AUTODENUNȚ – General Radu Theodoru despre raportul institutului terorist Elie Wiesel

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Septembrie 9, 2022

 

AUTODENUNȚ – General Radu Theodoru despre raportul institutului terorist Elie Wiesel

Via STRATINFO:

Detabuizarea „chestiunii evreiești” ca act de demnitate națională

Generalul Radu Theodoru, autor al unei vaste opere literare, dar și al unei serii întregi de cărți excelent documentate și dedicate unei problematici sensibile precum e rolului evreimii în istoria mondială și în particular în cea românească, a lansat zilele trecute un vast material audio, cu titlul ”Autodenunț”, care se prezintă drept replică la acuzațiile ce i se aduc din partea Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”.

Așa cum reiese din spusele distinsului domn General, dânsul s-a pomenit din nou în centrul atenței acestei structuri de poliție politică și inchiziție a gândirii, fiind gratulat cu stigmatul de serviciu al iudeocrației globaliste, cel de ”antisemit”. Cu eleganța și rafinamentul său stilistic rarisim, venerabiul General, invocând un car de argimente istorice, îi explică lui Alexandru Florian, capul acestui aparat represiv de tip NKVD-ist că dânsul nu e și nici n-a fost vreodată antisemist, ci a fost și rămâne un antisionist.

Dar nu argumentul contează în această polemică veche de secole, ci doar puterea. Iar puterea de cele mai multe ori e în mâna celor care sunt ”stăpânii banilor”, banksterii, plutocrații. Eminescu, marele nostru gazetar și om politic, a luptat prin scrisul său cu ceea ce la acea vreme se numea ”Alianța israelită universală”, care exercita o influență uriașă asupra politicii europene. Iar neînfricatul General Radu Theodoru, iată, se luptă cu actuala reîncarnare a respectivei alinațe, filiala locală a sionismului internațional, Institutul Wiesel.

Domnul Radu Theodoru face parte din acel grup restrâns de intelectuali din România care au noblețea sufletească, sentimentul onoarei și curajul de a aborda acest subiect tabu pe față, fără eufemisme, piruiete și menajamente. Nimic mai temerar nu poate exista ca subiect de abordare publică. Și asta din cauza unei puteri de-a dreptul uriașe de care dispune rețeaua de influență sionistă în politica internațională. Legislația tuturor țărilor vasalizate de acest imperiu extrateritorial a fost croită anume la ordinele lui. Politicienii, ziariștii, politologii, ca, de altfel, orice persoană publică rezonabilă, fiind dominați de un simț al autoconservării egal cu lașitatea crasă, preferă să ocolească această temă de dragul unei vieți tihnite.

Însă fără elucidarea onestă și deschisă a acestui subiect nimic din istoria modernă nu se poate înțelege în profunzime. Fără identificarea clară și completă a profilului identitar al acestor forțe malefice lumea nu are cum să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat în politică, în economie, în cultură și, iată, în strategia de depopulare, de impunere a crizelor cu pretext medical, climatic, energetic și economic. Și nici nu poate fi pătrunsă dimiensiunea de-a dreptul apocaliptică a Agendei 21/2030, a Marii Resetări și a dictaturii tehno-științifice în faza ei terminală, tehnocrația planetară, însoțită de un Guvern Mondial ca accelerator al sosirii antihristului.

Încă o dată, datoria oricărui intelectual autentic, a oricărui patriot și bun creștin este să demonstreze caracterul mincios și subversiv al tertipului cheie al acestei mafii mondialsite, care confudă în mod voit și cu rea credință anti-sionismul cu ceea ce ei numesc în mod eronat ”antisemitist”. De-a lungul întregii istorii masele simple de evrei au fost victimele propriilor elite înstrăinate de popor și ghidate de niște forțe obscure de natură gnostică, talmudistă și mesianică.

Puterea acestor forțe stă în capacitatea de intimidare, de inhibare a unui discurs și a unei discuții deschise și cinstite pe marginea subiectelor respective.

Noi, românii, avem un model superior la care ne raportăm cu mândrie – Eminescu. De fapt, însă, nici o persoană publică cu pretenții de intelectual n-ar trebui să se bucure nici măcar de un minim respect și credibilitate dacă nu-și asumă pe de-a”ntregul lupta lui, căreia și-a dedicat întreaga sa viață. Raportându-ne la el, ne putem atribui nouă, celor de azi, reproșul din Scrisoarea a treia:

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici”.