Cât de criminală a fost Mişcarea Legionară?

Calin Kasper
Incorect Politic
Decembrie 31, 2023

Cât de criminală a fost Mişcarea Legionară?

 

Jidanii, duşmani neîmpăcaţi ai legionarilor, au pretins mereu că Mişcarea Legionară este o Mişcare criminală, nazistă şi antisemită. Că toate trei afirmaţiile sunt minciuni sfruntate, nu este o noutate pentru cei care cunosc istoria Mişcării. Din păcate, ei sunt prea puţini.

Astăzi ne propunem să stabilim cât mai obiectiv, cât de criminală a fost Mişcarea Legionară. Vom face o analiză matematică a acestui aspect încă nelămurit pe deplin din istoria Mişcării, dar şi a poporului român.

Pe site-ul Businessday.ro a apărut la 25.08.2009 o statistică despre evoluţia criminalităţii în România între 1997 şi 2007. Iată un fragment din acest articol ce ne interesează în mod deosebit:

“Numărul persoanelor condamnate pentru omor (în România) a fost de 756 în 2007, comparativ cu aproape 1500 în 1997.

În primul rând, pentru simplitate, vom considera numărul celor condamnaţi pentru omor ca fiind egal cu cel al victimelor, deşi nu este corect să presupui că numărul criminalilor trebuie să coincidă exact cu cel al victimelor. În lipsa unei alte statistici, luăm aproximarea asta ca acceptabilă. Vom considera de asemenea toate evoluţiile în timp a evenimentelor ca liniare. Astfel, între 1997 şi 2007, adică în 10 ani, au fost ucise în medie, în România:

(1500+756)/2= 1128 de persoane.

Dacă vom considera pentru simplificare că România a avut 20 de milioane de locuitori în această perioadă, rezultă că într-un an la suta de mii de locuitori s-au produs 1128 de crime în total, divizat cu 10 ca sa aflăm numărul de crime pe an şi divizat încă o dată cu 20, ca să aflăm numărul de crime pe an raportaţi la suta de mii de locuitori, adică 10×20=200

1128 / 200 = 5,6 crime comise în România pe an şi la suta de mii de locuitori în peroiada menţionată.

Legiunea a pornit de la înfiinţare, din anul 1927 cu şase membri, ca în 1941, adică în 13 ani, să ajungă la un milion de membri. În această perioadă au fost comise de legionari (nu de Legiune!) următoarele atentate: asupra lui Duca, Stelescu, Armand Călinescu, Iorga*, Madgearu şi asupra celor 64 de criminali arestaţi la Jilava, adică 69 de persoane.

(Pentru a lămuri operaţia matematică de mai jos, fac o comparaţie cu un autoturism care ajunge în zece secunde la viteza de 100 de km/ora. Viteza lui medie este (0 +100) divizat cu 2, deci este de 50 de km/ora. Tot asa, daca Legiunea porneşte cu 6 membri şi ajunge după 13 ani la 1 milion de membri, atunci pe perioada respectivă se pot socoti, în medie, 500.000 de membri.)

(69/5) dă ca rezultat numărul de crime pe suta de mii de legionari din anul 1927 până în 1941, adică pe o perioadă de 13 ani. Rezultatul aritmetic este(69/5)/13 = 1,062, de crime, socotite pe an şi la suta de mii de legionari

Deci Legiunea a avut în toată perioada ei o rată a criminalităţii de 5 ori mai mică decât criminalitatea medie din România anilor 2000. Fiindcă şi jidanilor li s-a părut prea puţin, au inventat Crimele de la Abator, dovedite ulterior ca minciuni de cea mai joasă speţă, la fel cum minciună s-a dovedit şi săpunul făcut de nemţi din evreii deţinuţi în lagăre.

Să vedem însă care a fost situaţia până la uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, când în Legiune nu intra oricine şi când ochiul vigilent al Căpitanului veghea la aplicarea legilor legionare fără nici cea mai mică abatere! Între 1927 şi 1938 sau produs doar două crime: victimele au fost Duca şi Stelescu. Dacă considerăm statistic că în această perioadă de 11 ani în Legiune au fost înscrişi în medie doar două sute de mii de legionari, rata criminalităţii este de:

(2/2) /11 ani = 0,09 crime pe an la suta de mii de legionari. Deci, de 60 de ori mai puţine crime, decât cele produse în România în anii 2000.

Acest mic exerciţiu aritmetic ne dovedeşte fără putinţă de tăgadă mai multe lucruri:

1) Că legionarii au fost departe de a putea fi consideraţi criminali.

2) Că Doctrina Legionară este una creştină şi omenească.

3) Că Legiunea a fost sub mâna lui Codreanu o organizaţie în care crima nu şi-a avut loc. Când ea a apărut totuşi, a fost doar un fenomen asumat, aflat la o rată a criminalităţii atât de redusă, încât ar fi pentru societatea românească actuală, dacă şi-ar propune, un obiectiv imposibil de atins.

4) Murdăriile care se debitează pe seama Legiunii că ar fi fost o mişcare paramilitară criminală sunt doar manipulări josnice, nesusţinute de fapte.

5) Că poporul român, supus unei agresiuni pe toate planurile, economic, cultural, patrimonial, social, politic, educaţional, moral, şi-a pierdut din vitalitate şi conştiinţă, ceea ce impune grabnice măsuri educative de reabilitare.

6) Răspândirea disciplinei şi educaţiei legionare în mijlocul naţiunii ar conduce şi la scăderea ratei criminalităţii, pe lângă ridicarea nivelului de conştiinţă al cetăţenilor. Rezultă că este de datoria oricărui român conştient ca să cunoască şi să răspândească Doctrina Legionară, spre binele neamului. Este o datorie  a fiecăruia dintre  noi ca să  facem cunoscute doctrina şi acţiunile Mişcării Legionare, în lumina adevărului. Nu putem admite ca Mişcarea (şi implicit poporul român), să fie acuzat că ar fi organizaţie criminală, când jidanii ucid  în Gaza mii de civili, copii, femei şi copii, fără discernământ  şi cu intenţia de a rade de pe faţa pământului poporul palestinian.

7) Apogeul Mişcării Legionare a fost atins în anul 1938, anul morţii Căpitanului. După el, Mişcarea a început să decadă, disciplina s-a redus, criteriile de admitere în Legiune s-au relaxat, ea a fost penetrată de spioni de toate felurile şi de agenţi comunişti, iar cei mai buni conducători ai ei (aproape 300 la număr) au fost executaţi fără  judecată de călăii lui Carol.

8) Disciplina Legionară trebuie să fie una de fier.

Trebuie să mai fac o menţiune. Multe din “crimele” legionare, au fost de fapt pedepsirea unor ticăloşi, care au avut pe conştiinţă uciderea onor oameni fără judecată, aşa cum au fost Gavrilă Marinescu, Popescu-Marinaru de la Constanţa, Armand Călinescu, plutonierul Sârbu, Maiorul Dinulescu, adică toţi cei 64 de criminali arestaţi şi deţinuţi la Jilava, pe când justiţia lui Antonescu nu se grăbea de loc să-i pedepsească pe criminali. Iar Stelescu a fost nu numai un trădător, ci a pus la cale şi uciderea Căpitanului, ceea ce i-a adus pedeapsa meritată. Aşa ar trebui să sfârşească toţi trădătorii.

Există şi o bază juridică pentru pedepsirea ticăloşilor şi a trădătorilor, cuprinsă în declaraţia de independenţă a Statelor Unite, adoptată de Congres în data de 4 iulie 1776. Această declaraţie afirmă că: «Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toţi oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viaţa, Libertatea şi căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, guvernele sunt instituite printre oameni, puterile lor izvorând doar din consimţământul celor guvernaţi, Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, şi să instituie o nouă Guvernare, stabilindu-i fundaţia pe astfel de principii şi organizandu-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor că produce Siguranţă şi Fericire»

*

*Unele surse spun că Iorga a fost asasinat de un comando de agenți sovietici deghizați în legionari.