Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Februarie 14, 2025
Bombardarea Dresdei – Furtuna Iadului – cum Anglia și America au comis crime împotriva omenirii ucigând în masă femei și copii
Astăzi este aniversarea bombardării Dresdei.
America și Anglia au bombardat intenționat întregul oraș, ucigând până la 250 000 de civili.
Marea majoritate au fost femei și copii, deoarece toți bărbații erau plecați la război.
Germania nu a bombardat niciodată în mod deliberat civili.
Adevărații criminali din cel de-al doilea război mondial au fost Aliații bolșevismului, iar băieții buni, care au pierdut războiul, sunt astăzi cei mai demonizați combatanți din istoria războaielor.
Documentar
Există un documentar teribil despre acest genocid:
https://www.bitchute.com/video/59kX8lQkWYAI
Carte despre Furtuna Iadului
Fragment din Cuvânt Înainte, scris de domnul profesor George Pișcoci Dănescu:
[…]Cărțile de genul acesta nu se găsesc totdeauna în librării. Ele sunt respinse la difuzare, cenzurate, adesea arse, mai ales în bibliotecile publice, sistematic curățate ideologicește. Adică incendiate !
În ultimele aproape trei sferturi de veac, Securitatea comunistă și politrucii răspopiți, după decembrie 1989, nu au încetat o clipă să ne supravegheze lecturile dizidente, modelul clasic al cenzurii și al terorismului intelectual fiind nu OUG 31/2002, a premierului-pușcăriaș Adrian Năstase, nici legea 217/2015, ci legea 364, din 2 mai 1945, publicată în Monitorul Oficial nr 102, din 4 mai 1945 și promulgată sub auspiciile sinistrei Comisii Inter-aliate de Control, anglo-franco-sovietoamericane, din Bucureștiul de după cataclismicul 23 August
Inutil să adăugăm că legea 364/1945 a fost semnată de majestatea lui, regele Mihai I și de fidelii săi miniștri – Teohari Georgescu la Interne și Petre Constantinescu-Iași la Propagandă. Foarte semnături toate trei, dar niciuna românească !
Încă de pe atunci, lucrurile se petreceau ca astăzi. Nu bulgăroi cu ceafa groasă, nici grecotei cu nas subțire, ci Nemți ratați și Jidani înverșunați. Altfel, foarte drăguți – drăguții de ei, străinii ăștia, rătăciți la noi, ce ne iubesc de ne strâng de gât, cu dragostea lor de aproapele ! Dacă tot nu ne șterg de pe lista lor, ce-ar fi să o șteargă cu totul ! Până nu-i punem la popreală sau la plată. Ce zici Majestate ? Lasă Peleșul, Săvârșinul, Broștenii…, doar n-a venit bunică-tău cu ele în traista din bățul cu care l-a lepădat vaporul, de zece mai, la Drobeta ! Să ne dai un semn și nouă, de mila Măriei Tale !
Nu avem a mulțumii blestematei Comisii Inter-Aliate de Control, care, după Meșterul Manole, nu a avut altă menire decât aceea de a ne tăia cerebralicește împrejur. Ca OUG 31/2002, legea 217/2015 și alte reglementări banditești, una mai scelerată ca alta. Ziua a opta pândește nu numai păpușile cuminți, care habar n-au ce-i aia ziua a opta, ci și pe cei ce trag sforile, care știu mai mult de o groază !
Ce am văzut am văzut ! De acum însă, vedem nu numai Gomora, ci și Sodoma – care deja e pe noi ! Cititorii acestei cărți vor afla că Nemții nu au avut și nu puteau să aibă monopolul crimelor de niciun fel – că nu există crimă germană pe care Aliații să nu o fi comis înzecit, poate însutit !
Până acum însă, adică de aproape trei sferturi de secol, rătăciți între relige și idolatrie, teologii-istorici i-au prezentat pe Nemți și pe aliații lor, printre care și pe noi, Românii, sub culori din cele mai demoniace. Drăcești ! Nu fără interes. Bineînțeles. Interesul poartă fesul. Se măsoară în dolari ! Nimic nou sub soare.
Mareșalul Antonescu, șeful regimului paternalist din România anilor 1940-1944, a fost și este încă prezentat, de către rabinii și teologii-politruci, deghizați în istorici, drept criminal de război, demon, ca și cancelarul german Adolf Hitler, fascistul Mussolini – nu însă și mareșalul Mannerheim, al Finlandezilor, popor a cărui coloană vertebrală merită atenția și admirația noastră.
Lucrurile nu s-au petrecut așa cum pretind politrucii deghizați în istorici, iar adevărul sfârșește prin a ieși la lumină. Istoria nu înseamnă a alege între îngeri și demoni, iar adevărul istoric nu este negociabil la bursa valorilor, Națiunile Unite,
Pactul Nord-Atlantic sau altă tarabă. Odată petrecut, faptul istoric e fapt. Nu poate fi schimbat. Din această cauză, fără antene în Alasca, nici sateliți printre stele, Istoria este o știință mai precisă decât meteorologia, de exemplu, care este probabilă. Probabil sau neprobabil, timpul nu poate fi țintuit locului, ca în povestea cu Decuseară, Miez-de-Noapte și Zori-de-Zi. O bucată de vreme, fenomenele istorice, ca și ploile, pot fi învârtite, meteorologicește – de către cei interesați, puternici și cu antene. Câtva timp, ele pot fi falsificate de teologii-istoricii-meteorologii, securiștii serviciilor secrete, ideologii, politrucii, purtătorii du cuvinte și de fraze, comisarii politici ce s-au înmulțit, după război, prin cariocineză talmudică.
La aproape trei sferturi de veac după sfârșitul războiului și criminala politică a statului banditesc intitulat republica populară sau republica socialistă România, după ce sute de mii de soldați, prizonieri și civili români au pierit pe Prut, pe Nistru, la Cotul Donului în Gulagul siberian sau în cel autohton, urmașilor acestora le putem spune : Sus inimile voastre ! Victis honos !
Glorioșilor Învinși – onoarea este de partea voastră ! Nu ați pierdut războiul pe câmpul de luptă, ci în palatul regelui trădător, al politicarzilor din jurul lui, cărora le țâțâia fundul și li se udau pantalonii când auzeau de Stalin !
Părinții și bunicii noștri au luptat și au murit într-un război just, apărând interesele juste – nu numai ale noastre, ci ale întregii Europe.
Acum, când afroasiatizarea Vechiului continent se petrece sub ochii noștri, înțelegem și mai bine lupta și sacrificiile lor, chiar dacă, în mările europene, ca în toate mările, există insule și insule.
Una dintre acestea, dincolo de Mânecă, se crede cireașă pe savarină. Meteahna va trece odată cu cireașa ! Cât o fi el de perfid, perfidul Albion nu scapă de ce se teme. Londonistanul, Ouagadougou sur Seine și alte metropole oacheșe au umplut deja golul, de după război, din cireașă și nu numai. Orașullumină e în pană de lumină iar învingătorii în pană de omenie.
Natura are oroare de vid !
[…]
Genocidul crestin… continua si astazi!
Nu numai crestin, ci si impotriva intregii rase Ariene.
La Dresda, bestiile anglo-americane au continuat asasinarea in masa a civililor si distrugerea de locuinte – nu de obiective militare!
De [re-]vazut Operatiunea Gomora Hamburg, 1943
Succint dar palida descriere…:
https://www.nationalww2museum.org/war/articles/operation-gomorrah-first-firestorms
si destul de detaliat dar cu ascunderea numarului real de oameni ucisi, majoritatea arsi de vii:
https://en.wikipedia.org/wiki/Bombing_of_Hamburg_in_World_War_II
in Bucuresti englezii bombardau noaptea la lumina lampioanelor lansate in prealabil….americanii bombardau ziua!
Bombardamentele angloamericane salbatice ale oraselor germane pline de batrani, femei, copii si refugiati, pentru ca barbatii luptau pe front, au fost CRIME CU PREMEDITARE si nu pot fi nici iertate, nici scuzate in veci. De altfel, la ce sa te astepti de la cei planuiau si urmatoarele, Hiroshima si Nagasaki distruse nuclear, alte CRIME de razboi. Nu pot avea alte nume decat crime peste crime, cu criminali nepedepsiti in veci.
Catre toti cititorii cu constiinta treaza:
In noaptea nasterii mele:
Autorul și investigatorul olandez Robin de Ruiter, în cartea sa „Hitler nu a murit la Berlin”, dă o descriere pregnantă a acelei nopți halucinante a ororii absolute:
„Dresda. La 7 februarie 1945, la conferința de la Yalta (Crimeea), Winston Churchill a spus următoarele: «Noi am ucis până acum șase milioane de germani. Poate că vom reuși, până la sfârșitul războiului, să ucidem încă un milion de persoane»”.
”La nici zece zile de la rostirea de către Churchill a cuvintelor de mai sus, atacurile aeriene anglo-americane asupra Dredei au provocat 330.000 de morți.
Ravagiile militare asupra Dresdei pricinuite de Aliați în februarie 1945 erau complet inutile. Orașul acesta pur cultural, monument istoric situat în afara zonei de conflict, era lipsit de orice importanță strategică din punct de vedere al nodurilor de comunicații și era lipsit de orice industrie importantă.
Dresda nu avea nici un bunker, nici o industrie de război și nici o apărare antiaeriană, ci peste 1.250.000 de locuitori nevinovați, de toate vârstele, majoritatea femei și copii, bolnavi și bătrâni. Populația Dresdei număra pe atunci încă vreo sută de soldați și o sută de mii de refugiați din teritoriile estice. Dar în luna februarie, peste 600.000 de refugiați germani își găsiseră acolo adăpost în fața înaintării Armatei Roșii.
Mii de bombardiere și de avioane de vânătoare și bombardament americane și britanice au participat la primul atac care s-a desfășurat în noaptea de 13 februarie la ora 21,30. Timp de jumătate de ceas, o ploaie torențială de foc și oțel a căzut peste orașul deschis Dresda, însumând 460.000 de bombe incendiare cu fosfor, plus 3.000 de mine și de bombe explozive. Orașul a fost transformat într-un morman de cenușă. Mamele își smulgeau copiii îngroziți din paturile lor calde ca să se refugieze cu ei in pivnițe, în timp ce primele bombe incendiare începeau să distrugă orașul. Mii și mii de locuitori ai Dresdei și-au găsit sfârșitul în chinuri de nedescris. Doctorii și infirmierele au fugit la posturile lor unde să își facă datoria. Răniții au fost cărați în adăposturi și beciuri. Străzile și piețele erau pline de persoane neajutorate căutând unde să se adăpostească de urgie. Suflul incendiilor aspira oxigenul din pivnițe. Alte mii de persoane au pierit asfixiate, astfel că pivnițele au devenit gropi comune. În urma șocului și groazei, cei mai mulți supraviețuitori au înnebunit.
Bombele cu fosfor cădeau în neștire pretutindeni. Bărbați, femei și copii fugeau arzând ca niște torțe vii pe străzi, înainte de a se prăbuși fără viață. Urletele victimelor se amestecau cu cele ale animalelor martirizate. Celebra grădină zoologică din Dresda era o mare de foc. Din cuști se scurgea sânge. Automobilele explodau. Câini în flăcări atacau oamenii. Zidurile se prăbușeau sub ploaia de bombe, conductele de gaz și de apă făceau explozie peste tot. Mamele se culcau peste copiii lor în încercarea zadarnică de a-i proteja de căldura infernală ambiantă. Mulți oameni s-au sinucis. După primul atac, incendiile mistuiau deja mii de case. Orașul tot era un ocean de flăcări.
Al doilea atac s-a produs, intenționat în aceeași noapte, trei ore mai târziu. Toate forțele umane disponibile venite din împrejurimi în ajutorul victimelor au fost luate prin surprindere și omorâte: pompieri, doctori, militari. Absolut totul a fost transformat în cenușă, mașinile Crucii Roșii și ambulanțele nu mai erau decât epave calcinate.
Supraviețuitorii se târau spre parcuri, de-a lungul Elbei. Erau femei, bătrâni și copii, sângerând, pe jumătate dezbrăcați și plini de arsuri. Femei însărcinate, abia ținându-se pe picioare până acolo, se prăvăleau și nășteau pe pământul gol.
Nimic nu rezistase acelor atacuri, nici marele parc central, nici gările, nimic. Enormele bombe explozive și cele cu fosfor transformaseră în haos locurile care nu arseseră încă. În zori, norii de fum se ridicau la peste cinci kilometri deasupra orașului.
Și atunci a apărut al treilea val de avioane. Al treilea atac monstruos a avut loc la zece ore distanță de al doilea, pe 14 februarie 1945, la ora 11 și un sfert a.m. 1.200 de avioane americane au bombardat perifieria Dresdei și satele din împrejurimi. Avioane de vânătoare monomotor trăgeau rafale în tot ce mișca, în tot ce mai dădea vreun semn de viață.”
Aflând mai târziu amploarea carnagiului, unii piloți aliați aveau să își ceară iertare. Din arhivele secrete britanice reiese că majoritatea dintre ei au fost luați prin surprindere de planul atacării orașului deschis Dresda. Ei știau că acolo nu exista nici o protecție, nici o apărare antiaeriană. Tocmai de aceea, ca să nu se opună planului de anihilare, ordinul de atac le-a fost dat în ultimul moment.
Germania pierduse războiul cu câteva luni înainte. Atacurile aeriene asupra Dresdei au fost o crimă de război cu premeditare, o mișelie abominabilă, o scenă de bestialitate și barbarie fără precedent. Nicicând atâtea persoane nu fuseseră ucise într-o singură noapte. În raportul Crucii Roșii Internaționale asupra bombardamentelor din al Doilea Război mondial, Report of the Joint Relief 1941-1946 (Raport despre ajutoarele grupate, între 1941 și 1946), cifrele referitoare la Dresda, orașul german cu cei mai mulți refugiați, au fost de 330.000 de morțiˮ.
De 80 de ani suntem mințiți și mințim la rândul nostru. Să nu ne mai ascundem după degete, ci să spunem răspicat adevărul: ce s-a întâmplat la Dresda în noaptea de 13-14 februarie 1945 a fost exterminare plănuită și executată la rece, crud și nemilos, iar cei care au pus la cale acea oroare nemaiîntâlnită în istoria și-așa mult prea sângeroasă a umanității se numesc criminali de război. Aceștia sunt Churchill, generalul Harris cu toată adunătura sociopată din jurul lor, si Roosevelt, generalul Eisenhower cu tot trustul lor de creiere întunecate și bete de răzbunare.
Suntem mințiți și mințim. Am fost siliți, din grea neștiință, să adulăm în perioada comunistă asemenea criminali de război, dar și ‟gânditori și teoreticieniˮ ca Marx şi Engels care propovăduiau necesitatea imediată a distrugerii României, ca fiind un Stat conservator, de dreapta, imun la propaganda comunistă: “Românii sunt un popor fără istorie (sic, n.n.) destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice. Dispariţia lor de pe faţa pământului va fi un pas înainteˮ.
Aceștia ți-au fost eroii impuși, biată omenire mințită, abuzată, spălată pe creier și tăiată mental împrejur. Dar și mai rău este că aceste fantome bântuie în continuare Europa pe care o credeam tămăduită, imunizată. Dar nu este.
Textul este scurt dar edificator. Au folosit si bombe cu explozie intarziata ca sa fie macelul maxim, sa-i omoare si pe cei care incercau sa salveze. Toti cei mentionati in text, erau jidani. Toata operatinua a fost planuita de jidanii talmudisti. Acuma ei ridica din umeri, nu au auzit de aceste crime… In veci, jidanii nu-si vor recunaste vina, pentru ca aceasta rasa jidaneasca are altfel de creier.
Vinovati au fost jidanii care i-au pacalit pe englezi si americani sa mearga intr-un razboi fratricid. Vinovati au fost si pilotii englezi si americani care au apasat butonul de lansare a bombelor deasupra Dresdei, ei stiind ca este oras civil, de jos nu s-a ripostat cu nici un fel de artilerie, ei bombardand ca la poligonul de exercitii, fara risc, de distractie. Ce constiinta aveau vacarii cand mitraliau coloanele de disperati care se indepartau de Dresda ? Ma intreb cata nesimtire la englezi si americani sa se laude ca sunt “veterani de razboi”, cand in realitate au fost niste criminali.
Dupa razboi s-au infumurat cu “eroismul” lor de vacari retardati, au fost gadilati la orgoliu in toate filmele jidanesti de la Hollywood, zeci de ani si chiar si in zielele noastre. Debarcand in Normandia, li s-a urcat la cap ca au “eliberat” Europa, pe care in realitate au distrus-o impreuna cu analfabetii sovietici condusi de un psihopat mason. La comemorarea a 50 de ani, 1995, de la “marea debarcare”, au venit in Normandia americani si canadieni veterani (criminali), sperand ca li se va multumi dinou pentru crimele lor. Ce am auzit printre canadieni la acel moment, eu aflandu-ma la Montreal, e ca au fost sifonati, populatia neprimindu-i cu entuziasmul pe care si-l doreau, asa cum stiau ei din filmele jidanesti. Asta ca dovada ca in 1995 erau deja multi francezi, europeni, care stiau adevarata fata a razboiul jidanit si a americanilor si englezilor pacaliti zdravan.
Nu s-au gasit macar doi piloti cu bunsimt, unul englez si unul american care sa intoarca avioanele si sa bombardeze parlamentul de la Londra si Casa Alba (Sinagoga Alba din Wasington). Dar daca toti pilotii schimbau directia, istoria ar fi fost diferita.
Impotriva Germaniei au luptat 121 de tari, cand Germania a ramas total singura in lupta disperata. Fiind multi, Prostii au castigat razboiul. Dar chiar daca au “castigat”, tot Adolf Hitler a avut dreptate. Dovada ceea ce se petrece azi in toata Europa, in SUA, Canada si peste tot. Decadere, imoralitate, mizerie, poluare, lacomie, droguri, ponografie, prostitutie, carti pornografice, cinema jidanit, teatru jidani, sport jidanit, politicieni de cea mai joasa speta, imorali. DISTRUGEREA PLANETEI ! Planeta se ingroapa in gunoi in fiecare minut.
Planeta e sfedelita in toate directiile pentru a extrage tot ce se poate. Oceanele sunt poluate, balenele inghit peturi, focile se incurca in gunoaie. Dau cu artificii, petrade de revelion, in orase, la sate, in munti, sperie animalele, pasarile. Intebati la tara cum se tanguie cainii cand imbecilii nu se satura de petarde. Imbecilii sparg sticle pe strazi in noaptea de revelion, lasand mizerie. Incotro merge omenirea ?
Aceste crime in massa, de o cruzime nemaiintalnita, apocaliptica, sunt imprescriptibile, nu exista iertare ori prescriptie pentru ele. In acea noapte de sabbat dracesc s-au ridicat catre Dumnezeu, in acelasi timp, peste 330.000 de suflete cerand Dreptate si Adevar. Iar acestea au venit si vin incontinuu – priviti cum arata Occidentul in momentul actual, sub domnia oligarhiei banesti si a Antihristului. Fiecare cuvant din Apocalipsa a devenit realitate.
Fiindcă ei au voie…….