Ajutați Vârstnicii Singuri!

Via Justițiarul:

Îmi este tare greu. Am trăit acum cateva minute o durere apăsătoare. Am ieșit să-mi iau ceva dulciuri, pâine și fructe. Vis-a vis de unde locuiesc eu este un non-stop la parterul blocului de pe strada Constructorilor, nr. 2.

Înainte să ajung, de la o fereastră m-a strigat o doamnă în vârstă : „Vă rog din suflet! Îmi este foame! Nu am bani. Am terminat tot ce aveam. O pâine îmi luați și mie? Sunt singură și am 83 de ani. Stau la apartamentul… Vă dau banii când iau pensia, în 14.”

M-am cutremurat cu suflet, cu trup și minte. Într-un bloc cu atâtea apartamente și atăția vecini… Doamne, dă-mi răbdare! Și eu care credeam că am vazut și auzit destule. Nici nu am avut putere să îi răspund.

Am intrat în magazinul de lângă scara blocului. Vânzatoarea era o nouă angajată. Nu știa de soarta bunicuței. Am cumpărat ce am crezut de cuviință: ulei, zahar, câteva conserve, cartofi, brânză, încadrându-mă la ceea ce aveam în buzunar.

Bunicuța, chircită de bătrânețe și de boală, se sprijinea cu neputință într-un cadru. Tremura și plângea. Nu am întrebat nici dacă are copii sau nepoți. Mi-a dat un număr de telefon să o sun când ia pensia. Ea nu are credit de ceva vreme. Nu o voi suna când ia pensia. O voi suna  să o intreb dacă mai are nevoie de ceva.

Până în seara asta nu m-am gândit nici la bătrânețe, nici la singuratate. Și nici nu cred că am să mă mai vait de ceva vreodată. Am ajuns plângând în scara blocului meu. Am stat ceva timp să mă liniștesc, să nu mă vadă Alexandra plângând. Am învățat-o să nu plângă, să fie puternică. Nu aș fi vrut să mă vadă așa.

„Nu ai luat nimic, mama mea?”  „Am uitat banii acasă, cobor acum să cumpar.”  Nu puteam să-i povestesc fetiței prin ce trecusem. Să nu o ia ca pe un avertisment la ceea ce se numește neputința mea, vârsta mea după ceva vreme care va trece.

Oameni buni, când luați coșuri pline cu de toate, întrebați vecinii care sunt singuri șsi neajutorați dacă au nevoie de pâine și apă. Nu se stie ce ne rezervă cea mai scurtă clipă din viață și nu stim cum rămânem.

Elena Paula Mate, Brașov

Nota redacției Incorect Politic: Puteți scoate la imprimantă sau scrie de mână un A4 prin care anunțați bătrânii de pe scara blocului că sunteți dispuși să le faceți cumpărăturile. Fiți un sprijin, fiți un reper. În etapa aceasta istorică, naționaliștii trebuie să iasă mai puternici, încrederea în naționaliști trebuie să crească, așa că puneți umărul și ajutați comunitatea locală!