Are România o misiune spirituală?

Oana Popescu
Incorect Politic
Aprilie 5, 2024

Are România o misiune spirituală?

 

Răspuns la întrebarea emisiunii “Are România o misiune spirituală?“

Bineînțeles, orice om are o misiune spirituală, aceasta fiind însăși rostul vieții lui. Cu atât mai mult un popor. În dezvoltarea și afirmarea lui, în raport cu alte popoare, orice popor adevărat își descoperă vocația și își dă lui însuși propria-i misiune istorică.

O primă problemă: România nu este un popor, ci un stat. Acest stat abia a împlinit 160 de ani, în care timp a reușit să dezorienteze poporul român, dacă nu chiar să îl distrugă. Națiunea română este o minciună. Poporul este totul. Națiunea este o vorbă, adesea fără nicio acoperire.

Nu poți face bici din orice, bici care să și pocneacă, spune proverbul. Ungurii și alte naționalități conlocuitoare nu pot, n-au cum să fie români. Ei pot fi mai mult sau mai puțin corecți din punct de vedere cetățenesc și omenesc, dar români nu pot fi, după cum nici noi nu putem fi unguri. Ne putem alia, putem avea interese comune, putem fi prieteni, putem fi chiar frați… Frate, frate, zice vorba, dar brânza-i pe bani, bărbate!

În pragul Unirii Principatelor (1859), existau două state românești, ambele cu o vechime de peste cinci secole, în cadrul cărora MUNTENII și MOLDOVENI se dezvoltaseră ca grupuri geografice ale aceluiași popor, căruia niște cârmuitori spoiți culturalicește prin Europa (deja decadentă) i-au dat numele de ROMÂNI. Cu aproximativ un secol înaintea Unirii de la 1859, unele cancelarii europene discutau chestiunea reînvierii Daciei, a DACIEI MARI, nu a României Mari, ieșită din frământarea europeană a primului Război mondial. Orice ar spune mutrele guvernamentale de la București, mulți dintre noi se consideră DACI, NU ROMÂNI!

Primul Război mondial a fost o catastrofă pentru întreaga Europă. Asia Mică și Orientul Apropiat, care de peste trei mii de ani erau în strânse legături cu Bătrânul Continent. Catastrofa primului Război mondial a fost politică, economică, socială (mai ales pentru noi), demografică, cultural-ideologică și religioasă (mai ales pentru noi), etc.

E cazul să o spunem pe față: ÎN ROMÂNIA MICĂ, ROMÂNII ERAU MARI, ADICĂ OAMENI ÎNTREGI, NORMALI. DIMPOTRIVĂ, ÎN ROMÂNIA MARE, ROMÂNII AU DEVENIT, TREPTAT, SCLAVI ÎN PROPRIA LOR ȚARĂ.

De la Marea Unire (1918) până la începutul anilor șaizeci, în mai puțin de o jumătate de secol, țărănimea română a dispărut ca bază, talpă a țării, clasă socială fundamentală. Cum a dispărut? Prin colectivizarea comunistă a agriculturii, dar și prin cele două reforme agrare demagogice, care o precedaseră. Cum necum, românii plăteau impozite cu care școlile noastre superioare culturalizau pe dușmanii noștri.

Tineretul român din decada 1920 a cerut reforma școlară numită NUMERUS CLAUSUS, adică numărul de studenți atribuit universităților și institutelor superioare de învățământ să reflecte structura etnică, rasială și religioasă a populație plătitoare de impozite și apărătoare a țării!

Situația la Universități, interbelic.

Constituția și legile României Mari au defavorizat elementul românesc din cadrul populației, care se cifra cam la 80-82% din locuitorii României.

În învățământul superior, mai ales în facultățile de Medicină, Farmacie, Drept, studenții români erau de aproximativ opt sau zece ori mai puțini decât studenții jidani, cei mai mulți dintre aceștia abia veniți în țară. Pe bună dreptate, generația tineretului interbelic considera că românii plătesc impozite pentru a-i culturaliza pe jidani, care apoi ne otrăveau, căci asta era și este misiunea lor istorică: să distrugă toate celelalte popoare, pentru ca ei să devină stăpânii lumii, în calitate de (pretinși) aleși ai dumnezeului lor, care nu este și al nostru! Jidanii interbelici ne-au distrus nu numai învățământul și sănătatea publică, prin madeicii-dușmani, farmaciștii-dușmani, magistrații-dușmani, intelectualii-dușmani. Cu complicitatea cârmuitorilor trădători, de la bucurești, jidanii ne-au distrus clasa de mijloc, de la orașe și sate, au distruc micii meșteșugari și comercianți, contribuind la distrugerea structurii sociale românești.

Între timp, situația s-a agravat enorm. Locuitorii României actuale sunt o adunătură de epave omenești, infectate cu tot felul de substanțe și vaccinuri otrăvitoare, adunătură pe cale de dispariție. În următorii 20 sau 25 de ani, ROMÂNII VOR FI MINORITARI ÎN ROMÂNIA, COPIII ȘI NEPOȚII ACTUALILOR PLĂTITORI DE IMPOZITE FIIND SCLAVII DIVERȘILOR VENETICI FAVORIZAȚI DE TOATE GUVERNELE DE DUPĂ 1918, TOATE MAI MULT SAU MAI PUȚIN TRĂDĂTOARE, CU EXCEPȚIA GUVERNULUI ANTONESCU (1940-1944) ȘI, parțial, a regimului comunist Ceaușescu. Da, deși rătăcit comunist, Ceaușescu a fost un patriot, în ultimă instanță, spre deosebire de liberalii, social-democrații și ceilalți politruci actuali care nu știu decât să fure, să mintă, să lingușească dușmanii țării și ai neamului românesc.

Nu doar guvernele, politrucii și politicienii sunt trădători, ci majoritatea intelectualilor tembelizați și tăiați împrejur la creier, adică jidoviți, incapabili să simtă românește, până și ziariști patrioți, precum Cozmin Gușă și echipa lui de la GOLD -FM pocesc uneori limba română, spunând devoalat în loc de dezvăluit, retardat în loc de întârziat, etc. Spoiala lor de conțopeală culturală prin Occident a făcut din ei aproape niște monștri, din punct de vedere românesc, niște oameni încapabili să simtă cu adevărat românește. Nu mai vorbim de caricaturile omenești de la DIGI-24 sau Antena III CNN, care ar trebui trimiși la reeducarea penitenciar-jidovească din Piteștii anilor 1949-1953.

În aceste condiții, ce putem spune despre MISIUNEA ISTORICĂ A POPORULUI ROMÂN?

În unul dintre sonetele sale, Eminescu vorbește de viața falnicei Veneții, care s-a stins. Așa s-a stins și viața falnicei Moldove de altădată, a falnicei Țări Românești. Steaua poporului român pare să fi apus. Cârmuitorii lui sunt trădători și hoți incapabili să-și dea cinstit examenul de bacalaureat, pe care vor să-l desființeze, iar pe români să-i ducă de nas cu covrigi de Buzău!

În urmă cu doi sau trei ani, copiii și nepoții falnicilor DACI de altă dată și-au pus botnițe pe față, ca ultimii măscărici ai lumii, caricaturi omenești ce se sperie de bazaconiile guvernamentale binecuvântate de biserica jiodovită și diavolească, trădătoare, cu ierarhii pedofili, homosexuali, trădători ai lui Dumnezeu și spurcați ai omenirii.

Aproape nimeni nu mai folosește substantivul OMENIRE ci neologismul UMANITATE. Intelectualii pociți sufletește folosesc adjectivul uman, niciodată adjectivul omenesc. Aceste lucruri aparent minore, fără însemnătate, arată incapacitatea intelectualilor români de a se înscrie pe linia de evoluție și simțire omenească a poporului pe care pretind că-l slujesc. Asta se cheamă nesimțire intelectualoidă. Intelectualii, universitarii noștri sunt melci fără cochilie, limacși cu coarne ce spurcă tot ce ating, spurcă pământul României cu infamiile și netrebniciile lor.

O spunem nu pentru a-i critica ci pentru a-i ajuta să fie mai categorici, mai atenți, inclusiv la lucrurile aparent neînsemnate. Limba pe care o vorbim este principala moștenire de la moșii și strămoșii noștri. Degeaba vorbim de suveranism, patriotism, naționalism, dacă folosim toate barbarismele cu care am fost contaminați în școlile de pierzanie și deviaționism omenesc, sexual, familial din Occidentul degenerat.

La întrebarea ARE ROMÂNIA O MISIUNE SPIRITUALĂ? , răspunsul este: NU-NVIE MORȚII, E-N ZADAR, COPILE!

Misiunea noastră spirituală trebuie redefinită, reactualizată, pusă în acord cu cele ce se petrec sub ochii noștri, care se închid, făcându-se că nu văd. Unele pretinse instituții românești ar trebui distruse, rase de pe fața pământului. Pretinsa Academie Română este una dintre aceste instituții. Sutele de boșorogi și codoși bătrâni, de profitori și de mincinoși trebuie scoși cu biciul din Academie, așa cum a scos, se pare, Isus, pe traficanții de bani din templu. Pilda aceasta cu Isus ce-i biciuieșe pe bandiți nu face doi bani, dacă nu o aplicăm.

Oana POPESCU