Cartea Neagră a UDMR – Episodul 1

Incorect Politic
Februarie 1, 2019

Cronologia

celor 13 ani de actiuni antiromânesti ale UDMR:
(perioada 1989-2002)

 

25 decembrie
– În judetele Harghita si Covasna, demonstratiile violente ale maghiarilor se desfãsoarã împotriva sediilor militiei si securitãtii si a simbolurilor nationale ale statului român, cu sloganuri ca: “Horthy, Horthy!”, “Trãiascã Ungaria!”, “Ardealul la Ungaria!”, “Acum ori niciodatã!”, “Afarã cu românii împutiti!“. Manifestantii au atacat predilect sediile de militie, 38 dintre ele fiind ocupate si devastate.

Ofiteri si subofiteri în uniforma statului român au fost batjocoriti, maltratati, sase dintre ei fiind ucisi în mod barbar.

Colonelul Dumitru Coman (Odorheiu Secuiesc), plutonierul major Liviu Teofil Cheuchisan (com. Dealu Harghita), maiorul Aurel Agache (Târgu Secuiesc), plutonierul Gabi Dãnilã (Zetea Harghita), desi n-au folosit armele de foc si s-au purtat pasnic, au fost ucisi public cu sãlbãticie.

O soartã similarã au avut-o si Ferencz Emeric (Cristuru Secuiesc) si Szekely Gavril (Odorhei) si ei ofiteri de militie, pentru cã s-au opus la maltratarea si uciderea colegilor lor români.

Asasinatele au avut caracter ritual, de intimidare a românilor. Maiorul Aurel Agache a fost ucis demonstrativ în centrul orasului Tg. Secuiesc, fiind lovit si scuipat ore întregi de toti maghiarii prezenti la crimã. Într-un ochi i s-a implantat o monedã cu simbolurile românesti, în celãlalt emblema (simbol de stat) de la cascheta uniformei. În gurã i s-a pus un sobolan, iar încercarea de a-i da foc s-a soldat doar cu arderea uniformei, întrucât hainele îi erau îmbibate cu sânge.

În comuna Dealu a fost linsat de unguri Liviu Teofil Cheuchisan, pe care au încercat sã-l jupoaie folosind o furculitã, sub ochii familiei, mamã si copii, dar si în prezenta întregii comunitãti maghiare, care era de fatã.

Sute de militieni români, din Harghita si Covasna au fost crunt maltratati si traumatizati, multi fiind spitalizati dupã aceea luni de zile.

S-au furat circa 400 de arme automate, cu munitie, dintre care 72 nu s-au mai recuperat, si nici 3832 de cartuse.

Militienii maghiari, cu cele douã exceptii amintite, au fost scutiti de acest tratament, ceea ce indicã ostilitatea fatã de Statul Român si simbolurile sale si fatã de reprezentantii români ai autoritãtii de stat.

Au fost profanate, vandalizate si distruse monumente dedicate Armatei Române, eroilor români, personalitãtilor istorice românesti de seamã.

Bisericile ortodoxe au fost atacate, profanate, geamurile sparte, preotii si credinciosii acestor biserici fiind insultati, amenintati si loviti, asa cum s-a întâmplat la Baraolt (Covasna) unde s-a profanat si cimitirul ortodox. Preotul Ciprian Manea a fost amenintat în repetate rânduri cu moartea la Gheorghieni si la Praid.

Biserica ortodoxã din Tg.Secuiesc a fost asediatã de manifestanti maghiari, iar preotul parohiei, Ioan Bercu, amenintat cu moartea luni în sir cu vorbele: “Unde-i preotul român sã-i tãiem gâtul?”. Preotul Ioan Bercu s-a refugiat în comuna Zãbala, iar alt preot, Dumitru Merluscã (Ciceu), în urma atacãrii casei cu bolovani si amenintãrilor cu cutitul s-a refugiat în Moldova. Alti preoti: Dumitru Apostol (Vlãhita), Eugen Micu (Praid), Traian Fântânaru (Gheorghieni), protopopul Dumitru Gherman (Miercurea Ciuc) si altii au fost obligati sã fugã din localitãtile lor, sub presiunea unor localnici maghiari, organizati si instigati de U.D.M.R.

În timpul manifestatiilor maghiare din Harghita si Covasna s-au arborat steaguri ale Ungariei Mari si s-au strigat lozinci antiromâne, sovine.

S-au tinut discursuri revizioniste vizând schimbarea hotarelor dintre Ungaria si România.

Sub deviza “epurarea comunistilor”, de fapt o purificare etnicã mascatã, au fost înlãturati din functiile de conducere ale organelor locale si ale administratiei de stat, ca si a unitãtilor economice, numerosi români, în timp ce vechii comunisti maghiari, stalinisti, au fost mentinuti în functii. Românii au fost înlãturati si alungati din functiile publice sau din localitãti doar pentru cã erau români.

În Harghita sub îndrumarea UDMR s-a vorbit despre un judet secuiesc, sustras autoritãtii de stat a României.

La Sovata, în zilele de 22 si 23 decembrie au fost devastate locuintele a 5 cetãteni: a fostului primar, a 3 militieni, iar casei fostei secretare cu propaganda i s-a dat foc si a ars. De asemeni s-au produs mari stricãciuni sediului Primãriei. Proprietarii acestor imobile au scãpat cu viatã datoritã actiunii unor oameni de bine, români si maghiari din localitate. Prin amploarea lor, aceste acte au provocat panicã în rândul populatiei române din întreg judetul Mures.

continuarea   ———  va urma