APEL CĂTRE ROMÂNI. SĂ NE TREZIM, FRAȚILOR!

Prof. Iancu Gabriel
Incorect Politic
Martie 17, 2020

APEL CĂTRE ROMÂNI. SĂ NE TREZIM, FRAȚILOR!

Poporul român a fost zămislit în cuptoarele istoriei odată cu creștinarea sa. Fibra creștină a neamului nostru l-a ajutat să se sprijinească pe Dumnezeu încă din negurile Evului Mediu, făcând față invaziilor barbare și a hoardelor migratoare. Voievozii și domnitorii românilor au reușit datorită credinței și evlaviei să oprească expansiunea otomană care nivelase sudul și estul Europei. În toate marile momente ale istoriei naționale, Dumnezeu a ridicat oameni providențiali care au scos țara din impas și au dat un nou imbold poporului la rezistență în fața vitregiilor istoriei.

Țăranii români au știut să țină o mână pe coarnele plugului și una pe sabie sau pe pușcă și să ne predea Țara aceasta așa cum e ea. Elitele intelectuale ale românilor au realizat marile înfăptuiri ale secolului XIX și în prima jumătate din secolul XX. De asemenea, au înscris o pagină glorioasă în istoria neamului în lupta anticomunistă.

În vremurile pe care le străbatem trebuie să ne reamintim cuvintele Mântuitorului care ne avertizează că în vremurile din urmă vom auzi de războaie și vești de războaie și pe alocuri vor fi ciumi și molimi și când se vor întâmpla aceste lucruri să ne ridicăm privirile în sus, căci de acolo ne vine izbăvirea. ACUM este momentul să ne ridicăm privirile în Sus, la cer. Este vremea să apelăm la rugăciune către Acela pe care de atâtea ori L-am ignorat și nu L-am băgat în seamă, adică la Domnul Iisus Hristos, care a murit pentru întreg neamul omenesc, pentru ca oamenii să nu mai fie robii fricii și ai răutății.

Trebuie să recunoaștem cu durere că în poporul nostru este mult păcat, multă minciună, multă răutate, mult egoism, multă destrăbălare. Toți suntem afectați mai mult sau mai puțin, de la oamenii politici, până la omul de pe stradă, de la vlădică până la opincă. Răutatea, mândria, desfrâul, lipsa de compasiune față de aproapele nostru îndepărtează mila lui Dumnezeu de la noi. Suntem răi ca fiarele sălbatice, gata să ne năpustim unii asupra altora. Din cinci care sunt într-o casă doi sunt dezbinați împotriva a trei și trei împotriva a doi. Asaltul necredinței și al ateismului sunt mai mari în țara noastră decât cel al coronavirusului. Există în Sfânta Scriptură promisiuni din partea lui Dumnezeu, că dacă poporul se va smeri, se va ruga și se va abate de la căile lui rele, Dumnezeu îl va asculta din ceruri și va tămădui țara.

În vremurile acestea triste, fiecare se gândește doar la sine și puțini se mai gândesc la aproapele lor. În toate vremurile au fost sub ochii noștri oameni săraci, bătrâni neputincioși și bolnavi, orfani și văduve pe care i-am neglijat, i-am ignorat sau chiar i-am disprețuit, călcând astfel porunca Mântuitorului. Este vremea Postului mare al Sfintelor Paști și românii își umplu frigiderele. Raioanele de carne sunt goale. Toate privirile sunt îndreptate spre portalurile de știri, ca și cum de acolo ne-ar veni izbărirea, deși nimeni nu mai crede multele minciuni de la știri.

ACUM este vremea postului și a rugăciunii. Este vremea luptei cu noi înșine, cu egoismul care ne mistuie pe dinlăuntru, cu propria noastră răutate, cu iubirea de sine care ia forme paroxistice și devine o adevărată idolatrie. Este vremea să umplem bisericile cât se mai poate. Dar fiecare familie se poate grupa la rugăciune, chiar și în condiții de izolare sau carantină. În fiecare casă ar trebui să se procure un exemplar din Sfânta Scriptură, sau măcar un Noul Testament, ori măcar o Psaltire. Acolo sunt adevăratele cuvinte de mângâiere pentru omul aflat în nevoie, pentru poporul necăjit, mințit și jefuit.

Să nu ne lăsăm jefuiți de credința în Dumnezeu! Dacă de păduri și de celelalte resurse ale solului și subsolului am fost și suntem prădați sistematic, mulți dintre noi neavând ce să facem, dar de credința și nădejdea în Dumnezeu nu putem fi deposedați decât cu voia noastră proprie. În acesle condiții am deveni adevărați sclavi ai minciunii și întunericului care se propagă cu viteză mare în lumea noastră. Mântuitorul Hristos ne spune că noi suntem lumina lumii și sarea pământului. Să luminăm dar lumina frumoasă a faptelor bune, a rugăciunii, smereniei și dragostei de aproapele. Acesta este adevăratul curaj creștin, adevărata jertfă, să renunțăm la egoism și la iubirea pătimașe de sine și să căutăm să luminăm în jur.

În toate vremurile au existat oameni viteji, gata de sacrificiu, care au adus în țara noastră mult ajutor și multă mângâiere, dar au existat și oameni lași și trădători, care au adus multă durere și suferință. În rândul cărora vreau să mă încolonez? În rândul luptătorilor sau în rândul oamenilor mici și meschini, al căror singur dumnezeu este binele personal? În rândul iubitorrilor de Dumnezeu și de Hristos(așa cum se intitulau voievozii Țărilor Române) sau în rândul iubitorilor de plăceri?

Dumnezeu să ne ajute și să își reverse mila peste întreg poporul român!

Iancu Gabriel