Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Februarie 28, 2018
Suntem în Bucale, anul 2034, an electoral. Trebuie să alegem primului președinte țigan după alegerea parlamentului majoritar țigănesc.
Orice critică la adresa directivei de reprezentativitate egală este ilegală. Directiva de reprezentativitate egală europeană duce la rezervarea a 56% locuri din parlament pentru țigani, 56% în școli, 56% în spitale, etc.
Prințul William vine la domeniul tatălui său din Transilvania și organizează o tabără pentru copiii minoritari.
Toți sunt români, scandal mare în presă pentru că nu este suficient de inclusivă… forțează tabăra să se închidă după o săptămâna și redeschisă cu 56% din elevi țigani, pentru că țiganii sunt minoritari în UE.
Dacă textul de mai sus vi se pare improbabil, să știți că procesul a început deja. Pe lângă imigrația în masă, legile discriminatorii (pozitiv) pentru minorități și un control al limbajului care ne amintește de vremurile bolșevice, mai jos aveți o nouă treaptă din scara care duce la acest scenariu de coșmar.
Justițiarul:
Ardeleanul devenit oltean
Am dat cu ochii, postat fiind pe Facebook, de bancul cu, cică, olteanul care a văzut o girafă la Zoo și a exclamat: „Așa ceva nu există!”. Bancul original este cu ardeleanul la grădina zoologica din Viena, pe vremea imperiului austro-ungar. Dar, trebuia transformat bancul, mai precis identitatea personajului, fiindcă nu dădea bine ca ardeleanul să fie mai bătut în cap, din moment ce curentul secesionist din Transilvania se screme să-i scoată pe ardeleni superiori, mustind de inteligență și pe restul românilor proști! Cică așa-i „political correctness”, așa că ardeleanul a fost transformat în oltean!
Evreul vopsit în țigan
La fel ca și în bancul cu învățătoarea din Belgia, care împarte clasa cu flamanzii în stânga si valonii în dreapta, ca să nu se mai certe între ei, iar din fundul clasei se aude o voce: „Hauzi, mânca-ți-aș, da’ noi, noi belgienii, noi unde stăm?!” Bancul a apărut, cu personajul falsificat, în publicația „Libertatea”, care aparține firmei Ringier România. Patronii, Michael Ringier împreuna cu soția sa Hellen Ringier sunt evrei din Elveția. Aceștia dețin o caracatiță internațională mass-media, așa că slugile lor autohtone au schimbat bancul și evreul a devenit țigan, ca să nu-și lezeze stăpânii. Distractiv este că „țiganul” vorbea țigăneasca de aici și în franceză sau flamandă, în ce limbă o fi vorbit el cu învățătoarea! (http://mioritice.libertatea.ro/banc/38046/)
Deci, evreul din banc a fost transformat în țigan. Corect politic!!! Iată varianta originală a bancului:
„Într-o clasă primară din Belgia, flamanzii și valonii se certau și se băteau într-una. Învățătoarea, sătulă de scandal, le spune copiilor:
– De azi, în partea stânga a clasei vor sta flamanzii, iar în dreapta valonii.
Din ultimele bănci, se aude vocea elevului Ițic Rosenberg:
– Da’ noi, belgienii adevărați, unde o să stăm?”
În vremurile de odinioară, criticile la adresa autorităților erau interzise.
Vocile dizidenților ajunseseră să fie exprimate prin fabule, povești fictive din regnul animal care făceau aluzie la personaje reale.
Oare ajungem la o situație similară în câteva decenii?
Sau ajungem acolo mult mai repede…?
Trupele Waffen SS înlocuite cu Armata Roșie și Parisul schimbat cu Viena
Alt banc cu personajele schimbate „political correctness”, astfel încât invadatorii mitocani din trupele de ocupație să fie rușii, nu nemții!
Un tip de vreo 18 ani stătea toată ziua pe net: chat, sex virtual, site-uri porno etc.
Într-o zi, bunicul, sătul de activitățile nepotului, îi zice:
– Auzi, nepoate, eu când eram de vârsta ta, m-am dus cu prietenii la Viena. Am intrat în primul bordel și am făcut un chef pe cinste: am mâncat tot ce-am găsit pe-acolo, am băut toată băutura, după care am urcat la etaj și am regulat toate curvele. La sfârșit, am plecat fără să plătim.
Ăluia mic îi place ideea și dispare de-acasă o săptămână.
Când se întoarce, era vânăt peste tot, c-o mână și-un picior în ghips.
– Ce-ai pățit, nepoate?, îl întreabă moșu’.
– Am fost și eu cu prietenii la Viena. Am intrat în primul bordel. Am mâncat tot ce-am găsit p-acolo, am ras toată băutura, apoi am mers la etaj și am regulat toate curvele. Când să plecăm fără să plătim, au apărut niște zdrahoni și ne-au bătut zdravăn, după care ne-au pus să spălăm toată vesela și să facem curat în toată hardughia aia de casă!
– Auzi, nepoate, da’ cu ce te-ai dus tu la Viena?
– Păi, am mers cu „Atlassib”. Da’ tu, bunicule?
– Eu? Cu Armata Roșie, în ’45!
Bancul inițial era cu cabaretul „Moulin Rouge”, iar bunicul, sas din Sibiu – de unde este și firma „Atlassib” –, ajunsese acolo cu trupele Waffen SS, după ocuparea Parisului de către armata germană. Este și o minciună d.p.d.v.d. istoric, deoarece ofensiva militarilor români a fost oprită în munții Tatra, chiar din ordinul conducătorilor Armatei Roșii, așa că soldații români nu aveau cum să ajungă la Viena. În schimb, sașii din Ardeal și șvabii din Banat s-au înrolat toți ca voluntari în Waffen SS și au avut posibilitatea să intre în Paris cu armata germană de ocupație.
Când și bancurile ajung să fie modificate pentru a fi politic corecte, știi că urmează vremuri grele.
Trădătorii și slugile de casă se vor înmulți. Dacă cineva e incorect politic, el va fi izolat și denigrat de aparatul politico-mediatic. Frica izolării sociale va genera un nou val de golemi obedienți, care, asemeni oamenilor din peștera lui Plato, vor ataca pe oricine încearcă să îi scoată la lumină.
Presiunea împotriva vocilor dizidente va crește, urmând exemplul occidentului.
Pe ulița stingheră a celor care mai cred în Dumnezeu și în Neamul Românesc, șuieră crivățul disperării.
Cei dintre noi, care, privind în urmă, cunoaștem prigoana îndurată de înaintași, știind cum au pătimit pentru România și pentru Hristos, strângem din dinți și mergem înainte.
O flacără de duh, odată aprinsă, nu poate fi stinsă nici de viscolul lumii.