Carte: FURTUNA IADULUI de Thomas Goodrich

Incorect Politic
Septembrie 18, 2018

DESCĂRCAȚI AICI

Fragment din Cuvânt Înainte, scris de domnul profesor George Pișcoci Dănescu:

[…]

Cărțile de genul acesta nu se găsesc totdeauna în librării. Ele sunt respinse la difuzare, cenzurate, adesea arse, mai ales în bibliotecile publice, sistematic curățate ideologicește. Adică incendiate !

În ultimele aproape trei sferturi de veac, Securitatea comunistă și politrucii răspopiți, după decembrie 1989, nu au încetat o clipă să ne supravegheze lecturile dizidente, modelul clasic al cenzurii și al terorismului intelectual fiind nu OUG 31/2002, a premierului-pușcăriaș Adrian Năstase, nici legea 217/2015, ci legea 364, din 2 mai 1945, publicată în Monitorul Oficial nr 102, din 4 mai 1945 și promulgată sub auspiciile sinistrei Comisii Inter-aliate de Control, anglo-franco-sovietoamericane, din Bucureștiul de după cataclismicul 23 August

Inutil să adăugăm că legea 364/1945 a fost semnată de majestatea lui, regele Mihai I și de fidelii săi miniștri – Teohari Georgescu la Interne și Petre Constantinescu-Iași la Propagandă. Foarte semnături toate trei, dar niciuna românească !

Încă de pe atunci, lucrurile se petreceau ca astăzi. Nu bulgăroi cu ceafa groasă, nici grecotei cu nas subțire, ci Nemți ratați și Jidani înverșunați. Altfel, foarte drăguți – drăguții de ei, străinii ăștia, rătăciți la noi, ce ne iubesc de ne strâng de gât, cu dragostea lor de aproapele ! Dacă tot nu ne șterg de pe lista lor, ce-ar fi să o șteargă cu totul ! Până nu-i punem la popreală sau la plată. Ce zici Majestate ? Lasă Peleșul, Săvârșinul, Broștenii…, doar n-a venit bunică-tău cu ele în traista din bățul cu care l-a lepădat vaporul, de zece mai, la Drobeta ! Să ne dai un semn și nouă, de mila Măriei Tale !

Nu avem a mulțumii blestematei Comisii Inter-Aliate de Control, care, după Meșterul Manole, nu a avut altă menire decât aceea de a ne tăia cerebralicește împrejur. Ca OUG 31/2002, legea 217/2015 și alte reglementări banditești, una mai scelerată ca alta. Ziua a opta pândește nu numai păpușile cuminți, care habar n-au ce-i aia ziua a opta, ci și pe cei ce trag sforile, care știu mai mult de o groază !

Ce am văzut am văzut ! De acum însă, vedem nu numai Gomora, ci și Sodoma – care deja e pe noi ! Cititorii acestei cărți vor afla că Nemții nu au avut și nu puteau să aibă monopolul crimelor de niciun fel – că nu există crimă germană pe care Aliații să nu o fi comis înzecit, poate însutit !

Până acum însă, adică de aproape trei sferturi de secol, rătăciți între relige și idolatrie, teologii-istorici i-au prezentat pe Nemți și pe aliații lor, printre care și pe noi, Românii, sub culori din cele mai demoniace. Drăcești ! Nu fără interes. Bineînțeles. Interesul poartă fesul. Se măsoară în dolari ! Nimic nou sub soare.

Mareșalul Antonescu, șeful regimului paternalist din România anilor 1940-1944, a fost și este încă prezentat, de către rabinii și teologii-politruci, deghizați în istorici, drept criminal de război, demon, ca și cancelarul german Adolf Hitler, fascistul Mussolini – nu însă și mareșalul Mannerheim, al Finlandezilor, popor a cărui coloană vertebrală merită atenția și admirația noastră.

Lucrurile nu s-au petrecut așa cum pretind politrucii deghizați în istorici, iar adevărul sfârșește prin a ieși la lumină. Istoria nu înseamnă a alege între îngeri și demoni, iar adevărul istoric nu este negociabil la bursa valorilor, Națiunile Unite,

Pactul Nord-Atlantic sau altă tarabă. Odată petrecut, faptul istoric e fapt. Nu poate fi schimbat. Din această cauză, fără antene în Alasca, nici sateliți printre stele, Istoria este o știință mai precisă decât meteorologia, de exemplu, care este probabilă. Probabil sau neprobabil, timpul nu poate fi țintuit locului, ca în povestea cu Decuseară, Miez-de-Noapte și Zori-de-Zi. O bucată de vreme, fenomenele istorice, ca și ploile, pot fi învârtite, meteorologicește – de către cei interesați, puternici și cu antene. Câtva timp, ele pot fi falsificate de teologii-istoricii-meteorologii, securiștii serviciilor secrete, ideologii, politrucii, purtătorii du cuvinte și de fraze, comisarii politici ce s-au înmulțit, după război, prin cariocineză talmudică.

La aproape trei sferturi de veac după sfârșitul războiului și criminala politică a statului banditesc intitulat republica populară sau republica socialistă România, după ce sute de mii de soldați, prizonieri și civili români au pierit pe Prut, pe Nistru, la Cotul Donului în Gulagul siberian sau în cel autohton, urmașilor acestora le putem spune : Sus inimile voastre ! Victis honos !

Glorioșilor Învinși – onoarea este de partea voastră ! Nu ați pierdut războiul pe câmpul de luptă, ci în palatul regelui trădător, al politicarzilor din jurul lui, cărora le țâțâia fundul și li se udau pantalonii când auzeau de Stalin !

Părinții și bunicii noștri au luptat și au murit într-un război just, apărând interesele juste – nu numai ale noastre, ci ale întregii Europe.

Acum, când afroasiatizarea Vechiului continent se petrece sub ochii noștri, înțelegem și mai bine lupta și sacrificiile lor, chiar dacă, în mările europene, ca în toate mările, există insule și insule.

Una dintre acestea, dincolo de Mânecă, se crede cireașă pe savarină. Meteahna va trece odată cu cireașa ! Cât o fi el de perfid, perfidul Albion nu scapă de ce se teme. Londonistanul, Ouagadougou sur Seine și alte metropole oacheșe au umplut deja golul, de după război, din cireașă și nu numai. Orașullumină e în pană de lumină iar învingătorii în pană de omenie.

Natura are oroare de vid !

[…]