pare că sunt admiși cu 1000% mai mult decât studenții albi la fel de merituoși din punct de vedere intelectual.”[24] Cum este posibil acest lucru, în condițiile în care studenții albi îi depășesc numeric cu 30-40 la 1?

Ei bine, se pare că nepotismul nu are nimic de-a face cu asta, dar “nu este în întregime clar”, scrie Ron Unz, “și nu cred că este”[25].
chiar dacă majoritatea decanilor acestor venerabile instituții sunt jidovi, la fel ca și un număr disproporționat de administratori și membri ai facultății.

Unz înclină mai degrabă spre presiunea exercitată de mass-media americană, care este controlată în totalitate de jidani. Astfel, la cea mai mică scădere a numărului de înscrieri jidovești, câinii de pază ai tribului se grăbesc să strige antisemitism, ceea ce duce la o creștere ulterioară a numărului de studenți jidani. Ofițerii de admitere, care sunt prost plătiți și susceptibili de a fi mituiți de către părinții bogați ai candidaților iudei, sunt, de asemenea, considerați responsabili pentru această prejudecată sistematică.

Dar, potrivit lui Ron Unz, cea mai mare parte a acestui favoritism se datorează Holocaustului. Ar fi suficient ca solicitanții să joace cartea bunicii gazate la Auschwitz pentru a fi admiși, spre marea nemulțumire a studenților albi, care privesc cu mult dezgust acest rasism antialb insuportabil, dar cărora le este interzis să riposteze public, sub sancțiunea de a fi catalogați drept antisemiți[26].

Ura față de albi

Potrivit doctorului Noel Ignatiev de la Universitatea Harvard, singura modalitate de a schimba societatea într-un mod profund este abolirea rasei albe. De ce? Pentru că Dr. Ignatiev crede cu pasiune, după cum urmează, că acei blestemați de albi sunt răi și cruzi, încercând mereu să strivească alte rase:

Să nu faceți nicio greșeală: intenționăm să continuăm să îi lovim pe bărbații albi morți și pe cei vii, dar și pe femei, până când construcția socială cunoscută sub numele de „rasa albă” va fi distrusă – nu „deconstruită”, ci distrusă. Cheia pentru rezolvarea problemelor sociale ale epocii noastre este abolirea rasei albe.

Coreligionara doctorului Ignatiev, Susan Sontag, născută Rosenblatt, este de acord din toată inima:

Adevărul este că Mozart, Pascal, algebra booleană, Shakespeare, guvernul parlamentar, bisericile baroce, Newton, emanciparea femeii, Kant, Marx, baleturile Balanchine etc. nu răscumpără ceea ce această civilizație particulară a adus pe lume. Rasa albă este cancerul istoriei umane.

Ignatiev și Sontag sunt morți, cale bătută spre iad, dar războiul împotriva albilor continuă nestingherit.

Pentru a distruge această rasă blestemată, susținătorii Teoriei rasiale critice (TRC) sunt hotărâți să denigreze, să defăimeze și să culpabilizeze sistematic albii la locul de muncă, în sălile de clasă, în universități, în armată și în poliție, în mass-media, în emisiuni TV și în filme de pretutindeni, până când aceștia vor fi complet demoralizați și gata să dispară în coșul de gunoi al istoriei.

De dimineața până seara, singurul lucru despre care se va vorbi va fi rasa și micile trucuri murdare pe care albii le-au jucat cu negrii, nativii americani, asiaticii, jidanii și întreaga lume non-albă, ca să spunem pe șleau. Ca urmare, copiii albi vor ajunge să își urască părinții, cultura, istoria și eroii lor. Dezgustați, rușinați de culoarea pielii lor de cățeluș de focă, nu vor mai dori să se împerecheze cu semenii lor pentru a elibera omenirea de prezența lor abjectă. Pentru a se răscumpăra în cele din urmă, ei vor ține în mână armele folosite pentru a-și bate rasa până la uitare.

Acești nebuni de la TRC nu le intră în cap că este perfect normal ca țările fondate de și pentru albi să fie înclinate în favoarea lor! Acesta nu este rasism sistemic. Până de curând, în țările albe erau doar albi. Acestea nu s-au așteptat niciodată să fie invadate de oameni de culoare din lumea a treia. De ce și-ar fi orientat societatea către minorități dacă acestea erau absente de pe teritoriul lor? În plus, ce caută străinii ăștia aici, în primul rând? Cine i-a adus aici în număr atât de mare? Încearcă cineva să înlocuiască populația albă cu minorități vizibile? Cine este responsabil pentru acest război nemilos împotriva albilor? Cine a inventat TRC?

În articolul său, „Teoria rasială critică ca armă intelectuală jidovească”, publicat în ediția din 21 iunie 2021 a The Occidental Observer, jurnalistul Edmond Connelly spune următoarele:

Este de mult timp un dat că TRC este legată de ingineria socială a „elitei noastre ostile”, care, în limbajul revistei The Occidental Observer, înseamnă jidanii puternici și organizațiile jidovești care conduc America și mare parte din Occident. TRC se încadrează perfect în matrița categoriei „Cultura criticii” a lui Kevin MacDonald, în care „guru” jidovi pun la cale un asalt verbal talmudic al cărui scop principal este distrugerea în continuare a neamurilor – la propriu.

Mai precis, TRC este o excrescență a marxismului cultural, acea armă de distrugere în masă inventată de Școala jidoveasca de la Frankfurt ca soluție finală la problema albilor. Ideea este de a extermina până la ultimul alb, nu în mod brutal într-un genocid fierbinte ca al lui Stalin, ci cu blândețe într-un genocid rece ca al lui Gramsci, prin diverse mijloace de subversiune, cum ar fi feminismul, LGBT+, imigrația de înlocuire, amestecul forțat de rase prin propagandă înșelătoare și demonizarea sistematică.

Pe rețelele de socializare, există sute de troli jidani deghizați în „albi”, ocupați să demonizeze albii și să facă să pară că albii neprihăniți sunt în război cu propria lor rasă, când în realitate jidovii sunt cei care sunt în război cu rasa albă:

Datorită abilității lor de a trece adesea drept albi, una dintre cele mai eficiente strategii pe care jidanii le au pentru a se infiltra și submina națiunile creștine albe este să ia o identitate albă și apoi să vorbească în numele „semenilor lor albi”.

Acest fenomen de schimbare de formă se petrece de ani de zile pe Twitter (acum X). Un observator iscusit a catalogat cu minuțiozitate peste 1.100 de exemple de jidani care pretind că sunt albi, denigrându-i în același timp pe albi pentru că sunt albi, iar apoi trecându-și înapoi la identitatea lor jidovească pentru a se proteja de orice critică[27].+

Mai mult, pentru a pune capăt oricărei critici la adresa jidanilor, a Israelului și a puterii jidovești, ei introduc legi împotriva incitării la ură, dar nu au niciun fel de scrupule în a scrie cu impunitate cărți care îi defăimează pe albi ca fiind ceea ce nu sunt[28] .

Este această ură profundă și acest dublu standard o cauză a antisemitismului? Bineînțeles că este. Cei mai mulți oameni păstrează tăcerea în legătură cu acest lucru, dar clocotul de resentimente mocnește înăuntru așteptând prima ocazie să explodeze.

Mândrie exagerată

Jidovii au simțit întotdeauna că sunt mai buni decât alții. Potrivit jurnalistului jidan Uri Avnery, de la ziarul online Counterpunch, „Copiii sunt învățați din fragedă copilărie că sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Și, în mod inconștient, această idee se întipărește în mintea lor pe viață, chiar dacă mulți dintre ei devin complet atei”[29].

Cu siguranță, nu este un păcat pentru nimeni să se simtă bine în pielea sa și să fie mândru de rasa, națiunea, cultura și religia sa, dar la jidani această mândrie ia proporții patologice: „poporul ales al lui Dumnezeu” aici, „poporul superior” acolo, „lumina umanității”, „omenirea nu va supraviețui fără noi”, „oameni speciali”, „cei mai inteligenți”, „ambasadorul lui Dumnezeu pe pământ”, „noi suntem reparatorii lumii și nimeni altcineva”.

După cum spune profesorul de filozofie al Universității Michigan, Dr. David Skrbina:

Aceste declarații extreme depășesc cu mult limitele normale. Ele indică un fel de autoamăgire, o autoglorificare, poate narcisism, poate îngâmfare. Să fii ales de creatorul universului și să ți se acorde dreptul de a conduce, fără milă, peste toate celelalte națiuni, denotă un fel de megalomanie fără precedent în istorie[30].

Cei mai mulți oameni ajung repede să-i antipatizeze pe jidani atunci când văd cu ochii lor tot răul pe care îl fac în această lume de la vârful superiorității lor. Cine se cred ei că sunt? Cine le-a cerut să „repare” lumea și să fie exemplari pentru întreaga omenire? Cine i-a ales să facă această muncă de subversiune? Cine se crede George Soros, născut Schwartz, pentru a semăna haos peste tot prin finanțarea revoluțiilor de culoare și a teroriștilor interni precum Antifa și Black Lives Matter? Și Bernard-Henri Lévy, care l-a mandatat să pornească războaie peste tot? Ce drept are fondatoarea Institutului European pentru Studii Jidovești din Suedia, Barbara Lerner Spectre, să impună multiculturalismul în Europa? Ce drept are Alexandru Florian, președintele institutului antiromânesc Elie Wiesel, să terorizeze românii și să impună programa școlară?

Există o recrudescență a antisemitismului deoarece, în acest stadiu al evoluției sale, Europa nu a învățat încă să fie multiculturală. Și cred că noi [jidanii] vom face parte din efortul de a realiza această transformare absolut necesară. Europa nu va mai fi compusă din societățile monolitice ale secolului trecut. Jidanii se vor afla în centrul acestei bulversări. Aceasta este o transformare majoră pentru Europa. Vor intra într-un mod multicultural, iar noi, jidanii, vom fi urâți din cauza rolului central pe care îl vom fi jucat. Dar fără această transformare și fără conducerea noastră, Europa nu va supraviețui[31].

În citatul următor, scriitorul francez Hervé Ryssen, întemnițat pentru că i-a criticat pe jidani, exprimă bine atitudinea pe care anumiți jidani o stârnesc la mulți oameni care sunt dezgustați de această ingerință intolerabilă în afacerile națiunilor și popoarelor:

Adevărul este că, acolo unde jidovii domină, ei aduc homosexualitatea militantă, travestiții și drogurile. Ei încurajează imigrația cu toată puterea lor, își bat joc de tradițiile strămoșești; în romanele, ziarele și filmele lor, își bat joc de religia nativilor care îi primesc. Prin practica împrumuturilor cu dobândă, ei scurg averi imense și ruinează populația, fapt de care toată lumea se plânge în ultimii 2500 de ani (cf. Istoria antisemitismului, 2010). Și asta fără a menționa toate escrocheriile care fac în mod regulat prima pagină a ziarelor și ai căror actori sunt invariabil jidani (cf. The Jewish Mafia, 2008). În ceea ce privește sionismul, asta este din nou altceva… pe scurt, trebuie spus: iudeii sunt o pacoste! Și dacă suntem atât de puțini să o deschidem, este pentru că ei au în buzunar judecători, polițiști și miniștri și terorizează populațiile locale cu legi represive. Dar toate acestea nu vor dura la nesfârșit, puteți fi siguri[32].

Maeștri în înșelăciune și minciună

„Numeroase surse antice critică mizantropia jidoveasccă și dorința de a minți, notează Davis Skrbina în cartea sa The Jesus Hoax,

Ptolemeu, de exemplu, i-a numit „lipsiți de scrupule”, „trădători”, „îndrăzneți” și „intriganți”. Martin Luther – fondatorul bisericii luterane – a scris o carte destul de infamă intitulată Despre jidani și minciunile lor.

În 1798, filosoful german Immanuel Kant i-a numit pe jidani „o națiune de înșelători”, iar într-o prelegere ulterioară a adăugat: „jidani sunt autorizați de Talmud să practice înșelăciunea”.

În ultima sa carte, Arthur Schopenhauer a scris: „Vedem [din Tacitus și Iustin] cât de mult au fost jidanii, în toate timpurile și de către toate națiunile, urâți și disprețuiți. Acest lucru se datora în mare parte”, spune el, «faptului că poporul iudeu era considerat grosse Meister im Lügen »marele maestru al minciunii’”.

Și Nietzsche, la rândul său, a văzut lucrurile astfel: „În creștinism, în tot iudaismul, o pregătire veche de câteva secole și tehnici de cea mai mare gravitate, atinge măiestria supremă ca artă a minciunii într-o materie sfântă. Creștinul, acest argument suprem al minciunii este jidanul. Încă o dată – chiar de trei ori jidan”.

Comentarii similare au venit din partea unor antisemiți expres. Hitler i-a numit pe jidani„«mincinoși iscusiți» și o rasă de mincinoși dialectici”, adăugând că „existența îl obligă pe jidan să mintă și să mintă sistematic”. Iar Joseph Goebbels, în jurnalul său, scria: „Jidanul a fost, de asemenea, primul care a introdus minciuna în politică ca armă… Prin urmare, el poate fi considerat nu numai purtătorul, ci chiar inventatorul minciunii printre ființele umane”[33].

Duplicitate

Să refuzi să te asimilezi este un lucru, dar să te prefaci că te asimilezi rămânând jidan și ostil majorității este de o duplicitate extraordinară. Când filosoful jidan Alain Finkielkraut se află în Franța, el își proclamă dragostea pentru Franța oricui vrea să asculte, dar când se află în Israel, Franța nu mai are dreptul la dragostea sa: „M-am născut la Paris și sunt fiul unor imigranți polonezi, tatăl meu a fost deportat din Franța, părinții lui au fost deportați și uciși la Auschwitz, tatăl meu s-a întors de la Auschwitz în Franța. Această țară merită ura noastră”[34].

La o altă scară, diaspora jidovească atotputernică și foarte bine organizată, împrăștiată printre alte națiuni, nicăieri mai abundent decât în Statele Unite ale Americii și în Europa, predică acasă, în Israel, exact opusul a ceea ce predică peste tot în Occident, cu un aplomb care se învecinează cu schizofrenia. Astfel, în Israel, jidanii sunt cu înverșunare împotriva amestecului de rase, a căsătoriei pentru toți, a imigrației ilegale, a drepturilor minorităților, a democrației, a universalismului, și cu înverșunare pentru dreptul de sânge, pentru frontiere, pentru un stat etnic sau chiar rasial, pentru separatism, patriarhat și pentru portul de arme. Iată cum definește George Orwell „gândirea dublă”: „doublethink”

Să ai două opinii simultane care se anulează reciproc, deși știi că sunt contradictorii și să crezi în ambele. Să folosești logica împotriva logicii. A renega morala în timp ce se pretinde moralist. Să crezi în același timp că democrația este imposibilă și că partidul este gardianul democrației. Să uiți tot ceea ce este necesar să uiți, iar apoi să ți se reamintească atunci când ai nevoie, pentru a uita și mai repede. Mai presus de toate, să aplice același procedeu procesului însuși. Aceasta a fost subtilitatea supremă. Să convingi în mod conștient inconștientul, apoi să devii inconștient de actul de hipnoză pe care tocmai l-ai săvârșit. Însăși înțelegerea cuvântului „gândire dublă” presupunea utilizarea gândirii duble[35].

Majoritatea presupușilor conservatori jidani de dreapta, cu puține excepții, întruchipează perfect această „dublă gândire” nu numai în propria psihologie, ci și între ei și între ei și goyim. Este, de fapt, o „triplă gândire”, iar dacă caprele ar înțelege ebraica, le-ar „cvadrupla gândirea” până la moarte, atât de pricepuți sunt la acest joc de păcălire!

Așadar, toate aceste presupuse figuri jidovești de dreapta de pe internet și din mass-media, cu puține excepții, sunt în esență acolo pentru a îndepărta goyimii de la discutarea adevăratei probleme: puterea și controlul iudaic.

Hiper-etnocentrismul

Faptul că jidanii sunt mai loiali propriului popor decât națiunii în care trăiesc, faptul că sunt un „stat în stat” nu îi ajută să fie iubiți. După cum a arătat convingător Kevin MacDonald în cartea sa „Separation and its Discontents”, etnocentrismul hiper-jidovesc asigură inexistența celorlalte comunități printre care trăiesc: „Într-adevăr, la extremă, atunci când există un angajament foarte puternic față de grupul intern jidovesc, lumea devine împărțită în două grupuri, jidanii și neamurile, acestea din urmă devenind o masă omogenizată, fără nicio trăsătură definitorie, cu excepția faptului că nu sunt iudei.”[36] Fie în Roma antică, în Evul Mediu sau astăzi, jidanii au pus întotdeauna interesele lor comunitare mai presus de binele comun. Ei se iubesc doar pe ei înșiși, este biologic: „Este o manifestare fenomenală nu de răutate, de fapt, ci de etnocentrism feroce, un fel de superpatriotism rasial furtiv”[37].

Acest tribalism exagerat a fost întotdeauna o sursă constantă de antisemitism popular de-a lungul istoriei.

Tipul de ocupație

În Europa medievală, nepopularitatea jidanilor se datora în mare parte activităților lor profesionale. Aceștia lucrau în principal ca intermediari sau negustori. Le repugna munca manuală. Deoarece creștinii nu aveau voie să practice camăta, ei dețineau monopolul asupra comerțului cu bani, împrumutând cu o dobândă cuprinsă între 20 și 40%, și chiar 65%. O parte din acești bani, explică Kevin MacDonald, erau plătiți sub formă de impozite regilor și aristocraților cu care formau alianțe. De asemenea, erau colectori de taxe exemplare, căci, simțindu-se separați de națiunea pe care o colonizau, nu aveau prea multe scrupule în a colecta cele mai nedrepte taxe. Cunoscuți pentru asprimea lor, oamenii îi urau. Dar nobilii, care se foloseau de ei pentru a se îmbogăți, i-au protejat împotriva pogromurilor pe care le declanșau prin comportamentul lor[38],[39]. Și acest lucru nu s-a schimbat aproape deloc, jidanii sunt în continuare oamenii banilor. Este de notorietate implicarea lor disproporționată, în comparație cu ponderea lor demografică infimă, în uzură, speculații financiare și escrocherii precum taxa pe carbon, scandalul FTX, schemele Ponzi ale lui Bernie Madoff, criza opioidelor de la Sackler, precum și într-o mare varietate de afaceri ilicite, cum ar fi sclavia albă, prostituția, traficul de copii, pornografia, comerțul cu organe și drogurile ilicite[40],[41],[42].

Ar trebui ca jidanii să fie criticați ca toți ceilalți?

„Majoritatea oamenilor știu”, notează Charles Bausman, editor al site-ului Russia Insider, într-un articol intitulat It’s Time to Lift the Jewish Taboo, „că este strict tabu să folosești cuvântul «jidan», să critici jidanii ca grup în mass-media. Nu poți nici măcar să critici un mic subgrup de jidani, un mic procent din populația jidovească, chiar și atunci când o merită pe deplin”[43].

De ce se întâmplă acest lucru? Ei bine, „pentru a ști cine te conduce”, o frază adesea folosită, dar atribuită în mod greșit lui Voltaire, „întreabă-te pe cine nu poți critica”.

Cu banii și puterea lor, această mafie internațională controlează mass-media și pe toți cei care au vreo autoritate în societatea noastră: jurnaliști, bancheri, politicieni, judecători, procurori, poliție etc. Dacă îi criticați, vor găsi orice scuză pentru a vă închide cu un asasinat mediatic virulent și cu o acuzație de antisemitism sau de incitare la ură.

În cele din urmă, acest tabu jidovesc asupra criticii este o altă cauză a antisemitismului care își găsește uneori o ieșire în moduri neașteptate[44]: „Trebuie să înceteze”, strigă E. Michael Jones pe un canal slovac de YouTube, „trebuie să avem dreptul de a-i critica fără a fi considerați antisemiți! Acești oameni, dacă îi lăsăm, ne vor conduce direct la un război mondial”[45].

Note

[1] Mark Weber, “Straight Talk About Zionism: What Jewish Nationalism Mean,” Institute for Historical Review, April 14, 2009

[2] Chaim Weizmann, Trial and Error, 1949, p. 90, cited by K. MacDonald on p. 32 in Separation and its discontents.

[3] Bernard Lazarre and Robert S. Wistrich (Introduction), Antisemitism, its History and Causes, University of Nebraska Press, 1995, p. 5 (first published in 1894).

[4] Norman F. Cantor, The Sacred Chain. The origin of the Jews, Harper Perennial, 1995, p. 312.

[5] Samuel Roth, Jews Must Live, The Golden Hind Press, 1934, pp.64-65.

[6] Roger Garaudy, Les mythes fondateurs de la politique israélienne, Samizdat, 1996.

[7] Norman F. Cantor, the Sacred Chain. The History of the Jews, Harper Collins , p. 11.

[8] Thomas Thompson, The Mythic Past: Biblical Archeology and the Myth of Israel, Basic Books, 2000. p.18.

[9] Israel Finkelstein and Neil Asher Silberman, David and Solomon : In Search of the Bible’s Sacred Kings and the Roots of the Western Tradition, Free Press, 2007.

[10] Laurent Guyénot, Our God is your God too, but he Has chosen us. Essays on Jewish Power, 2020, P. 21

[11] Oded Yinon, The Zionist Plan for the Middle East, Éditions Si-gest, 2015.

[12] Seymour M. Hersh, The Samson Option: Israel’s Nuclear Arsenal and American Foreign Policy, Random House, 1991.

[13] Philip Giraldi, “Jewish Power Rolls Over Washington AIPAC Gathering is Full of Lies and Liars,” The Unz Review, 2019.

[14] Karl Haemers, “Jewish Control of US Presidents #1: Woodrow Wilson,” The Occidental Observer, January 23, 2023.

[15] Scott Howard, “The Zionist Occupied Government,” The Open Society Playbook, Antelope Hill Publishing, 2021, pp. 191-223.

[16] Paul Craig Roberts, “Are Jews Again Driving the Western World into a Fatal War?” Institute for Political Economy, September 22, 2022.

[17] Truss declares herself a ‘huge Zionist,’ RT, October 4, 2022.

[18] Marc Collet, “Britain is Ruled by Zionists,” Bitchute, October 14, 2022.

[19] Ben Bloch, “Rishi reshuffle: The Jewish movers and shakers in Sunak’s new government,” Politics Reporter, October 28, 2022.

[20] Andrew Carington Hitchcock , The Synagogue of Satan, Money Tree Publishing, p. 328.

[21] David Israel, “King Charles III Was Circumcised by Jewish Mohel, Cherishes UK Jews,” The JewishPress.com, September 9, 2022.

[22] General Dominique Delawarde, Analysis of US/Russian-/Israeli relations, Reseau International, February 22, 2017; USA-Syria-France-Israel: To better understand the Syrian conflict, Reseau international, April 8, 2017.

[23] Scott Howard, “The Zionist Occupied Government,” The Open Society Playbook, Antelope Hill Publishing, 2021, pp. 191-223.

[24] Ron Unz, “Racial Discrimination at Harvard,” The Unz Review, 2016.

[25] Ibid.

[26] Ibid.

[27] Christians for Truth team, “Over 1,000 Shape-Shifting Jews Exposed For Pretending To Be White on X (formely Twitter),”August 19, 2019: https://christiansfortruth.com/wp-content/uploads/2019/08/Shape-Shifting-Jews-on-Twitter-Exposed-.pdf

[28] Jewish Anti-White Books, https://www.thehardtruth.info/jewish-anti-white-books , The Hard Truth Files.

[29] Urin Avnery, Counterpunch, June 25, 2018.

[30] David Skrbina, Ph.D, The Jewish Hoax. How Paul’s Cabal Fooled the World for Two thousand Years, Creative Fire Press, 2019, p. 63.

[31] Watt Tyler, “Barbara Lerner Spectre: Jews Behind Immigration into Europe,” YouTube, January 8, 2015.

[32] Abbé Olivier Rioult, “Il faut sauver le soldat Ryssen! RICK 14,” La Sapinière, September 21, 2020.

[33] David Skrbina, PhD, book cited, p. 100.

[34] Youssef Hindi, L’autre Zemmour, Kontre Kulture, p. 68.

[35] George Orwell, 1984, part one, chapter III.

[36] Kevin MacDonald, work cited, p. 5.

[37] Ibid., p. 66.

[38] Kevin MacDonald, work cited, pp. 45 to 49.

[39] Albert S. Lindemann, Esau’s Tears. Modern Anti-Semitism and the Rise of the Jews, Cambridge University Press, 1997.

[40] Hervé Ryssen, Israel’s Billions: Jewish Swindlers and International Financiers, The Barnes Review, 2014.

[41] Andrew Joyce, Ph.D., “Israel: A Refuge for Swindlers,” The Occidental Observer, February 22, 2022.

[42] Scott Howard, “The Dark Underbelly,” The Open Society Playbook, Antelope Hill Publishing, 2021, pp. 249-278.

[43] Charles Bausman, “It’s Time to End the Jewish Taboo,” Russia Insider, 2018.

[44] E. Michael Jones, “The Real Cause of the Pittsburgh Synagogue Shooting,” E. Michael Jones Chanel, YouTube, 2019.

[45] E. Michael Jones, “Musíte sa po staviť židovskej tyranii!” (“You Have to Stand Up to the Jewish Tyranny!”), YouTube.