Adevărul privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a doua)

Incorect Politic
Aprilie 30, 2022

Adevărul privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a doua)

Via CulturaRomână:

„Manipularea conflictului dintre Rusia și Ucraina de presa din zona de influență a SUA este colosală”,  declară prof. univ. dr. Corvin Lupu

(Întrebarea de dată trecută era:) Tudor Urse: Dar sunt atacate grădinițe și spitale…

….Apoi, în fața cui și-ar pierde China „reputația”? În fața puterilor vest-europene care în 500 de ani de colonialism au făcut genocid-uri colosale, inclusiv în China, ca de exemplu cu ocazia răscoalei „boxerilor”, de la începutul secolului al XX-lea? Cum își închipuie diplomații UE că Republica Populară Chineză, cu o tradiție politico-diplomatică de 5000 de ani, de pe vremea când europenii erau încă în pom, care contorizează întreaga evoluție a relațiilor ei cu restul lumii și își construiește relațiile actuale cu mare profunzime, va susține acțiunile SUA, NATO și UE împotriva Rusiei? Nu, China NU susține SUA și nici puterile vest-europene. China face afaceri cu ele, dar nu le susține linia lor politică. Linia politică a Chinei, îndelung căutată, este alături de Rusia și de celelalte state din Organizația de Cooperare de la Shanhai și din BRICS. China are alianțe solide cu aceste state. Când s-a aliat cu Rusia și cu celelalte state, China și-a făcut proiectul politic pe termen LUNG. Aceste alianțe sunt stabile și ferme, nu sunt conjuncturale, cum încearcă propagandiștii noștri să ne deruteze. China n-a intrat în Organizația de Cooperare de la Shanhai și în BRICS ca să susțină Occidentul, pentru simplul fapt că face afaceri cu Occidentul. Politica mare, făcută pe termen lung, înseamnă mult mai mult decât afacerile de moment istoric. Pentru a crește în putere de toate felurile, politică, militară, spațială, informativă etc., care este obiectivul fundamental al Chinei profunde, nu se împiedică marii decidenți de grija față de afaceri de moment istoric. Oamenilor de afaceri de rând și oamenilor mărunți, cei care văd viața doar prin prisma zilei de azi, mâine și poimâine, li se pare crucial ca țara să-și păstreze afacerile de moment și relațiile cu Occidentul. Nu acesta este cel mai important lucru. Lumea este mare. UE cu SUA la un loc au mai puțin de un miliard de locuitori. Lumea are peste șapte miliarde. Dezvoltarea este acum și în Asia. Sunt tehnologii înalte și tot ce este nevoie pentru dezvoltare economică. În Asia este și ce nu are Europa: energie, materii prime importante și cereale.

Occidentul a indus ideea că este „buricul pământului” și fără el nu poate face nimeni nimic. Asta era situația în trecut, în prima parte a sec. al XX-lea. Asta a trecut. În perioada următoare din istorie, Occidentul va vedea că cea mai mare parte a omenirii va funcționa normal și fără Occident. Occidentul Europei însă, este cel care va fi obligat să meargă în Asia, cu mâna întinsă, pentru a cere energie și materii prime indispensabile, pentru că are o economie uriașă pentru care nu are resurse decât foarte puține. Nenorocirea noastră, a românilor, este că noi avem foarte multe resurse, de multiple feluri, multe din ele încă neexploatate, pe care ni le va lua Occidentul, atâta timp cât vom mai fi colonia lui.

Cei care cred că Rusia și China nu sunt aliați buni, sunt foarte naivi și îi prostesc și pe români. Mulți foarte slabi „analiști” au afirmat, în mod repetat, că Rusia și China ar avea divergențe și au o alianță formală, că îi despart mari dispute. China și Rusia sunt state complementare. Actualul război va dovedi acest adevăr. China și Rusia trebuie analizate și luate în seamă „la pachet”, nu separat, cum fac astăzi unii propagandiști. Cred că vă dați seama de mediocritatea analiștilor care susțin că Republica Populară Chineză va susține Occidentul și nu va fi de partea Rusiei…

După acest summit China-UE, de la sfârșitul lunii martie 2022 și după „avertismentele” UE către China,  a avut loc întâlnirea miniștrilor de externe ai Rusiei și Chinei care au reafirmat că alianța celor două mari puteri este una „de stâncă”. China a declarat explicit că se va opune cu toată energia „hegemonismului” internațional. La cine s-a referit, este limpede: la SUA, cea care practică hegemonismul internațional și întreține peste 1000 de baze militare de ocupație în toată lumea și ar vrea să-i supună pe toți. Jandarmul universal, cum este poreclită.

Vă mai spun câteva lucruri care sunt ocolite de presă. În afara Chinei și celelalte state din BRICS sunt solidare cu Rusia. SUA au cerut Braziliei, țară aflată în spațiul pe care SUA îl consideră zona ei de influență și care este într-adevăr zona ei de influență, începând din 1823, când s-a elaborat Doctrina Monroe, de către președintele SUA cu același nume, să aplice sancțiuni Rusiei, dar Brazilia a refuzat categoric. La sfârșitul lunii martie 2022, Brazilia a trimis în Rusia 200.000 de tone de zahăr, produs care a fost deficitar pe piața din Rusia, în ultima vreme, din cauza războiului. Criza de zahăr s-a rezolvat instantaneu. Lumea este mare. Nu mai suntem ca după cel de al doilea război mondial, când, dacă SUA făceau embargo, orice țară era blocată și îngenunchiată. Acum embargoul produce efecte, dar acestea nu sunt ireparabile și se întorc și împotriva celui care îl instituie. Embargoul are mai mult un rol mediatic, propagandistic, de joc politic și, pe de altă parte, îl afectează în egală măsură pe cel care instituie embargoul, după cum am spus deja. Fiindcă am pomenit de Brazilia, această țară foarte bogată și puternică, intenționează să achiziționeze toate îngrășămintele agricole pe care Rusia le exporta în trecut în UE.

Președintele Africii de Sud, una dintre cele mai bogate țări din lume, membră a BRICS, a declarat fără echivoc că NATO este de vină de izbucnirea războiului din Ucraina. Asta este părerea conducerii Africii de Sud. N-au voie să aibă această părere? Ei au voie, dar în România euro-atlantică, „democratică”, aliata țărilor „civilizate”, nu ai voie să spui așa ceva. „Valorile” euro-atlantice nu permit.

Un alt exemplu este Pakistan, o țară cu peste 220 de milioane de locuitori, întindere mare și un mare potențial de multiple feluri, aflată în plină dezvoltare, care este putere nucleară și care, alături de China și de Rusia a înțeles să lase de o parte conflictul istoric, întreținut sute de ani de englezi, cu India. După ce și-a afirmat sprijinul pentru Rusia și și-a manifestat disponibilitatea să achiziționeze o parte din produsele pe care Rusia le exporta în trecut în UE, prim-ministrul Pakistanului a acuzat SUA că uneltește să-l înlăture de la conducerea guvernului. Prin mituire, a declarat guvernul Pakistanului, un mare număr de deputați în Parlament au votat o moțiune de cenzură împotriva prim-ministrului, pentru a-l înlătura de la putere. Asta o fi tot în numele democrației, umanismului și „civilizației occidentale”? Noi nu afirmăm, pentru că nu știm, dacă într-adevăr SUA s-au amestecat în acest caz, dar știm sigur că în trecut au făcut acest lucru de nenumărate ori, în state din toate zările. Prim-ministrul Pakistanului a evitat destituirea, pentru că au fost convocate alegeri anticipate și vom vedea ce va urma.

Realitatea este una tristă: regimul euro-atlantic, care ne-a înghițit și pe noi, dovedește că nu are nimic în comun cu democrația și libertățile în numele cărora noi, românii ne-am aruncat în brațele lui, dându-le occidentalilor tot ce am avut noi mai bun și sacrificându-ne economia națională românească construită în jumătate de secol de muncă intensă a poporului român, în timpul regimului socialist de stat. Folosesc această exprimare „regim socialist de stat” pentru că ea este mai corectă din punct de vedere politico-ideologic decât cea de „regim comunist”. Comunismul este o utopie care nu a existat niciodată, nicăieri.

Oare nu am fost proști, domnule Tudor Urse, că am făcut atâtea sacrificii pentru a deveni astăzi o colonie a companiilor multinaționale occidentale? Vă răspund tot eu la întrebare. Ba da, am fost proști… Proștii proștilor!!! Eu am mai scris părerea mea că: recunoașterea eșecului regimului politic euro-atlantic în România este doar o chestiune de timp.

Pe de altă parte, eu cred că a fost foarte necesară aderarea noastră la NATO și la UE. Dacă nu am fi aderat, poporul român, în mare majoritate, ar fi fost convins că România a ratat șansa de „a intra în Sfântul Rai”. Trebuia să trecem și prin această etapă istorică, pentru ca românii să vadă că Raiul nu este euro-atlantic și să se convingă că, indiferent de zona de influență în care este arondată România, principala problemă este obținerea unui nivel de suveranitate cât mai ridicată, care să permită unor conducători de bună credință, pe care nu i-am avut după 22 decembrie 1989, să promoveze cât mai multe dintre interesele României profunde și ale românismului. Dacă nu am fi aderat la NATO și la UE și n-am trece astăzi Golgota și Purgatoriul, nici un regim politic, indiferent care ar fi fost el, nu ar fi putut să întoarcă poporul român cu fața către un alt viitor. Poporul român ar fi rămas cu capul întors către înapoi, cu gândul la „Raiul” din NATO și din UE, pe care l-a ratat. Cel puțin acum, o mare parte a românilor, în ciuda unui bombardament mediatic pro-NATO și pro-UE, au înțeles că suntem doar o colonie, jefuită și sărăcită de lăcomia Occidentului. Această înțelegere a situației reale a României de către români va produce efecte tot mai mari și ar putea determina angajarea României într-un efort de obținere de mai multă suveranitate și de promovarea prioritară a intereselor românilor, nu ale străinilor. Alte state din UE au reușit acest lucru, unele într-o măsură mai mare, altele într-o măsură mai mică, dar noi, DELOC.

Desigur că în vreme de război, dezinformarea și manipularea nu mai sunt doar operațiuni ale presei și ale regimului ideologic. Ele devin arme puse în slujba războiului. Dar în cazul războiului din Ucraina, propaganda anti-rusă urmărește ținte mai îndepărtate și de o mare însemnătate politică și economică. Propaganda anti-rusă este comandată din SUA, cum spuneam, cu un interes economic explicit. Ea urmărește desprinderea totală a UE, mai ales a Germaniei de Federația Rusă, pe multiple planuri. Pentru a evita apropierea dintre Rusia și Germania, SUA au desfășurat unități militare americane între cele două state, de la nord la sud, din Polonia până în România. Aceste forțe militare au darul să fie un zid între Germania și Rusia, mai ales acum, când Germania trece la reînarmare. De altfel, cu câțiva ani în urmă, doamna Marine Le Pen a declarat foarte plastic că SUA au pus zidul Berlinului pe roți și l-au mutat tot mai aproape de Rusia.

De curând, Germania a anunțat că investește 100 de miliarde de euro în înarmare. Este pentru prima oară după al doilea război mondial când Germania deschide un program de înarmare de asemenea dimensiuni. Oportunitatea i-a fost deschisă de războiul din Ucraina, respectiv de tensiunile dintre SUA, pe de o parte și Rusia + China, pe de altă parte. SUA, Marea Britanie și Rusia erau înțelese încă din 1945 ca Germania să nu aibă voie să cumpere, să dețină, sau să producă arme nucleare și nici să aibă acces în Cosmos, pentru că cine stăpânește Cerul, stăpânește și Pământul. Acum, Germania încearcă să profite de conflictul actual și trece la înarmare. Nu știm încă până la ce nivel de înarmare va ajunge. Indirect, pericolul înarmării Germaniei, va trebui să determine SUA să se înțeleagă cu Rusia, Marea Britanie, China și Franța, învingătoarele în al doilea război mondial, legate între ele prin tratate, să stopeze înarmarea Germaniei. Precedentul Germaniei, poate da idei și cataliza aceleași dorințe și din partea Japoniei, putere supusă și ea, ca și Germania, acelorași restricții.

De asemenea, propaganda anti-rusă urmărește și desprinderea UE de BRICS și ruperea legăturilor economice dintre cele două mari entități economice. În acest fel, s-ar realiza și captivitatea totală a UE față de economia SUA, din toate punctele importante de vedere: al achiziționării de resurse minerale, energetice și comercial. Schimburile comerciale uriașe dintre UE și Rusia, generatoare de mari profituri, se doresc la Washington a fi făcute în viitor între SUA și UE, așa cum se întâmpla și după al doilea război mondial. Vedeți cum „roata istoriei” ne conduce la o permanentă reîntoarcere a fenomenelor.

Dar tot ce se va importa din SUA, ca să nu se mai importe din Rusia și de la aliatele ei, Bielorusia, China, Kazahstan, Iran, India, Vietnam etc. (petrol, gaz, cereale, carne, fier, cărbune superior, neferoase, mercur, uraniu, metale rare s.a.m.d.) se va importa mult mai scump din SUA. În anumite cazuri, de trei ori mai scump. Transportul peste Atlantic scumpește toate produsele, mai ales gazul, care trebuie supus și operațiunilor de gazificare, în SUA și degazificare, în Europa. Pentru gaz trebuie și mari investiții în fabrici de gazificare și degazificare și noi conducte care să lege aceste fabrici de consumatorii finali. Această scumpire generală a produselor europene conduce inevitabil la o pierdere a competiției produselor din UE pe piața comercială mondială. Este de urmărit cât timp vor suporta statele puternice din UE această situație economică evident neconvenabilă. Eu cred că această nouă ordine economică internațională a UE, dacă va fi implementată, va crea mari nemulțumiri, care se vor îndrepta împotriva SUA, cea care a impus sancțiunile și a forțat Germania și UE să „o rupă” cu Rusia și aliatele acesteia. Acum se adeverește teoria generalului Charles De Gaulle, care spunea că Europa va fi puternică doar dacă se va întinde până la Urali. Dar cine să vrea o Uniune Europeană puternică? SUA? Rusia? China? India? Marea Britanie? Cred că nici una dintre cele mai mari puteri economice și militare ale lumii nu vrea o Uniune Europeană puternică.

Prin această nouă ordine economică din UE, preconizată de Casa Albă, SUA își vede cu ochii un vis măreț: își ia Europa înapoi! Europa nu mai era ascultătoare, prefera relațiile economice cu China, Rusia și celelalte state din BRICS, dorea armată proprie, alta decât NATO, critica președinții SUA etc. Astăzi, brusc, mulți lideri din UE, până ieri lăudăroși și încărcați de aere de mari decidenți mondiali, s-au aliniat disciplinați în spatele lui Joe Biden, de fapt a lui Rothschild, despre care, înainte vreme, mulți politicieni, inclusiv români, șopteau pe la ureche că este „o fosilă”, în cel mai îngăduitor caz, zâmbeau cu subînțeles.

Europa pare supusă și, cu toate că nu-i convine situația, nu prea are curaj să protesteze, cu excepția prim-ministrului Ungariei, Viktor Orban, cel mai demn dintre toți liderii europeni. A mai fost și președintele Croației, care a spus că nu va trimite nici un soldat la NATO ca să se implice în conflict, a mai fost și Bulgaria, care a refuzat militari americani în țară și alte mici poziții mai suverane. Totuși, Germania, Italia, Austria și Ungaria au anunțat că nu pot să renunțe la gazul rusesc, deci, nu vor respecta sancțiunile impuse europenilor de către SUA.

În aceste condiții economice impuse, regresul UE ar fi o certitudine. Principalul profitor al războiului din Ucraina este SUA. De altfel, de câte ori Europa a fost în mare criză, cel mai mult după fiecare din cele două războaie mondiale, SUA s-au dezvoltat exploziv. Acum SUA sunt în criză economică și vor să iasă din ea pe spatele UE. Germania și UE în ansamblu își taie singure craca de sub picioare cu sancțiunile împotriva Rusiei, agravându-și situația economică și intrând într-o criză colosală, de lungă durată. Ce îi încălzește pe români, sau pe alți europeni, că aceste sancțiuni este posibil să afecteze și Rusia? Pe români și pe ceilalți europeni îi interesează soarta lor, nu soarta Rusiei.

Soarta Rusiei îi interesează pe Rothschild și pe uneltele lui de la Casa Albă, în frunte cu Joe Biden, care speră să slăbească Rusia și să-și mențină întâietatea mondială, în ciuda faptului că, de mai mulți ani de zile, chiar de peste un deceniu, SUA regresează continuu, economic și social-politic. În același timp, de peste două decenii, China și Rusia progresează continuu, ca și unele din aliatele lor importante. În acest timp, UE scârțâie din toate încheieturile, iar acum este absolut cert că intră într-o criză care o va afecta mult, pe termen lung.

În SUA, actualmente, s-a pierdut într-o măsură foarte mare punctul forte al țării, din toată istoria ei modernă și contemporană. Este vorba de atașamentul cetățenilor americani față de statul american. Acest atașament a fost principalul factor de asigurare a securității naționale, a stabilității interne și a progresului general al societății americane. Acest atașament popular față de guvernanți a stat la baza dezvoltării uriașe a SUA. Sunt mulți ani de când atașamentul cetățenilor americani față de stat scade continuu. Guvernul SUA este prizonierul bancherilor khazaro-evrei de pe Wall Street, cei care dețin 100% Trezoreria SUA (Federal Reserve) și sug anual din bugetul poporului american sumele exorbitante reprezentate de dobânzile pentru cele peste 30.000 de miliarde de dolari (30 de trilioane de dolari) datorie a statului american către băncile evreiești și față de China. Cea mai mare parte a datoriei este față de băncile evreiești din SUA.

De altfel, fostul președinte Donald Trump, un adversar al globalizării și al bancherilor evrei, cei care conduc politica SUA din umbră, în frunte cu Rothschild, proprietar unic al activelor statului ucrainean, prin intermediul fondului de investiții Franklin Templeton, a spus că nici o țară care nu-și stăpânește banca centrală, nu este o țară liberă. Or, Federal Reserve este o bancă centrală 100% privată!! Donald Trump a avut în proiectul său pentru un preconizat al doilea mandat prezidențial NAȚIONALIZAREA Federal Reserve! Ar fi fost cea mai mare realizare a poporului american, aceea de a se elibera de sub stăpânirea marilor bancheri khazaro-evrei ai lumii, în frunte cu Rothschild. Dar, adversarii poporului american, cei care-l țin prizonier, s-au mobilizat, au indus pandemia noii boli inventate și, ca urmare a pandemiei, au introdus votul prin corespondență și au trecut la înfăptuirea celei mai mari fraude electorale din istoria lumii. Republicanii au declarat că s-au falsificat 40 de milioane de voturi în favoarea democraților, atât prin voturi obținute prin scrisori fictive, cât și prin fraude informatice, respectiv prin fraudarea softului. În acest fel, „pericolul” Donald Trump a trecut, cel puțin pentru câțiva  ani.

Aceeași situație este cu Banca Națională a României, condusă de asasinul economic Mugur Isărescu. Domnule Tudor Urse, încă din anul 2001, fostul ministru al Securității, Ion Stănescu (nume real Szilagy) și cu fostul șef al Direcției de Contraspionaj a Securității, generalul Neagu Cosma, l-au deconspirat pe Mugur Isărescu ca fiind ofițer de securitate, care a depus jurământul în anul 1969, împreună cu alte „personalități” de după 1989, care au contribuit și ele, din plin, la lichidarea sistemului bancar românesc și a economiei naționale a României, la jefuirea ei și la transformarea României în colonie. Cartea scrisă de cei doi securiști se numește „De la iscoadă la agentul modern în spionajul și contraspionajul românesc”, apărută la Editura PACO, din București. Este editura fostului colonel de securitate Achim, de la Direcția a I-a, între timp decedat, cel care i-a coordonat pe Mircea Dinescu și Ion Caramitru, ca și informatori ai Securității, care, la rândul lor, au fost deconspirați de colonelul de securitate, fost șef al Direcției a I-a a DSS și fost șef al SIPA, Marian Ureche. Toți aceștia, după 1990, se derobau de vreo legătură cu Securitatea și o înfierau cu mânie capitalistă, euro-atlantică. Problema societății românești este că nu citește, de aceea nu înțelege și tolerează totul, negăsind căile de a se debarasa de stâlpii „sistemului ticăloșit”, cum l-a numit Traian Băsescu, la rândul său stâlp al acestui sistem nenorocit, sistem care acuma nu știe cum să se mai debaraseze de Băsescu, pentru a demonstra poporului că sistemul este curat și îi „pune la colț” pe  alde Băsescu…

Dar ne-am îndepărtat de la subiectul nostru. Revenind la războiul Occidentului contra Rusiei, care se desfășoară în Ucraina, el are menirea să scoată SUA din criza în care se găsește țara de mai mulți ani. Eu, personal, fără să am în acest moment vreo informație, aș fi fost tentat să cred că SUA sunt înțelese cu Rusia. Dacă nu sunt înțelese, ar fi prima oară după anul 1945 când are loc un conflict major al uneia din cele două supraputeri militare ale lumii și ele nu ar fi înțelese.

Tudor Urse: După ce în prima parte a discuției noastre v-ați referit la manipularea opiniei publice din zona euro-atlantică privitor la războiul din Ucraina, la alte războaie declanșate de NATO sau de alianțe militare conduse de SUA, aș dori să continuăm discuția noastră și încep prin a spune că în sfera noastră de influență se induce ideea că Rusia nu ar fi prea arătat că ar fi o supraputere militară…

Corvin Lupu: În acest război, până la ora discuției noastre, Rusia a folosit armament și proiectile foarte vechi. Majoritatea proiectilelor cu care s-a tras sunt de după al doilea război mondial. Am citit undeva că unele nici n-au explodat. Doar în puține cazuri, unde trebuiau distruse obiective din buncăre subterane sau alte obiective militare mai importante, s-au folosit rachete ceva mai moderne. Din multe mii de proiectile, doar mai puțin de 200 au fost proiectile mai moderne, dar nici acestea de mare capacitate și nici de ultimă generație. Rusia nu a acționat cu armamentul cu mare putere de distrugere și nici n-a aplicat tactica „covorului” de bombe. Pentru distrugerea unităților militare, depozitelor militare, a infrastructurii critice, a podurilor etc., este folosit armament vechi, tancuri și transportoare blindate vechi. Este tehnica anilor ’50-’60-’70 ai secolului trecut, care trebuie consumată și pe care fac astăzi școală tinerii militari ruși în condiții concrete de război. Din 1988, când URSS s-a retras din Afganistan, armata rusă n-a mai operat în condiții de război real decât în Siria și acolo cu efective mici. În rest, armata rusă a operat doar virtual, în lecții teoretice, în săli tactice și în poligoane unde s-au simulat conflictele. Așa au făcut și americanii prin numeroasele lor războaie. Și armamentul vechi trebuie consumat. Este cert că astăzi Rusia deține bombe de asemenea tărie încât, una singură, poate distruge întreg Kievul, să-l radă de pe fața pământului, dar până acum nu s-a dat ordin să fie folosite asemenea arme. Nu trebuie folosite doar arme atomice. Sunt și alte bombe de mare putere, dar astea se folosesc doar dacă nu se ating obiectivele pe care le au comandanții militari cu armele cu care acționează în acest moment al războiului. Oricum, Rusia nu-și poate permite să cedeze, să piardă războiul. Ea va folosi arme de distrugere din ce în ce mai mari, până câștigă. Rusia va merge până la capăt, iar dacă va fi nevoie, până la arma atomică. Lupta se prelungește și odată cu prelungirea luptei cresc mult pierderile de vieți omenești și de bunuri materiale pentru că Ucraina are în spate întregul NATO.

Apoi, domnule Tudor Urse, așa zisul „eșec” al armatei Rusiei, cum este el prezentat cu maximă insistență în mass-media sistemului euro-atlantic, este în cea mai mare parte un clișeu de presă. Este mare nevoie să se proiecteze o imagine a unei Rusii slabe, cu o armată slabă, cu un președinte bolnav de cancer (?!), fricos, odată ce stă închis într-un buncăr, tremurând tot, lipsit de vlagă, imoral (divorțat și cu concubină), un președinte care ar deține averi uriașe, o Rusie în pragul răscoalei, cu o conducere care ar dori să-l răstoarne pe Putin de la putere etc. etc. Minciuni după minciuni, însăilate cu grijă, ca să ne prostească pe noi, cum ne-au prostit întreaga istorie contemporană, când ne spuneau că Ceaușescu omora copii și le folosea sângele pentru a-și face transfuzii cu acel sânge, că ar fi furat miliarde de dolari și le-ar fi scos din țară, că ar fi sabotat industria țării și ar fi pus detonatori ca s-o arunce în aer, că a ucis 64.000 de oameni la Timișoara etc. etc. Manipulatorii de astăzi sunt aceieași cu cei care ne mințeau ieri. Eu regret mult, domnule Tudor Urse, că sunt încă români care îi cred pe acești manipulatori. Acum presa noastră ticăloșită ne spune că cel mai teribil palat din Rusia pe care ni-l arată ei la televizor, aparținând protocolului de stat al guvernului rus, ar fi al lui Putin. Așa ne-au mințit și cu Dragnea, când ne arătau un palat luxos din Brazilia, filmat din elicopter și spuneau că este a lui Dragnea. Nici vorbă! Nu i-au găsit nici o faptă de corupție lui Dragnea și l-au băgat la pușcărie pe nimic, condamnându-l prima oară cu suspendare că a trimis niște mailuri prin care invita românii la vot, iar a doua oară pentru că două funcționare în loc să lucreze la Consiliul Județean Teleorman, unde erau angajate, lucrau la partidul de guvernământ, faptă de care nici măcar nu se făcea el vinovat, ci niște slujbași mai mărunți. De ce? Simplu: Dragnea încercase să ia măsuri bune pentru români și neconvenabile pentru străini (să impună redevențe de 50% pentru toate resursele minerale pe care le jefuiesc străinii în România, dorea legea răspunderii magistraților, dorea desecretizarea protocoalelor ilegale ale SRI cu Justiția și alte instituții și prin asta desființarea poliției politice represive din România, dorea să elimine asimilarea „suspiciunilor rezonabile” cu probele în Codul penal, dorea să fiscalizeze companiile străine care nu-și achită obligațiile fiscale față de stat și multe altele. Dacă n-a avut fapte de corupție pentru care să-l condamne pe Dragnea, binomul l-a condamnat pentru niște fapte total nerelevante. Eu invit cititorii noștri, domnule Tudor Urse, să fie convinși că în momentul în care presa regimului ticăloșit se prăvălește nebunește asupra cuiva, cum face acum cu președintele Putin, acela este un personaj cu multe valențe pozitive, chiar dacă are și păcate, căci nimeni nu este fără de păcat, în afară de Dumnezeu.

După ce s-au anunțat tot felul de sancțiuni împotriva Rusiei, guvernul de la Moscova a anunțat că își onorează contractele de livrări de petrol și gaz către statele din UE, dar, întrucât prin sancțiuni a fost deconectată de la băncile occidentale, iar activele ei în dolari și în euro au fost blocate, cere plata energiei în ruble. Europenii au protestat și au spus că sunt șantajați, ignorând faptul că SUA alături de ei au început cu impunerea de sancțiuni, crezând că Rusia nu mai poate trăi fără banii lor. Slovacii, cu îndrăzneală, chiar cu tupeu, au spus că modificarea contractelor este ilegală, dar că n-au ce face și vor plăti în ruble. Tu pui sancțiuni, după care tot tu spui că dacă adversarul răspunde „este ilegal”. Modelul promovat de acest regim politic este inacceptabil. Dacă va trebui să plătească în ruble, UE va fi afectată tare, adică noi.

În același timp, s-au redus livrările rusești de petrol și de gaz. O conductă importantă a fost deja închisă complet, lovind tare Polonia și o parte din livrările către Germania. Acum se simte mai puțin, pentru că a venit primăvara, dar timpul trece repede și va veni din nou iarna. Pe de altă parte însă, s-a produs un fapt pe care Occidentul, foarte încrezut, cel puțin la vedere, nu l-a intuit: valoarea rublei, care scăzuse mult după izbucnirea războiului, s-a ridicat până la nivelul de dinaintea războiului, tinzând chiar să-l depășească. Acest fapt anulează speranțele Occidentului de a declanșa o criză financiară în Rusia.

Occidentul euro-atlantic nu știe decât să promoveze colonialismul. Asta face de peste cinci secole și asta știe el cel mai bine. Speranța Occidentului este să distrugă Rusia și să intre în posesia uriașelor bogății ale acestei țări. E vechiul vis al rechinilor occidentali, conduși de khazaro-evrei, în frunte cu familia Rothschild, cea care sacrifică astăzi poporul ucrainean, pentru ca acesta să se opună cât mai mult Rusiei, în speranța ca după război, Rothschild să-și recupereze activele statului ucrainean și să-l oblige să i le refacă. Eu sunt curios, cât timp mai sacrifică khazaro-evreii de la Kiev poporul ucrainean. Cu tot sprijinul militar, informativ și logistic pe care NATO îl dă Ucrainei, aceasta nu poate opri bombardamentele și acestea, inevitabil provoacă tot mai multe victime.

Eu sper și cred că după ce vor distruge obiectivele militare, industriale și de infrastructură care s-au ordonat armatei să le distrugă, după ce posibil/probabil Rusia va ocupa estul și sudul Ucrainei, rușii se vor opri și poporul ucrainean va putea să înceapă „să-și lingă rănile” și să vadă din ce va mai putea trăi, pentru că într-o zi și ajutoarele se vor termina, căci Occidentul are propriile sale probleme. Probleme grele! Dar, mă întreb, dacă rușii nu se vor opri din bombardamente decât când se predă Ucraina, iar aceasta nu va fi lăsată să se predea? Câți ucraineni vor mai fi condamnați să moară, pentru ca Ucraina să nu se predea? Oare khazaro-evreilor care conduc astăzi Ucraina, ca și americanilor, nu le este deloc milă de ucraineni, ca să le ceară să se predea, dacă nu pot să oprească bombardamentele? Și asta ar fi o alternativă pentru a salva vieți și bunuri materiale. Rușii au milioane de bombe și aruncă într-una cu ele. Întrebarea este: până când?

Nimeni nu știe ce plan au rușii. Americanii și britanicii se fac că ar ști ce planuri au rușii. Dacă americanii sunt înțeleși cu rușii, cum a fost în trecut de fiecare dată, poate știu câte ceva, dar nu știu totul. Până și SRI-ul lui Hellwig se lăuda prin martie că ei au știut ziua și ora atacului Rusiei asupra Ucrainei. Dacă au știut-o, n-au știut-o de la Kremlin, n-au penetrat ei serviciile rusești, au știut-o de la americani și dacă într-adevăr au știut-o de la americani, înseamnă că rușii au comunicat cu americanii asupra atacului (că prea a fost plănuit.. – nota redacției). De altfel și când a venit însuși secretarul de stat al SUA la București ca să-i ceară lui Johannis să-l numească pe Ciucă prim-ministru, președintele Johannis le-a spus liberalilor să nu fie supărați că li se ia funcția de prim-ministru și se dă unui general, că va începe războiul și trebuie un militar la conducerea guvernului.

Și dacă americanii cu rușii au fost înțeleși, propaganda anti-rusă tot nu este fără acoperire. Ea este de mare utilitate. Ea urmărește vânzarea masivă de armament american tuturor supușilor și atragerea lor în siajul economic american. Ce stat din NATO sau din arealul geopolitic legat de Occident ar refuza să cumpere armament din SUA, în acest moment istoric, când pericolul rusesc este atât de mare? Foarte puțini, doar prin excepție. Poate doar Turcia, Serbia, eventual Ungaria.

(Va urma!)