A Șaptea Scrisoare Antiromânului Perfect – Maimuța Penală Națională

Costinel Petrache
Incorect Politic
Februarie 15, 2019

A șaptea scrisoare

Antiromânului perfect ~ Maimuța penală națională

 

„Înainte, mereu înainte Americă a Orientului!

E drept că dinaintea vaporului regelui Stroussberg

pier codri și se stinge un neam întreg… dar ce vă

pasă vouă de aceasta? După voi potopul!”

~ Mihai Eminescu, Timpul, 21 februarie 1881

 

Plăvane,

                                                                                    

nu vreau să jignesc distinsele primate,

pe tine îmi doresc să te flatez,

și sub enunțuri astfel proclamate

din pas în  pas să te reinventez

  

pari, îți zic,   rodul iubirii-n secret

dintre o delicată gorilă

și un  gibon eliberat prin decret

după o condamnare civilă  

 

și fiindcă tânjeai să ajungi ca un zeu

ai fost înțărcat după două decenii,

timp în care-ai sleit un biet cimpanzeu

sperând că ai să ajungi printre genii

 

deși ai deprins rostirea umană

tragi spre suratele tale nipone,

când limba-ntre dinți face o pană

auzul îți intră în crize afone

  

sacrificând tembel abecedaru`

întruchipezi  pericolul zălud,

„Mizaru – Iwazaru – Kikazaru”,

adică „nu văd, nu vorbesc, nu aud”

 

din ce face omul imiți exemplar

râsul în silă, mișcarea din rect,

dar între toate reflexul palmar

e de departe  aproape perfect

  

salutul cu membrul,  din cot ridicat,

mersul pe biclă și furtul   rotund,

privirea temută, de hoț speriat,

toate sunt prinse,  exact și profund

  

chiar mai mult, de când te tot cotrocenești

și-n oglindă îți pari mult prea deștept,

când se cântă imnul pe care-l urăști,

dresat, duci solemn laba la piept

  

învățași să te-mbraci, dar încă greșești

când dai de pe tine cârpele  jos

și-arunci pelerina  precum nimerești,

ca  maimuța-n Guineea  de Jos 

 

te gâdili, te scarpini și dai în plăceri

similare  cu orgasmul bucal

și-n joacă mascată arăți ce puteri    

ascunzi între buci, în imperiul  anal

 

te recunoști în oglindă,  ții minte

întâmplări petrecute de-o oră,

distingi între rece, cald și fierbinte,

vezi roșu și-n lumea incoloră

 

în loc de frunze, te ștergi între fese

cu legea supremă și-ajungeri de limbi,

maimuță plăvană rabzi între mese

de foame și hoitul prin circuri ți-l plimbi

  

faci bâlci și tumbe, flic-flacu-uri prin țară,

te tragi de șireturi cu leii-mpăiați,

la salturi în cap  și dansul la bară

întreci de departe țânțarii  mascați   

 

săritul din cracă în cracă l-ai dus

spre artă-n Miami și-n Tenerife,

pe  lege  te piși,  gibon descompus,

 în rații penale, după tarife

 

te-apropii de  oameni, dar încă te temi

de faptul că-s  mai sus decât tine  

și atunci, ca și când ai vrea să-i blestemi,

faci  ca marfarul scos de pe șine 

 

te-ncaieri pentru gropșoare  virgine,

te freci de râie,  de molii, de păduchi

de-atâtea obsesii vezi numai vagine

chiar și-ntre palmele prinse-n mănunchi

ai făcut progrese în apucături,

șterpelești furnici, gândaci, lighioane,  

ți-ai cizelat din mers reale trăsături

de maimuță-ngropată în silicoane  

 

miroși dinainte, bagi laba, percepi

suratelor tale cunoașteri adânci,

romantic, o iei de la capăt și-ncepi

pasive plăceri trăite pe brânci

  

ciordești, dai cu jula, șutești și manglești,

în tine-nflorește  arta venală,

și-n jungla brună în care strălucești

ești Hadolf cel Bun – maimuța penală

 

Epilog

trăiește-n scrâșnet avântul și  clipa

și stai liniștit, te ducem la Antipa

 

                                         

                                                 Cu dreaptă neiertare,

                                                         Costinel Petrache ~ Soldat Român

                                                           București, 26 ianuarie  2019