Bozgorii propun cod administrativ prin care limba maghiară devine limbă oficială

Incorect Politic
Martie 1, 2020

Via ActiveNews:

I-am ținut la sân. Le-am dat lapte și drepturi mai multe decât au românii, din România, din Ungaria sau de oriunde în lume. S-au târât încet, încet – “politica pașilor mărunți” – până la gâtul României, pe care l-au înfășurat cu pielea lor rece, cu solzi năpârliți de rele. Și-acum își pregătesc, metodic, mușcătura fatală: la carotidă. Ba nu s-au dat în lături să se urce chiar și în capul României. Să ni-l aducem aminte pe funestul Tăriceanu, căsătoritul la (cu?) Budapesta, fost prim ministru trădator de țară și asociat al rezidentului spionajului ungar în România, Rudas Erno, care a vrut să pună în brațele Ungariei, împreună cu secundul lui, Ungureanu, întreaga Moștenire a Fundației Gojdu, evaluată la circa 3 miliarde de euro. Adică exact cât Tezaurul României furat de Moscova. Și care a fost “pedeapsa” pentru cei doi? Unul a fost recompensat cu șefia SIE și chiar și a celui mai penibil Guvern din Istoria României – la mare concurență, umăr la umăr, cu cel al lui Julien Șoloș – iar altul a ajuns numărul 2 în stat! Au pensii speciale, mașini cu gărzi și vile pe măsură, toate asigurate din sudoarea celor pe care n-au reușit să-i fure, în totalitate. Tradarea e plătită bine în România.

Acum, vipera cu corn maghiară, năpârca cu cioc – cum îi spune românul, e gata din nou să-și împroaște veninul ucigaș: prin Codul Administrativ pritocit de defunctul Guvern PSD – ALDE și Legea Educației UDMR, umflată din pupă de fosta șefă a SOROS, Renate Weber, suită (și ea) taman în copacul numit Avocatul Poporului (care popor?, asta-i întrebarea).

Amețită de virușii reali care au penetrat sistemul de apărare al țării, România mai are de primit în cap doar o leucă: re-“reorganizarea administrativ-teritorială”. Și destrămarea ei e ca și făcută. Dar până atunci ni se servește prembulul dezintegrării României – Codul Administrativ, după cum arată celebrul general Radu Theodoru într-o chemare la o manifestație împotriva acestui act murdar, respins de președintele României și contestat formal la Curtea Constituțională.

Duminică, 1 Martie, la orele 17.00, ultimii români din Harghita și Covasna, cei care trăiesc la propriu cea mai dezumanizantă purificare etnică din spațiul politic românesc, vor fi la București, la statuia Leului care urlă la istorie de lângă Palatul Cotroceni, pentru a-i avertiza pe toți românii că în curând s-ar putea ca pe mașinile de Poliție să scrie Rendőrség și Gabori iar la Tribunal să meargă cu traducător din țigănește și ungurește, cele mai mari minorități de la noi, de altfel asemănătoare în multe privințe, cum ar fi și generoaselor fonduri care le sunt dedicate, desigur, din filantropie, de Rețeaua Deschisă Soros.

Pentru cei care nici nu știu ce li se întâmplă în timp ce media bate coronavirusul în piuă, Codul Administrativ servit de PSD și ALDE pe tavă UDMR-ului – în regim de urgență! (care este justificarea pentru OUG?) -, ca troc politic pentru susținerea fostului Guvern, acum dus cu dricul la închisoare, include aspecte clar anticonstituționale privitoare la extinderea folosirii limbii maghiare de la nivel local la nivel central, adică în deconcentrate și instituțiile publice aflate în subordinea acestora. De asemenea, include eliminarea pragului de 20% pondere minorități naționale ca o condiție de folosire în administrația locală a limbii minorității respective. Cu alte cuvinte, orice limbă a unei minorități, și în special a celei care s-a manifestat constant, de 30 de ani (și mai bine) împotriva caracterului României de statul național unitar, poate deveni o a doua limbă oficială în stat, ceea ce poate consacra oficializarea pulverizării din interior a statului român.

Pentru a se face că lucrează, cum ne-au invățat toate liftele din ’89 încoace, Avocatul Poporului, recte madam Weber, a contestat Ordonanța de Urgență a Codului la CCR doar pe chestiuni tehnice, nu de fond, drept urmare, pe 12 februarie, Curtea a respins contestația de formă declarând astfel constituțională gălușca fierbinte pe care președintele României refuzase deja să o înghită, respingând promulgarea ei. O va înghiți, oare, acum, deși este preparată de PSD și ALDE, dușmanele liberalismului îmbrățișat de președintele României? Madam Dăncilă s-a bucurat post-captivus pe Facebook “că decizia Curții Constituționale a confirmat constituționalitatea OUG 57 din 2019 privitoare la Codul Administrativ”. I-auzi, Orban! Va vota oare PNL, aprigul luptător TV cu corupții din PSD, Codul Ticăloșilor?

Al doilea punct important pentru care Asociația Calea Neamului cheamă românii Duminică la Cotroceni este Legea Educației violate, modificată barbar de UDMR și care a fost deja votată de Senat luna aceasta și ar putea ajunge cat de curând pe masa președintelui, spre promulgare. Dacă trece, Universitățile vor fi obligate să asigure celor care doresc examene de admitere și absolvire în limba maghiară indiferent daca ele au sau nu au secții cu predare în limba maghiară, ceea ce deja este, de altfel, pe rol, prin Ordin de ministru. În primele zile ale acestui an, când unii încă nu-și reveniseră din fusul de Miami sau sarmaua de Teleorman, Limba Română a fost exclusă ca obligatorie pentru examenele de admitere în ciclurile de studii universitare de licență, de master și de doctorat, grație aceleiași grețe crețe de Weber. Iată cum sună aberația cerută și impusă de fosta șefă Soros prin Ordinul celui de-al 29-lea ministru al Educației din ultimii 30 de ani: “Prin excepție, pentru elevii care au urmat studiile într-o limbă de circulație internațională sau într-o limbă a minorităților naționale, certificarea competențelor lingvistice de comunicare orală în limba română se face cu diploma de bacalaureat”.De asemenea, conform prevederilor introduse de UDMR, nici o clasa cu predare în limba maghiara de la o unitate de învățământ de pe teritoriul României nu se poate desființa fără acordul UDMR. Chiar dacă are un singur elev. Să privim în oglindă ce se întâmplă cu elevii români din statul “prieten” Ucraina. Sau chiar cu cei din Ungaria.

Și UDMR, acest LSD al tuturor guvernelor României, mai are o castană pe țeavă – modificări aduse Legilor Justiției printre care, între alte pretenții care favorizează numiri de judecători și procurori maghiari se numără și permiterea ca cererile și înscrisurile în dosare să fie redactate în limba minoritarului și traduse de instanțe pe spezele statului; practic același obiectiv, ca maghiara să devină o a doua limbă oficială, în Justiție. Parcă nu era de ajuns Ordonanța de Urgența a micului ticăloșescu Ponta, cu nr. 36/2012, care reia o Hotărâre a lui Petru Groza din 1950 (!), privind organizarea Monitorului Oficial al României, prin care acum este modificat Articolul 21 cu următorul cuprins: “Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, și în limba maghiară. Pentru Partea I în limba maghiară, cheltuielile de publicare se suportă din bugetul Secretariatului General al Guvernului”. Ordonanță prin care, așa cum a calculat excelentul observator basarabean și apărător al drepturilor românilor Vlad Cubreacov, Publicația Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), în traducere, în limba maghiară, a devenit cea mai scumpă publicație din lume, atingând costuri per exemplar (!) între 1691,78 Euro și 1976,68 Euro (!).

„Astfel, Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), în traducere, în limba maghiară, este, pe de o parte, publicația cu cel mai mic tiraj pe ediție și anual din România și din lume, și, pe de altă parte, publicația care implică per exemplar cele mai mari costuri bugetare, făcând dovada ineficienței financiare și a risipei nejustificate a resurselor bugetare ale statului. O adevărată publicație de lux și o ultrararitate editorial-poligrafică pe glob. Este de mirare că Guiness Book nu s-a sesizat sau nu a fost sesizat până acum asupra acestui record cu totul inedit al României plătitoare (și Ungariei beneficiare)”, scrie Vlad Cubreacov.

Subminarea statului național român este străvezie.

Dar măcar dacă ar fi o limbă armonioasă, să ne bucure urechile. Să mergem de încântare pe la examenele viitorilor mari literați conaționali doar pentru a le audia melodicitatea limbii. Dar așa, ca să-l cităm pe marele nostru înaintaș, Mihai Eminescu, de la care încă avem cu toții de învățat: “Limba? ar trebui să li fie rușine de ea. Sunetele îngrozesc piatra; construcția, modul de a înșira cugetările, de a abstrage noțiunile, tropii, cu un cuvânt spiritul infiltrat acestui material grunzuros, sterp, hodorogit, e o copie a spiritului limbii germane. Ei vorbesc germănește cu material de vorbă unguresc”.

În deschiderea lucrării „O Insulă a Șerpilor în inima României” a bravului scriitor Ion Longin Popescu, un adevărat pictor în frescă al durerilor românilor din inima României, fostul Episcop de Harghita și Covasna, acum Mitropolit al Banatului, vrednicul ierarh Ioan Selejean, spunea tranșant: „Statul român nu are nicio strategie pentru acest spațiu și pentru românii din Harghita și Covasna. Nu am văzut o strategie de integrare totală a acestor județe în România! Mai bine zis, statul are o strategie Zero în acest sens. Județele Harghita și Covasna sunt o Insulă a Șerpilor în centrul României, care nu reprezintă niciun interes pentru București. Nu, pentru că suntem numai 100.000 de români în cele două județe și oferim voturi cam puține! Când am pierdut adevărata Insulă a Șerpilor, în jurul căreia mustește petrolul, Statul Român n-a făcut nimic, că n-a putut! De aceea, mă întreb: oare politicienii români nu au învățat nimic din pierderea Insulei Șerpilor? Nu au învățat din pierderea altor teritorii, care nu mai sunt, la ora actuală, în România? Oare nu știu că orice palmă de pământ al țării are, la un moment dat, o valoare inestimabilă?”

Poate a venit, totuși, momentul să ne recuperăm teritoriile ocupate prin politica târășului prin budoarele politicii și ale serviciilor, să luăm vipera cu corn de cap cu ajutorul instituțiilor abilitate și să-i strivim glandele salivare până elimină tot veninul, doar pentru a-l servi ca ser antiviperin politicienilor deja mușcați și contaminați, în primul rând, cu virusul trădării.

Nu putem încheia acest text de alarmă fără a aminti, cu de la Eminescu – Românul Absolut citire, că Limba Română este din veci și în veci stăpână și tot ce trebuie să înțeleagă “năpârcile cu cioc” e să ne respecte limba așa cum le-o respectăm și noi, după cum se vede prin drepturile pe care le au la noi ca la nimenea. Și punctum!

“Ș-apoi ni se pare că nici un neam de pe fața pământului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai românul, pentru că nimene nu este mai tolerant decât dânsul”

“Constatăm mai înainte de toate că românii nu sunt nicăiri coloniști, venituri, oamenii nimărui, ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populație nepomenit de veche, mai veche decât toți conlocuitorii lor. Căci dacă astăzi se mai ivește câte un neamț singular care caută să ne aducă de preste Dunăre, nu mai întrebăm ce zice un asemenea om, ci ce voiește el. Nici mai este astăzi cestiunea originei noastre, abstrăgând de la împrejurarea că o asemenea interesantă cestiune nu este de nici o importanță.

Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent, suntem români și punctum. Nimeni n-are să ne ‘nvețe ce-am fost sau ce-am trebui să fim; voim să fim ceea ce suntem – români. A mai discuta asupra acestui punct sau a crede că frica de ruși ne-ar ademeni să ne facem nemți sau vice-versa sau, cum cred ungurii, că de frica acestor doi ne-am putea găsi flatați să ne contopim cu nația maghiară, toate acestea sunt iluzii de școală; limba și naționalitatea românească vor pieri deodată cu românul material, cu stingerea prin moarte și fără urmași a noastră, nu prin desnaționalizare și renegațiune. A persecuta naționalitatea noastră nu însemnează însă a o stinge, ci numai a ne vexa și a ne învenina împotriva persecutorilor.

Ș-apoi ni se pare că nici un neam de pe fața pământului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai românul, pentru că nimene nu este mai tolerant decât dânsul. Singure țările românești sunt acelea în care din vremi străvechi fiecare au avut voie să se închine la orice d-zeu au vroit și să vorbească ce limbă i-au plăcut. Nu se va găsi o țară în care să nu se fi încercat de a face prozeliți din conlocuitorii de altă lege ori de altă limbă; hugenoții în Franța, maurii în Spania, polonii față cu rutenii, ungurii cu românii – toți au încercat a câștiga pentru cercul lor de idei populațiile conlocuitoare și aceasta prin presiune, cu de-a sila; românul privește c-un stoicism neschimbat biserica catolică, atât de veche în Moldova, și nu i-a venit în minte să silească pe catolici de a deveni orientali; lipovenii fug din Rusia și trăiesc nesupărați în cultul lor pe pământul românesc, apoi armenii, calvinii, protestanții, evreii, toți sunt față și pot spune dacă guvernele românești au oprit vro biserică sau vro școală armenească, protestantă sau evreiască. Nici una.

Ni se pare deci că pe pământurile noastre strămoșești, pe care nimene nu le stăpânește jure belli, am avea dreptul să cerem să ni se respecte limba și biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor.”

PS: Că tot aniversăm Trianonul anul acesta, aducem aminte diriguitorilor statului român (fie ei doar cu numele) și ai Bisericii Ortodoxe Române, că prin însuși Tratatul de la Trianon Ungaria era obligată să restituie bunurile Fundației Gojdu în întregime. La 100 de ani de la nerespectarea acestor prevederi, poate ar fi cazul să se acționeze legal pentru recuperarea fabuloasei averi de 3 miliarde de euro și încredințarea ei moștenitorilor de drept: tinerii studioși români ortodocși din Transilvania pe veci română. Amin.