Capitalismul occidental este în criză, criză endogenă, sistemică, existențială. Elitele știu acest lucru, oamenii de rând nu o știu și nici nu trebuie să o știe. Astfel, din această ignoranță indusă, provocată în mare măsură, rezultă că masele nu pot înțelege sensul general a ceea ce se întâmplă și cel al realității ai căror martori sunt. Le lipsește punctul de fuga, perspectiva care pune totul într-o ordine logică. Dar poate că nici nu-i interesază, asta e o altă discuție.

Pentru marea masă realitatea este un caleidoscop dezordonat, fără vreo logică anume. este o abundență, un haos care merge în toate direcțiile. Realitatea adevărată este însă Criza Capitalismului, care nu se mai poate reproduce în modalitățile sale originare, în formele sale și cu extinderea sa actuală, capitalismul trebuie să se transforme și să se extindă. Capitalismul se confruntă cu deficitul de profit în fața exploziei astronomice a masei de capital mort care însă își revendică profitabilitatea. (ratele și dobânzile la credite, mai pe înțelesul tuturor)

Cele trei soluții pe care le-a găsit pentru a rezista până acum, creditul, globalizarea și scăderea nivelului de trai al angajaților, aceste trei soluții sunt mai mult sau mai puțin epuizate și în orice caz insuficiente. Capitalismul rebuie să recurgă, ca și în timpul crizei anilor 1930, la manevre majore de distrugere și restabilire a ordinii, iar această manevră nouă sau veche, cum doriți, este, pe scurt războiul.

Falsa așa-zisă ordine a Națiunilor Unite nu mai poate fi menținută, deoarece dominația occidentală este acum prea evidentă în cadrul acestei structuri birocratice; 85% din restul lumii nu are dreptul la nimic, iar astfel ONU a devenit o carcasă goală, o formă acum golită de conținut, bună doar pentru profitori.

Pentru a menține ordinea actuală și „regulile” care permit Occidentului să domine lumea, e nevoie deci, nu de UN război, ci, atenție, de DOUĂ războaie. Războiul trebuie declarat atât în exterior, celor care nu fac parte din lumea occidentală, dar și interior, adică propriilor popoare.

Ca să înțelegem ce se întâmplă, trebuie să reluăm firul de acolo de unde a fost tăiat după marea criză capitalistă, din anii 1930, firul fascismului. Faptul că acest fir s-a reînnoit în Ucraina nu este deloc întâmplător, fascismul a fost reînsămînțat acolo unde sabia războiului era încă la vedere îngropată, gata să iasă la lumină fără nici măcar să se chinuie să se deghizeze.

Declararea războiului în interior este ceea ce se desfășoară cu distrugerea idealului democratic, acțiunile de diviziune, controale, cenzură, sărăcire, centralizare, militarizare a poliției etc. A declara război în exterior înseamnă a spulbera orice încercare de dezvoltare autonomă și originală, înseamnă a construi o mare alianță ofensivă a tuturor celor care beneficiază de Hegemonul american chiar dacă nu culeg decât firimiturile, înseamnă a construi o alianță ofensivă care are ca scop a asfixia Restul Lumii, China, BRICS-urile, Rusia etc., pe scurt, toți cei care se opun reproducerii ordinii unipolare rezultată din cel de-al Doilea Război Mondial, –The World America Made” spune neo-marxistul american.

Războiul din Ucraina este copacul care ascunde pădurea. NU, nu există o conștientizare sau o mobilizare, sau o formare de forțe de opoziție și, prin urmare, nu există loc de speranță. Istoria își va urma cursul; înainte vreme acest curs se numea Destin.

Summitul NATO de la Vilnius dezvăluie planurile pentru dominarea lumii.Declarația adoptată săptămâna trecută de șefii de stat și de guvern ai celor 31 de membri NATO la Vilnius, Lituania, este un plan pentru războiul mondial. Doar un mic fragment din documentul de 24 de pagini tratează problema centrală a summit-ului, războiul din Ucraina.

În rest, NATO își declară intenția de a-și impune voința întregii lumi. Niciun continent și aproape nicio regiune nu este exclus din ceea ce documentul numește „abordarea la 360 de grade” a NATO. Părțile inițiale ale documentului se concentrează pe conflictul cu Rusia. Guvernul Putin este denunțat într-un limbaj care exclude de la masa de negocieri orice soluție la războiul din Ucraina. Nu poate exista „impunitate” pentru „crimele sale de război” și „toți cei responsabili” trebuie „trași la răspundere”, cere NATO. O condiție prealabilă pentru pace este „retragerea completă și necondiționată a Rusiei”. Într-un limbaj peremptoriu adresat lui Putin, el declară: „În lumina politicilor și acțiunilor sale ostile, nu putem considera Rusia partenerul nostru”. Din motive tactice, marile puteri NATO, în special Statele Unite și Germania, au decis că nu este momentul să se alăture oficial Ucrainei, ceea ce ar declanșa articolul 5 și ar priva administrația Biden de ficțiunea utilă din punct de vedere politic că Statele Unite NU sunt în razboi cu Rusia. Mai mult, lasă ușa deschisă Poloniei sau altor membri NATO să desfășoare, cu aprobarea SUA, trupe în interiorul Ucrainei fără a angaja întreaga alianță într-o declarație oficială de război.

Continuarea ambiguității juridice nu înseamnă că NATO nu escaladează puternic războiul, Ucraina fiind furnizată în mod continuu cu sprijin militar și financiar pentru a continua să lupte și să facă să sângereze Rusia. Noua declarație precizează „calea Ucrainei către integrarea euro-atlantică deplină a depășit necesitatea Planului de acțiune pentru aderare” stabilit în 2008, întrucât „Ucraina a devenit din ce în ce mai interoperabilă și mai integrată politic în Alianță”. „Rămânem fermi în angajamentul nostru de a consolida în continuare sprijinul politic și practic pentru Ucraina, deoarece aceasta continuă să-și apere independența, suveranitatea și integritatea teritorială în cadrul granițelor sale recunoscute internațional și vom continua sprijinul atât cât va fi necesar. . .”

Statele Unite, Germania și alte țări NATO au promis o nouă asistență militară substanțială Ucrainei. Țările G-7 – care erau toate prezente la Vilnius, inclusiv Japonia, care nu este membru NATO – au promis asistență semnificativă Ucrainei printr-un acord separat, inclusiv furnizarea de arme avansate. După inițierea războiului împotriva Ucrainei, puterile SUA și NATO îl folosesc, cu un preț oribil pentru poporul ucrainean, pentru a organiza o escaladă militară globală vastă. Acest lucru se aplică în primul rând conflictului cu Rusia însăși, care capătă un caracter european. Mai semnificativ decât comunicatul este planul de război, de 4.000 de pagini adoptat la conferință, care detaliază dislocarea de trupe și arme în toată Europa de Est. Forța de reacție rapidă a NATO va crește de la 40.000 la 300.000 de soldați.

Declarația se referă la planuri „pentru a asigura consolidarea în timp util a tuturor aliaților, în concordanță cu abordarea noastră de 360 ​​de grade. … Ne angajăm să implementăm pe deplin aceste planuri și să le exercităm în mod regulat pentru a fi pregătiți pentru apărare colectivă de mare intensitate, multi-domeniu. De la ultimul summit NATO de la Madrid, în urmă cu un an, a ridicat un veritabil cerc de asediu în jurul Rusiei. În acest scop, a invitat Finlanda și Suedia să se alăture și a adoptat un document de strategie care prevedea o creștere masivă a trupelor NATO în Europa de Est și o creștere semnificativă a cheltuielilor militare.

Implementarea acestor decizii este acum mult avansată. Finlanda este membră a NATO și la Vilnius au fost înlăturate ultimele obstacole în calea aderării Suediei. Drept urmare, granița terestră a statelor membre NATO cu Rusia și-a dublat dimensiunea și s-a mutat la mai puțin de 150 de kilometri de Sankt Petersburg. Marea Baltică a devenit o mare NATO la care Rusia are acces doar printr-un colț mic din Sankt Petersburg și enclava asediată din Kaliningrad.

Conflictul cu Rusia este în sine parte a unui proiect de dominare a lumii. Un punct focal al declarației este China, care este acuzată că folosește „o gamă largă de instrumente politice, economice și militare pentru a-și crește amprenta globală, că subminează securitatea alianței cu „operațiuni hibride și cibernetice rău intenționate” și „retorică de confruntare și dezinformare” și încearcă să „controleze tehnologia cheie și sectoarele industriale, infrastructura critică, materialele strategice și lanțurile de aprovizionare”. Mecanismul care este în curs, se vede bine sper, este unul al escaladei militare, războiul cu Ukraina, repet, nu este decât arborele care ascunde pădurea.