A Treia Scrisoare Antiromânului Perfect

Incorect Politic
Octombrie 15, 2018

A treia scrisoare
Antiromânului perfect

Moto: „Statul nostru nu are altă rațiune de a fi decât aceia că e stat românesc, deci desvoltarea elementului românesc este și cată să fie ținta noastră de căpetenie.”
(M. Eminescu, Timpul, 13 August 1878)

România, cosmopolit condusă
de apatrizi și de analfabeți,
e Mama ce ne apără, răpusă
de wiermerii ce-i știți, dar nu-i vedeți

e-o vorbă printre noi, în sat, la țară,
pe care-o poți afla fără miros,
că `ăl făcut, așa, la vorbă rară,
ne „este MARE, PROST și TICĂLOS”

incompetent în toate ale țării
pe care o urăște din rărunchi,
plăvanu-adulmecă din capul scării
vrerea-i să ne vadă în genunchi

vuvuzele și pâine poleită,
circ postmodern și drepturi amețite,
putere triumfală, dar sleită
de rânjete aflate la cuțite

pe care pehlivane le înarmezi
în delirul psihic al grandorii
în care rătăcești și te visezi
tronând nesfârșite teritorii

în Parlament, ca să-ți susții lacheii
ai dat un recital fără cusur,
te-ai agățat de marginea ideii
rânjind ca prostălăul, tur-retur

în bale îți struneai buccinatorii,
privire-o bulbucai ca un smintit,
vroiai să-ți duci înfrânții spre victorii,
partidul tău, mereu reconvertit

râdeai, dansai, dădeai aprins în spume,
butoanele te manevrau atent,
scrâșneai ca-n vremea tristă-a ciumei brune
când a-ngrozit cumplit un continent

te răsuceai ca la parada modei,
discipolii te-aplaudau senili,
și-n felul tău îi arătai custodei
clica ta de slugi și imbecili

păreai lovit de pestă și turbare,
retinele-ți jucau tremurător,
în boala ta, de-acum fără scăpare,
visezi , plăvane, că ești nemuritor

respirai arar, ca-ntr-un prezervativ,
și te visai smucit de gâtlegău
spre-o finalizare, în legislativ,
să simți sfârșitul lumii-n ciocălău

amintind de un celebru tribunal,
cu roluri, însă, inversate,
ieșind din boxă, cu glasul capital
și mintea ferecată-n noapte,

ai acuzat perfid guvernul de gazare,
la fel jandarmii, bunii noștri frați…
Europa mai plânge în cuptoare,
eram și eu atunci printre gazați

pui moartea înainte-a tot și toate,
trecutu-ți are ultimul cuvânt,
„A trebuit să moară oameni”, gloate,
pofta-ți să se înalțe fluturând

trișor de top și mitoman de rasă,
meditator de antiromânism,
vrei Țara să ne-o dai afar` din casă,
într-un exces nazist de leninism

Totalita, Muci, Paie și Bubosu,
Flegmă, Zapardina, Clanță, Ghioase,
Muza, Trepanata, Preș, Ghebosu,
toți, plăvane, stau la rând la oase

nu vor mai mult, oricare din oscioare,
vânzare-angro a țării este costul,
blestem ești României și tumoare,
iar hoților de Țară, adăpostul

ai înrolat cohorta purulentă
sub steaua magnificului Sică,
și-n loc să rupă secera în Deltă,
Buldogul îl săruți pe gigilică

păi cum să se înscrie la Jilava,
profesor pentru hoți și infractori,
când el, electoral, conduce pleava
cu care-i prăduiești pe electori?

instinctele rapace te sugrumă,
nimic din ce e om nu mai suporți,
plăvane ești adevărata ciumă,
moartea neagră pândindu-ne la porți

și-n tot acest exces de tainică valoare(!)
îți spunem, spre a ști, nu-i ultima scrisoare…

Cu dreaptă neiertare,
Costinel Petrache ~ Soldat Român
București, 7 octombrie 2018

P.S. D-lui Sică
nimic-nimic din ce a fost odată,
Partidul Mandolină cere-un bis
și vrea isprava „Chioru`” repetată
în cheie postmodernă, cu Golanis

e mult prea mult, doar un blestem vă ține
s-aduceți Țării-n frunte ticăloși,
se scoală Brătienii-n cimitire
partidul să-l redea la sănătoși…