Sau virusul ei mortal al vremurilor și al societății noastre, termenul virus fiind mai la modă. Cancerul societății noastre este cu siguranță traficul de influență legalizat. Lobby-ul este cu siguranță cea mai veche profesie din lume. Există în orice moment al istoriei și sub toate regimurile. Fie că le numim grupuri de presiune, vizitatori de seară, cameră de meserii, eminențe cenușii sau genii malefice, lobiștii au existat dintotdeauna și au încercat întotdeauna să influențeze cercurile de putere pentru profitul lor. Pentru lobby-iști, etica, legile sau opinia publică nu contează. Doar obiectivul lor. Este vorba despre promovarea intereselor grupurilor private pe care le reprezintă. Mijloacele de presiune pe care le au la dispoziție rezistă vremurilor și sunt întotdeauna aceleași: corupție, prostituție, constrângere prin amenințare și șantaj.

Analiștii media autorizați și plătiți ne spun că trebuie să facem diferența între lobby și corupție. Lobby-ul ar tinde să influențeze o decizie, iar corupția să controleze o persoană. Această afirmație foarte periculoasă, nu doar ipocrită. Nu controlăm pe cineva aflat sub influență? Fără niciun gram de moralitate, mă duc acolo unde sunt reprezentate cel mai bine interesele mele și cele ale clienților mei. Influența crescândă a lobby-urilor este un fenomen global. Europa reprezintă un paradis al lobby-urilor. Bruxelles are peste 10.000 de organizații înregistrate în registrul oficial al lobby-ului. Potrivit Transparency International, 30.000 de lobbiști bântuie coridoarele Uniunii Europene cu singurul obiectiv de a influența deciziile politice a jumătate pe atâta oficiali ai UE.

Există 40 de lobbiști acerbi pentru un singur europarlamentar. „La un moment dat sau altul trebuie să punem această problemă pe masă pentru că este o problemă la democrație: cine reprezintă puterea, cine guvernează? La urma urmei, nu sunt deja bine stabiliți influențatori rețelelor sociale care influențează milioane de adepți fără minte și cu potențial de vot? Problema cu privire la etica lobbyiștilor este aceeași cu cea pusă pentru o societate liberală prin existența societăților secrete în ceea ce privește transparența.

Țintele lobbyiștilor, spre deosebire de cea a influențatorilor de pe rețelele sociale, sunt aleșii responsabili de legiferarea în domeniile consumatorilor, industriei, mediului și sănătății publice, cei care pot atribui contracte de stat suculente.

Potrivit statisticilor HATVP (Înalta Autoritate pentru Transparență în Viața Publică), guvernul și Parlamentul sunt vizate în 60% din acțiunile reprezentanților intereselor și, în cadrul guvernului, Ministerul Mediului este, de asemenea, împărtășit cu cel al Economiei iar Finance aproape jumătate din influențe. Aceasta constituie un atac extrem de grav asupra democrației. În realitate, executivul este asediat de lobby-uri din toate categoriile sociale, căci conducătorii le integrează în modelul lor de guvernare. Nu mai este vorba de a te înconjura cu experți sau specialiști, sau chiar reprezentanți ai asociațiilor cetățenești, ci emisari ai grupurilor de interese a căror singură legitimitate este profitul acționarilor privați. Rezistența morală a unui funcționar ales la cântecele de sirenă ale lobiștilor, indiferent de atribuțiile sale europene, naționale, municipale sau asociative, este legată de temporalitatea mandatului său și de disproporția bugetelor pe care le manipulează în raport cu propriile sale venituri.

José Manuel Barroso, președinte al Comisiei Europene timp de zece ani, este acum lobbyist în beneficiul băncii americane Goldman Sachs. Iată poate cel mai clar exemplu de corupție de interese. Este cel mai dezinhibat exemplu. În mod corect, cum putem spera că o decizie politică supusă unor astfel de presiuni zilnice poate servi interesului general? Lupta împotriva evaziunii fiscale, una dintre prioritățile executivului european, este un alt exemplu edificator. Potrivit Corporate Europe Observatory, consultanții însărcinați de Comisia Europeană pentru efectuarea auditurilor financiare – Deloitte, PwC, Ernst & Young și KPMG – sunt tocmai aceia al căror nume corporativ este de a consilia companiile cu privire la pachetele fiscale pentru afacerile lor. Judecați d-voastră ce fel de sfaturi vor da aceștia și în favoarea cui.

La fel de bine puteți solicita celor de la DSP, ai căror membri sunt foarte bine plătiți de laboratoarele farmaceutice să conducă politica de sănătate a țării sau să cereți unui urs să monitorizeze o rezervă de miere. Astfel aceste grupurile de interese private, au de ce să fie suspectate de a afecta grav funcționarea democrației. Executivul face un apel masiv către lobby-uri pentru a stabili o ordine politică fără a reglementa însă practicile și abuzurile criminale ale acestei mafii. Acesta a fost cazul, în special, atunci când a fost vorba de constituirea unui consiliu științific și CSU (consiliu pentru situații de urgență) responsabil de definirea politicii de sănătate a crizei Covid. Toți membrii care alcătuiesc aceste consilii presupus a fi independente sunt de fapt alcătuite din inși bine, foarte bine plătiți direct sau indirect de industria farmaceutică, aflați astfel într-un flagrant conflict de interese. Se justifică deci pe deplin să punem la îndoială în mod legitim relevanța sfaturilor lor. Sistemul de sănătatea a devenit mult prea politizat și gangrenat de lăcomia profitului, pentru a mai fi și credibil.

http://www.sens.ro/site/carte/20