Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Ianuarie 8, 2020
Despre o mafie asupra căreia m-am aplecat prea puțin pînă acum
Preluat de pe Justițiarul:
Încercînd să ajut un bun prieten să i se îndrepte o nedreptate făcută de autorități, m-am apucat de studiat. Și m-am îngrozit!
O să redau un articol pe care l-am publicat în nr. 1 din august 2001 al revistei „21 Decembrie”:
CE VREM
Acest titlu nu este încheiat de vreun semn de intrebare, intrucit noi stim foarte bine ce vrem. Se incheie cu punct, iar continutul articolului urmareste sa-l faca si pe cititor sa afle ceea ce vrem.
Vrem sa stiti ca nu luptatorii din Revolutie au fost profitorii acesteia, asa cum se incearca sa vi se spuna printr-o sustinuta campanie dusa de anumite ziare. In marea lor majoritate, adevaratii revolutionari nu au primit nimic (si de fapt nici nu au cerut nimic, unii nici macar certificatul de revolutionar) sau au primit un minim, adesea strict vital. Dimpotriva, destui revolutionari au murit de tineri, someri, saraci, bolnavi – nu i-a ajutat nici SSPR-ul (infiintat chiar in acest scop), nici misteriosul cont “Libertatea” (care avea aceeasi destinatie).
Profitori ai Revolutiei au fost cei care, dupa ce focurile de arma au încetat, au iesit din sifonierele in care se ascunsesera si s-au grabit sa puna mina unii pe puterea politica, altii pe cea economica. Profitori au fost si acei apropiati ai puterii care, fara a avea cu Revolutia Romåna vreo legatura mai mare decit aveau cu Razboiul de Independenta, dupa adoptarea legii nr. 42/1990 au obtinut certificat de revolutionar iar apoi, in baza acestuia, apartamente in Centrul Civic, terenuri “agricole” pe marginea Snagovului ori pe malul Marii Negre, spatii comerciale in zonele cu cel mai bun vad. Si au mai fost profitori ai Revolutiei dintre cei care au ajuns sa participe la aceasta numai fiindca auzisera ca in centrul Bucurestiului se sparg geamurile la magazine si se pot fura sticle cu bautura – simpla lor prezenta aici (si nu scopul prezentei) i-a legitimat ca revolutionari; unii dintre acestia au constituit apoi mafia traficantilor de certificate de revolutionar, de case, terenuri si spații comerciale „revoluționare”.
Aceștia au fost profitorii Revoluției, nicidecum adevărații revoluționari, dintre care multi traiesc mai greu chiar decît trăiau pînă în 1989.
Vrem să stiți că nu din cauza noastra ați sărăcit, că nu din cauza noastră cei mai mulți nu vă puteți permite un trai decent, iar unii chiar au ajuns să nu mai aibă pentru ce sa traiască, ducînd rata sinuciderilor din Romånia pe primul loc în lume. Știm ca marea majoritate o duceați mai bine sub Ceauțescu, dar nu din cauza că noi l-am dat jos pe Ceaușescu ați sărăcit. Noi am creat doar condițiile ca Romånia să o pornească pe drumul cel bun – dacă nu a fost asa, nu a mai fost vina noastră. De fiecare data, ati primit ce ati votat si, mai mult decit atit, in virtutea democratiei, ne-ați obligat și pe noi să primim la fel.
Vrem să știți că problemele nu vi se vor rezolva stînd, ca in ultimii ani, la o bere si înjurindu-l pe Iliescu sau pe Constantinescu. Nici asteptînd, fără nici o implicare, că aceste probleme sa vi le rezolve o clasa politica pervertita si corupta ori niste lideri sindicali pusi de mult în serviciul ei. Simțul civic atit de prezent in anii 1990-1991 a fost molețit pînă la disparitie nu atit de mineriade, cit de telenovele. Niciodata guvernantii nu vor afla ca ati ajuns la limita supravietuirii atita timp cit un miting pentru cresterea nivelului de trai, pentru respectarea drepturilor voastre si a Constitutiei ori impotriva coruptiei, nu se va putea desfasura intrucit la aceeasi ora este programata la televizor o telenovela. Iar daca bani de mincare nu mai avem, telenovele avem, Slava Domnului, la orice ora si pe orice post.
„Desteapta-te, romåne” este imnul national al tarii – dar aceasta nu înseamna nimic daca nu devine si o stare nationala de spirit.
Știu, sînt mulți dintre foștii admiratori la TV ai revoluției care consideră că luptătorii din decembrie 1989 nu merită drepturi speciale ca veteranii de război, foștii deținuți politici și foștii deportați în Bărăgan. În principiu sînt de acord, dar în România de azi sînt unii care au nevoie de aceste drepturi pentru a putea supraviețui. O să le explic celor care nu cunosc aceste adevăruri.
Cînd s-au constituit asociațiile de revoluționari, unele erau formate din oamenii lui Iliescu iar altele din revoluționarii sinceri. Apoi, au apărut și drepturile acordate revoluționarilor. Cei care fusesră revoluționari sinceri, au primit niște fărîmituri sau nimic – cei ai lui Iliescu au luat grosul.
În Piața Universității se strîngeau în perioada manifestației maraton majoritatea revoluționarilor din București. După mineriada mare, unii au fugit din țară. Cei rămași, au fost primii disponibilizați cînd au început concedierile.
S-au trezit fără locuri de muncă și au trebuit să se descurce cum putea fiecare. Apoi, s-au trezit că fără loc de muncă nu au asigurări de sănătate. Cei care au continuat lupta împotriva tuturor regimurilor trădătoare care au urmat după 1990 au fost supuși unei prigoane continue. Știu foarte bine asta, întrucît am suferit-o și eu, și prietenii mei.
Repet, sînt unii revoluționari care au nevoie de ajutorul statului ca să poată supraviețui. Dar acestora li se refuză noul certificat de luptător cu rol determinant.
Pe 18 aprilie 2016 am postat pe „Justițiarul” un articol în cuprinsul căruia am scris:
„În anul 1998 (sau poate 1999) am luat parte la un cimitir din Berceni la înmormîntarea lui Constantin Fazolarie, luptător în revoluție, mort de foame. Da! Citiți încă o dată dacă aveți impresia că nu ați înțeles sau ați înțeles greșit. A murit de foame! Un coleg de asociație, de cîte ori putea, îi ducea cîte ceva de mîncare, dar nu putea tot timpul. Desigur, în certificatul de deces nu scria mort de foame – cum să moară de foame cineva în țara condusă de liderul zonal? Așa că erau scrise doar consecințele subnutriției și malnutriției. Nu avea certificat de revoluționar – deși colegii de la Asociația 21 Decembrie 1989 îi confirmaseră prezența alături de ei în cea mai cruntă noapte a Bucureștiului, lui Fazolarie nu îi venise, după atîția ani, rîndul! Privind prin prisma interesului personal, Fazolarie a făcut o greșeală – luptînd pentru binele țării, a pierdut totul! În timpul înmormîntării, telefoanele mobile sunau neîncetat – erau telefoanele mobile ale groparilor. Pe vremea aceea, nici unul dintre noi, “profitorii revoluției”, nu aveam telefon mobil. Groparii insă, aveau! Se petrec în viață momente mărunte, pe care nu le uiți însă nicioadată – pentru mine, celularele groparilor care sunau aproape permanent reprezintă unul din aceste momente.”
Un anume comentator anonim a scris:
„Mr John
Posted aprilie 19, 2016 at 10:18 PM
Cum adica vi s-a taiat drepturile. Ce drepturi oameni buni, revolutia v-a dat dreptul la o viata noua , la dreptul de a alege nu sa primiti pomana. Incetati sa asteptati pomana si munciti”.
Da, revoluția ne-a dat dreptul la o viață nouă, dar această viață nouă ne-a fost distrusă de voi, alegătorii! Nu vreau să fiu rău, dar uite că mi-aș dori ca acest Mr. John să ajungă șomer și să fie refuzat peste tot la angajare fiindcă și-a riscat viața la revoluție (acea revoluție de care sînt convins că el a profitat din plin).
Am pierdut două zile ca să studiez documente și să strîng informații și, după cum am scris, m-am îngrozit. Am privit trei instituții:
Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor (SSPR) – acolo, secretarii de stat sînt schimbați de regulă doar în două cazuri, cînd se sparge buba și ajunge arestat sau cînd este un om cinstit și se opune eliberării certificatelor de revoluționar false – atunci, mafia certificatelor intervine la primul-ministru care, ascultător, îl destituie.
Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie (CPRD) – unde însuși președintele a devenit revoluționar cu rol determinant cu încălcarea legii, ca să nu vorbesc de sora lui, care a pbținut același titlu pe baza actelor din dosarul unei alte persoane, un bărbat!
Institutul revoluției române din decembrie 1989 (IRRD) – înființat de Ion Iliescu în baza unei legi date de regimul lui prin care președintele țării (adică Iliescu) este președintele Institutului și el numește 25 de membri pe viață! În primăvară, Vasilica, prin OUG, în loc să modifice legea de înființare a IRRD, a bătut-o în cuie! Evident, Iliescu a avut grijă să numească o majoritate a lui, formată din trădătorii din decembrie 1989 și chiar și din infractori (unul, condamnat definitiv).
Cei care au luptat pentru demascarea impostorilor, au avut necazuri. Mafia certificatelor este prezentă peste tot, la SSPR, la guvern, în parlament, în parchet, în justiție.
Cred că mai am nevoie de două zile de cules informații, după care le voi sintetiza și le voi scrie.
II
Așa cum am scris în ultimul articol, am petrecut cîteva zile aplecat fiind asupra mafiei certificatelor de revoluționar. Am aflat în aceste zile atîtea, încît m-a apucat o scîrbă infinită și am înțeles în mod definitiv că atît eu cît și alții scriem degeaba. Atîția demnitari, atîția procurori, atîția judecători care ar trebui arestați pentru asta! Am strîns atîtea informații, cît să fac o teză de doctorat – dar cine să mi confere titlul? Generalul izmenar Gabi Oprea?
Am promis să vin cu o continuare la articolul precedent pe această temă. Încerc să mă țin de cuvînt, dar, de scîrbă, nu pot face altceva decît să punctez cîteva aspecte, fără multe elemente esențiale – oricum, este elocvent.
SSPR (Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor) – folosesc această denumire, dintre multele prin care a trecut, fiindcă este cea mai cunoscută (ultima, este absolut halucinantă – SSRMRLÎRC, sper că nu am greșit).
Dintre secretarii de stat, mă refer la următorii:
Emil Cuteanu (fost și președinte al CPRD):
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Emilian_Cutean
George Costin:
Despre George Costin pot să spun mai multe decît a scris presa. În dimineața de 22 dec. 1989, în calitate de comandant al gărzilor patriotice de la IMGB (era ofițer în rezervă) s-a încuiat în sala în care era armamentul și muniția, pentru ca muncitorii să nu poată pleca înarmați la revoluție. Apoi, a înființat o asociație de revoluționari cu care nu avea nici o legătură (știu cum, prin ce falsuri, dar nu mai am timp să comentez).
Adrian Sanda:
https://www.dcnews.ro/adrian-sanda-arestat-preventiv_522839.htmlv
În acest context, hai să mai adaug un mare infractor revoluționar:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Laz%C4%83r_Dorin_Maior
*
Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989 (CPRD), președinte George Cristian Sefer. Cu încălcarea legii, Sefer a fost declarat luptător cu rol determinant în revoluție. Dar asta nu este nimic, a primit același titlu și sora lui, Carmen Sefer, care la revoluție cred că avea 14 ani – la 14 ani, a avut un rol determinant în revoluție! Și nici asta nu este nimic, a obținut titlul pe baza actelor din dosarul unui bărbat! Citez din facebook-ul lui Ion Iofciu:
„Si-acum vine BOMBA !
În anul 2010 mai apare un membru al familiei cu Titlul schimbat,si anume SEFER Carmen,sora acestuia !
D-na SEFER CARMEN, se afirma ca ar fi fost promovată pe Legea 341/2004 prin asociația „VICTORIA REVOLUȚIEI DIN DECEMBRIE 1989” (AVRD 89) pe-atunci condusă de BOCA Petre iar in prezent de PESTREANU Vasile. La momentul acordări avizului, aceasta, ar fi fost posesoarea certificatului doveditor al calități de LUPTATOR REMARCAT PRIN FAPTE DEOSEBITE seria FD, nr 17291. MO 568 bis/ 22 nov. 1999, cel cu ”Propuneri în temeiul OUG 184/1999”, la pagina 212, poz. 16204, se regăsește ca propusă pentru certificatul cu nr. 17291,… dl. BUTNARU MARIAN, născut la data de 08.15.1969 în Brașov, având ca părinți pe FLORICA și DOBRE ?!
Dl. BUTNARU a fost reprezentat și a avut dosarul susținut de As. ”23 DEC. 1989 METROU” BUC, devenita mai târziu ”METROU-ROMÂNIA” și în prezent ”ARAD 89” (ASOCIAȚIA REVOLUȚIONARILOR ANTICOMUNIȘTI DIN DECEMBRIE 1989)!”
V-am spus, pe acest subiect am strîns material cît pentru o teză de doctorat, dar mi s-a făcut scîrbă. Infracțiuni peste infracțiuni, acoperite de justiție.
Sînt revoluționari adevărați și curajosi (fiindcă așa sînt revoluționarii), care au luat poziție împotriva impostorilor și abuzurilor.
Pe locul întîi trec blogul lui Marius Mioc, timișoreanul rănit în revoluție. Strădaniile lui, chiar dacă inutile ca finalitate, ne-au ajutat să aflăm foarte multe lucruri. Parcă toată viața lui are un singur scop, să lupte pentru adăvăr!
Iată de pildă cum „revoluționarul” Constantin Grancea, condamnat la un an și două luni închisoare pentru înșelăciune și uz de fals legat de obținerea certificatului de revoluționar (la revoluție era arestat pentru furt de benzină din conducte) și obligat să restituie indemnizația încasată ilegal, pe baza acelorași acte declarate de instanță false, a devenit luptător cu rol determinant! Iohannis i-a conferit noul titlu!
Intr-un alt caz, Marius Mioc sesizează eliberarea certificatelor de revoluționar false în cazul lui Olteanu Ilie și Elefterie Lucian. Parchetul a reținut faptele ca atare, dar nu a găsit pe nimeni vinovat!
Pe locul doi este evident facebook-ul lui Ion Iofciu, „Baricada Inter 1989”. Cîteodată îmi pare rău că nu am facebook, dar din fericire îmi trimite el pe mail ce crede că este interesant.
Apoi, fără să mai ierarhizez, menționez pe Hamar Alpar Benjamin (președintele revoluționarilor din Tg. Mureș, care a lucrat la SSPR în cadrul operației legate de epurarea falșilor revoluționari), Dorel Haraga, Constantin Calancea (cel care a inițiat încă din secolul trecut campania împotriva impostorului infractor George Costin), Romulus Cristea.
A fost odată! A fost odată un secretar de stat la SSPR, Sorin Vintilă Meșter (pînă anul trecut) care a vrut să facă curățenie. Nu era singur, îl avea la SSPR pe Beni Hamar, iar consilieri onorifici îi erau Nelu Iofciu și Romulus Cristea. Mafia a atenționat guvernul că nu este bine ce vrea să facă Meșter, așa că guvernul l-a demis!
*
Institutul Revoluției Române din Decembrie (IRRD). Ion Iliescu a avut grijă ca prin numirile făcute (pe viață!) să își asigure o majoritate în cadrul Colegiului Național. Nu i-am cunoscut pe toți cei 25, dar îmi este suficient să știu că Petrică Balint, Cazimir Ionescu, Alexandru Mironov (care or fi meritele la revoluție ale acestui nemernic?), Petre Roman, Răzvan Theodorescu (aceeași întrebare ca în cazul lui Mironov), Gelu Voican Voiculescu, Emil Cutean, Adrian Sanda, Claudiu Iordache erau de partea lui Iliescu. Dintre decedați, erau devotați lui Iliescu infractorul (racolat de sovietici) Dan Iosif, Mihai Ispas (garda de corp a lui Iliescu în zilele revoluției), Sergiu Nicolaescu și Emil „Cico” Dumitrescu. Iată deci cum din 25 de membri, cel puțin 13 erau ci Iliesci.
Claudiu Iordache mi-a explicat de unde provine atașamentul său față de Iliescu, și l-am înțeles. Cînd Iliescu era secretar cu propaganda la județeana PCR Timiș (1971-1974) Claudiu a publicat un articol dur în presa locală. Urmare acestuia, la locul său de muncă se primește un telefon de la județeană și Claudiu este chemat la Iliescu. Toți colegii spuneau că va fi dat afară din serviciu. Dar Iliescu, primindu-l, i-a spus că a vrut să îl cunoască și să îl felicite pentru articol!
Singurul dintre cei 25 care era permanent împotriva lui Iliescu a fost defunctul și regretatul meu prieten Lorin Fortuna, liderul revoluției de la Timișoara.
Dintre ceilalți, cei despre care nu am auzit nimic rău ar fi Romeo Raicu și Eugenia Iorga. În ce privește restul, ori nu știu nimic, ori îmi este greu să mă pronunț.
Iliescu s-a blindat cu trădători pe măsura lui, dar și cu infractori. Din această listă de revoluționari fruntași fac parte Vasile Emil Cutean și Adrian Sanda, arestații mai sus-menționați.
În ce îl privește pe Petre Roman, o expresie extrem de plastică a avut prietenul meu Mihai Popov, procuror militar, general de justiție: „Dacă cineva îmi spune că a fost la revoluție cu Petre Roman, atunci știu că acel om nu a fost la revoluție.”
Un caz aparte îl constituie Petrică Balint din Lugoj. Chiar înainte de revoluție s-a îmbătat rău de tot într-o noapte, a făcut scandal, a fost chemată miliția. A refuzat să se legitimize, așa că a fost dus în arest. Ca în basmele cu zîne, a transformat această reținere într-un act revoluționar.
Un prieten al meu l-a întrebat pe Gelu Voican Voiculescu de ce l-au îmbrățișat pe acest escroc. Voican i-a răspuns senin că Balint a adus 800 de membri. Din aceste vorbe, eu înțeleg că Balint a făcut în Lugoj 800 de falși revoluționari, care să voteze cu Iliescu și ai lui.
Am vrut să îl întreb pe acest prieten dacă pot să îl nominalizez. Din păcate, era la o discuție foarte importantă (știu despre ce este vorba, să îi ajute Dumnezeu). A spus că mă sună el peste o ora și jumătate.
Nu mai rezist, dau drumul la material și mă culc.
III
Sînt mîndru de faptul că în această lună președintele nostru mi s-a adresat în mod direct, afectuos, îmi place să consider personal, chiar de două ori.
În seara de 2 dec. 2019, de la Palatul Cotroceni mi s-a adresat în mod direct, începînd cu „Dragi români”.
Azi (16 dec. 2019), în Parlament, președintele mi s-a adresat din nou în mod direct începînd tot cu „Dragi români”. Apoi, ca de obicei, a luat-o iarăși razna peste arătură. A omagiat victimele revoluției, a vorbit despre idealurile pentru care aceștia au înfruntat moartea, iar unii au și primit-o. Știe el care au fost aceste idealuri? A trăit acele zile în Sibiu, oraș greu încercat. Ce a făcut el pe cînd eu „zburdam” printre gloanțe? Probabil dădea meditații.
Klaus Iohannis a batjocorit din nou jertfele eroilor din decembrie 1989 și pentru asta a primit aplauze frenetice. Dar cine să vadă adevărul? Puiul de dac Ludovic? Partenera lui de joacă și de guvernare, școlită la Moscova, dar proastă ca noaptea? „Românii” din USR?
*
Nu mai am putere de texte ample, îmi dau seama foarte bine că scriu tot mai prost, că uit multe dintre lucrurile propuse, că fac greșeli. Acesta este unul din multele motive pentru care după Anul Nou renunț să mai scriu articole și o să mă concentrez doar asupra cărții religioase pe care o consider menirea pentru care mai trăiesc – „Despre vremurile din urmă”.
În aceste ultime două săptămîni o să scriu scurte comentarii, adăugate unele peste altele să iasă de un articol, comentarii poate dezlînate. Dar mai aveți răbdare, doar jumătate de lună.
*
Am apreciat întotdeauna comentariile d-nei. Luminița Arhire. Dar am ajuns acum la un punct mai mult decît divergent.
https://www.justitiarul.ro/un-decret-pentru-linistea-dumneavoastra-onorata-diaspora/
D-na Arhire îi scrie președintelui Iohannis: „Retragerea ordinului «Steaua României», conferit în 2002 domnului premier Adrian Năstase de către președintele Ion Iliescu, este o decizie odioasă, din punctul meu de vedere. Este una dintre acele decizii care mă fac să-mi fie rușine că ocupați astăzi poziția pe care o ocupați. Așa cum îmi e jenă că electoratul român v-a oferit prilejul acestei revărsări de umori, că v-a dat puterea iar dumneavoastră o folosiți josnic, trivial, pentru a vă război cu statuile.
Sunt convinsă că posteritatea vă va așeza, atât pe dumneavoastră cât și pe domnul Adrian Năstase, pe locurile meritate. Și mă gândesc că ar trebui să vă preocupe posteritatea… căci, spre deosebire de adulatorii dumneavoastră naivi, ea este cu-adevărat greu de păcălit.”
Prima problemă este faptul ca d-na Arhire îl urăște în mod evident pe Iohannis. Eu nu urăsc pe nimeni. Este adevărat, pentru binele României și al omenirii, îmi doresc ca satana să își ia în împărăția lui subterană cît mai repede pe oamenii lui. Dar îmi doresc asta nu cu ură, ci spre binele României și al omenirii.
Mîntuitorul ne-a învățat să iertăm de 70 de ori cite 7 (Matei 18. 21-22), asta înseamnă de 490 de ori. Eu nu mai iert.
Flăcăi creștini, fecioare creștine, haștagiști/e și tefeliști/e, voi credeți că eu sînt chiar atît de tîmpit? Cît să mai iert? Puteam să fiu ucis fiindcă am ieșit în stradă pentru un ideal, cu totul altul decît cel urmărit de păpușari. Ați apucat să citiți ultimele versete din Evanghelii? Nu cred, că nu aveau poze porno. În ultima sa noapte, Mîntuitorul și-a trimis cei mai de încredere ucenici ( Petru și frații Ioan și Iacov Zevedeu) să caute arme. Așa este că nu știați? Așa este că nu înțelegeți de ce? Vă las în neștiința voastră, oricum nu sînteți în stare să înțelegeți nimic. Eu deja am iertat de mai mult de 490 de ori, ajunge!
A doua problemă este legată de d-na Arhire. Respect opiniile politice ale oricui, dar cînd un admirator al PSD transformă cel MAI MARE TRĂDĂTOR DE ȚARĂ în erou, sar în sus! Scriu, doar cîteva gînduri.
Adrian Năstase a fost unul dintre primii mari mafioți ai României. A fost condamnat pentru niște nimicuri, nimeni nu a cercetat marile lui acte de corupție (dar asta, la noi, este o regulă – politicienii sînt condamnați doar pentru găinării).
A interzis, sub sancțiunea închisorii, cultul eroilor patriei și al celor care spun adevărul.
A organizat nenorocitul de referendum (nu comentez acum acuzațiile de falsificare) prin care am renunțat la suveranitate.
L-a trimis la Bruxelles pe ineptul Vasile Pușcas care, stînd în genunchi (am auzit că și la Bruxelles se pratică relațiile homosexuale de toate felurile), a „negociat” acceptînd tot ce ni s-a impus, ceea ce Polonia și Ungaria nu au acceptat.
Ne-a băgat fără referendum în NATO.
El este cel care a ințiat distrugerea finală a economiei românești – a vîndut aproape gratis partenerilor strategici cele mai importante obiective economice care ne rămăseseră. Nu vă lăsați păcăliți, a vîndut Sidex Galați indianului Mittal la preț de doi bani (la valoarea unei garsoniere) fiindcă așa îi ceruse prietenul lui, Tony Blair, care îi era dator indianului pentru ultrageneroasele donații electorale. Nu vă lăsați păcăliți, nu a vîndut ALRO Slatina unui rus, ci unui evreu rus. Nu vă lăsați păcăliți de faptul că a vîndut cinci mari uzine siderurgice din România, care apoi au fost falimentate, unor ruși – erau evrei ruși, care apoi au fugit din Rusia în Elveția.
Șpaga de 10 mil. (nu mai știu ce, dolari? euro? lire sterline?) pentru cumpărarea celor două fregate date la reformă, despre care presa britanică a scris pe larg pînă cînd s-a pus batista pe țambal, nu se știe cine a luat-o. A apărut teza că Gabi Oprea – mă îndoiesc, este prea tîmpit. Mă bate gîndul că a luat-o Adi, prietenul mafioților Tony Blair și Silvio Berlusconi.
Mai sînt multe de spus, dar nu mai am putere. De acum încolo, nu voi mai citi articolele d-nei. Luminița Arhire.
*
Datorită slugărniciei post-decembriste, ne-am pierdut demnitatea dar și dreptul de a numi (sau a ține) în funcții oameni potriviți.
Fac un colaj din texte mai vechi, nepublicate:
„Am scris în textul precedent despre faptul cum un oficial NATO ne-a impus să destituim un șef de serviciu secret care ocupa la noi postul echivalent la ei cu șeful CIA (n.a.: era vorba de Mihai Caraman) – și noi am acceptat.
În anul 2013 Lucian Bolcaș (prieten al meu) a fost propus judecător la Curtea Constituțională. Era un jurist eminent, spre deosebire de destui boi și vaci care ocupă nemeritat această poziție. A sărit în sus Joint-ul! – cum să fie judecător constituțional Bolcaș, care a fost membru PRM, adică al unui partid antisemit? PSD-ul (unde trecuse Lucian după ce Vadim l-a exclus) a retras propunerea.”
Măi oameni buni, voi vă dați seama cum alții hotărăsc nu numai președintele țării, dar ne controlează și în ce privește celelalte numiri, minore?
Am fost criticat prin comentarii pe diferite site-uri care au preluat articolul meu prin care, cu multă tristețe, declaram că țara mea este curva proastă a Europei. Îi întreb pe criticii mei, România nu este proastă, sau nu este curvă? Mă întreb dacă nu cumva acești critici sînt plătiți să ia atitudine. Prea mulți patrioți anonimi! M-am săturat de ei! Și de fapt, dacă stau să mă gîndesc, sîntem o curvă mult mai proastă, pentru serviciile pe care le prestăm cu drag, nu numai că nu noi sîntem plătiți, ci tot noi plătim!
Completez acum cu alte trei exemple proaspete de prostituție.
Principalul aliat strategic nu a vrut să fie schimbată din funcția de ministru al justiției Ana Birchall. Și a reușit, pînă cînd a fost schimbat întregul guvern.
Toată lumea „democrată și anticoruptă” a cerut desființarea SIIJ – nu știu dacă în istoria neagră a UE a mai existat un astfel de caz. De ce? Corupția și subordonarea politică a justiției sînt marea racilă a României. Dar judecătorii români lucrează în favoarea companiilor străine, împotriva românilor, și atunci, cum să fie ei cercetați? Vă mirați că Iohannis invocă votul magistraților infractori împotriva unei instituții care se ocupă cu cercetarea lor?
O măsură pe care eu am considerat-o absolut necesară, este contestată de Comisia de la Veneția, de GRECO, de CE! O mai contestă tefeliștii și nașul Pantelică, atunci cînd se îmbată. Apărătorii mafiei suprastatale europene (cei care pentru liniștea lor, au ales-o pe Laura Codruța Koveși ca în tîmpenia și supușenia ei să le apere interesele) au ordonat desființarea secției.
Avem și noi dreptul la un comisar european. Că văcuța Vasilica a făcut o propunere nepotrivită, este una. Că văcuța Ursula a refuzat nemotivat altă propunere, este altceva. Că ne-a impus o femeie pe post de comisar european, iar este altceva. Europa ne încalcă din nou independența și suveranitatea.
Am mai scris despre văcuța care conduce azi continentul și care prin căsătorie a obținut un titlu nobiliar, iar prin donațiile generoase ale soțului miliardar către Angela Merkel a devenit ministreasa apărării în Germania. A făcut două facultăți, absolut diferite una de alta (medicină și economie), a născut 7 copii, nu a muncit nimic – dar în virtutea egalității de șanse și de gen, fără nici o experiență în afară de conceperea copiilor, conduce Europa.
Nu vi se pare un șablon deja cunoscut și la noi, care este în „trendul” european? Cum politicienele aflate “pe val” fac facultate după facultate, studii de specializare (obligatoriu și în domeniul apărării și securității naționale) iar cînd vine timpul să mai și muncească, se duc să muncească în parlament sau în guvern? Neavînd șansa unui soț nobil și miliardar, se răscrăcesc pentru a avansa pe plan politic. Nu știu de ce, dar mă duce gîndul la proasta zilei, Raluca Turcan.
*
În prezent, ministru de externe al României este (din nou) Bogdan Lucian Aurescu. Nu vreau să fiu considerat antisemit (cum mă acuză chiar un foarte bun prieten), dar am și eu o curiozitate: cum se numeau bunicii lui?
Am căutat peste tot ce aș putea găsi despre numele Aurescu în România (nume total neuzual la români) – tot ce am gasit, a fost în ultima editie (2015) a cărții „România ca o pradă” a d-lui gen. Radu Theodoru (pag. 246) unde întîlnim pseudonimul N. Aurescu folosit de ziaristul evreu Goldner Nathan.
După renunțarea la tron a necoptului, lașului și trădătorului rege Mihai, politica externă a României a fost preluată de evrei: evreica Ana Pauker (Hanna Rabinsohn, 30 dec. 1947-1952) urmată de evreul Simion Bughici (Simon David, 1952-1955).
Ana Pauker l-a adus în ministerul de externe în funcția de director pe evreul Eduard Mezincescu (Mezinger), cel care la 23 mai 1948 a predat pe bază de „proces-verbal” către URSS Insula Șerpilor (după 1990, trecut de 80 de ani, a înființat Partidul Democrat al Muncii, pe care l-a reprezentat în CPUN – partid, evident, „democrat”.
După epurarea elementelor sioniste, România a avut parte de miniștri de externe competenți, patrioți, demni, inteligenți – dau cîteva nume: Grigore Preoteasa (mort în accident de avion – fiica lui, Ilinca, o fată drăguță, isteață, plină de bun simț și fără aere de vedetă, a fost prima soție a lui Adrian Năstase; căsătoria lor a durat cam un an, nu știu de ce au divorțat, poate că Adi a considerat că decît fiica unui ministru mort prinde mai bine fiica unui ministru viu), Ion Gheorghe Maurer, Corneliu Mănescu (am eu o bănuială, pe care însă nu o mai poate confirma decît Adi; eu cred că a tînjit să se însoare cu Alexandra, fiica lui Mănescu, dar nu a reușit, și atunci s-a căsătorit cu fiica ministrului agriculturii), George Macovescu, Ștefan Andrei.
Bogdan Aurescu este lăudat pentru faptul că a reușit la Curtea de la Haga să obțină aproape 80 % din zona în dispută din jurul insulei Șerpilor. Asta este victorie? Victoria adevărată ar fi însemnat recunoașterea internațională a faptului că insula a fost răpită României, în afara oricărui tratat (ca și Ținutul Herței).
IV
În penultimul meu articol (https://www.justitiarul.ro/intre-vise-si-realitate/) mi-am dus la capăt promisiunea de a mă referi la trei instituții parazitare, inutile și în general corupte. Mi-am strîns puterile ca să mă țin de cuvînt, dar referirile au fost foarte succinte.
Am acum ocazia să mai dezvolt puțin despreInstitutul Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD).
IRRD nu a fost înființat de Ion Iliescu pentru a se afla adevărul despre revoluție ci, dimpotrivă, pentru a fi ascuns, escamotat, deformat, să fie impus adevărul lor. Pentru ei, nu există intervenție externă în orchestarea revoluției, nu există nici falși revoluționari.
Printre membrii ticăloși numiți de Iliescu pe viață se află doi nemernici, Alexandru Mironov și Răzvan Theodorescu, invitați alaltăieri noapte la RRA (unde încă este angajat în continuare de mult timp pensionabilul Mironov – peste o lună face 78 de ani) să ne vorbească tocmai ei despre revoluție! Și-au manifestat revolta față de cei care vor să afle adevărul, Theodorescu a fost revoltat de faptul că este singurul caz din istorie în care o revoluție este adusă în fața justiției – din păcate, el nu este prost de loc, vrea însă să prostească lumea, în fața justiției nu a fost adusă revoluția ci aceia care au comis crime fără nici o justificare. Dar și despre asta, întrucît Iohannis împărtășește punctul de vedere al lui Iliescu, mai tîrziu.
Tot la RRA, după miezul nopții, a fost invitat un revoluționar autentic, Petrișor Morar, fost participant în balconul Operei din Timișoara, vicepreședinte al primului partid „în ilegalitate” înființat atunci, Frontul Democrat Român, devenit președinte în ian. 1990 în urma retragerii lui Lorin Fortuna. Am cooperat foarte bine cu el în primăvara lui 1990, în campania electorală, unde ne-am strîns sub denumirea Gruparea Democratică de Centru nu mai puțin de 10 partide de opoziție. În Timișoara, Petrișor a strîns 15.000 de voturi și a devenit deputat. În perioada 2005-2006 a fost pentru un an de zile secretar de stat la SSPR – este singurul căruia nu pot să îi repoșez nimic, în timpul lui nu s-au făcut falși revoluționari.
Din păcate, la ora 00,30, a fost invitat prin telefon să participe la discuție Doru Mărieș. A spus niște informații eronate despre revoluția din Banat, pe care Petrișor le-a corectat într-un mod elegant. Știu că gen. Dan Voinea i-a pus la dispoziție lui Doru Mărieș declarații ale revoluționarilor adevărați ca să știe ce să recite despre revoluția din București, la care nu participase – dar se pare că nu i-a dat și informațiile necesare pentru provincie. Știu asta de la un bun prieten, unul dintre revoluționarii celebri, care a recunoscut în discursurile lui Mărieș paragrafe întregi din declarațiile pe care el i le dăduse lui Dan Voinea. Cum a ajuns acest fals revoluționar, impostor, escroc, turnător să fie acceptat de Băsescu și Iohannis la palatul Cotroceni ca reprezentant oficial al revoluționarilor? Sau este explicabil? În orice caz, este o blasfemie.
IRRD a avut o inspirație total nepotrivită organizînd pe 21 decembrie (cu un buget alocat de 100.000 €), un concert rock și altele soiuri de muzică apreciată de tineri în Piața George Enescu, adică lîngă Piața Revoluției, unde în același timp era programată comemorarea victimelor revoluției! O bătaie de joc!
O serie de organizații hashtagiste (pentru asta îi apreciez) au intervenit, au protestat, au luat legătura cu cei invitați să cînte care unul dupa altul s-au retras. În final, după cum am fost informat, concertul (adică rușinea) s-a anulat.
Am auzit la radio că astăzi, în Piața Universității, Gelu Voican Voiculescu și Petre Roman au fost loviți de revoluționari adevărați, care i-au întrebat unde au fost ei la revoluție. Este bine ce li s-a întîmplat, ce căutau acolo? Ei nu știau că acolo vin revoluționarii adevărați? Jandarmeria a anunțat că face demersuri pentru a identifica pe cel care l-a lovit pe Voican. Eu am primit un telefon și am aflat cine este (desigur, asta nu este o probă). Uite că și asta este o chestie, să stai în pat și să primești informații pe care oficialitățile nu le au.
Îmi pare rău că nu am fost în stare să ajung azi în Piață, deși mi-aș fi dorit. Nu pentru a da în Voican sau în Roman, ci pentru a-l huidui pe Iohannis și a-i striga părerea mea, că este un nenorocit corupt și trădător de țară. Așa ar trebui întîmpinat oriunde iese în public.
*
Patriarhul s-a rugat astăzi pentru eroii căzuți în revoluție.
Pioasă atitudine, dar eu mă gîndesc la acțiunile (sau mai degrabă inacțiunile) clerului în acele zile. Recunosc, începe să mă lase memoria (ceea ce îmi pare firesc) așa că dacă greșesc rog să fiu nu criticat, ci corectat. Au trecut prea mulți ani, iar eu nu am fost de față.
Din cîte știu, mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului a ordonat închiderea porților catedralei metropolitane pentru ca revoluționarii să nu poată să se refugieze în aceasta (un drept acordat din cele mai vechi timpuri de biserică, dreptul de sanctuar) – au fost uciși pe treptele catedralei. După revoluție, Corneanu a fost singurul înalt ierarh care a recunoscut colaborarea cu securitatea. Dar nu a considerat că este necesar să se retragă.
Preotul Sandi Mehedințu, preotul de la biserica Colței. S-a închis în casă (o vorbă românească spune că „paza bună, trece primejdia rea”. Revoluționarii s-au cățărat cum au putut pentru a trage clopotele. Atunci a intervenit „Popa Țeavă”, cum a fost numit mai tîrziu, care i-a izgonit pe cei care trăgeau clopotele (printre care și Mihaela Laura Calancea, fiica lui Constantin Calancea). Preotul a devenit (nu știu cum) membru al Asociației „21 Decembrie”, pînă cînd a fost deconspirat ca informator al securității, ocazie cu care numele s-a transformat în renume, „Popa Țeavă”. A fost exclus din asociație.
Marele răspîndac al minciunii, ziarul „Adevărul”, îl compătimea pe cel care ar fi tras clopotele și ar fi adăpostit răniții în biserică. Cîtă minciună ascunsă sub numele adevărului! Eu nu am scris mai sus lucruri aflate la coadă la hîrtie igienică, sînt lucruri pe care mi le-au spus martori ocular, Mihaela Laura Calancea și Nelu Iofciu!
*
„A fost nevoie să moară oameni…”
În ultimele luni am avut motive să mă aplec asupra acestor vorbe, să mă lămuresc de ce Iohannis nu vrea să se afle adevărul, ci doar minciunile care îi convin. Cum procurorii DNA folosesc probe false iar judecătorii desemnați refuză administrarea probelor care conduc la adevăr.
Cred că pentru azi, ajunge!
Dan Cristian IONESCU
