Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
Noiembrie 9, 2018
A patra scrisoare
Antiromânului perfect
(primul penal al României)
Moto: „Toate figurile acele fățarnice și rele,
viclene, fără inteligență, toate acele cîte
ascund o duplicitate în expresie, ceva hibrid,
nu încap în cadrul noțiunii <român>.”
Eminescu, Timpul, 15 martie 1880
lăcaș al purității antiromânești,
punând la zid simboluri, lacrimi, oști,
pe toate câte sunt le ponegrești
luându-ne, tâmpilă, doar de proști…
risipă inutilă de cuvinte
ale cohortei subversive-n gând,
idealuri ajunse oseminte
pe care calci fălos, netremurând
te crezi un sfinx, cretilă, fără țară,
bastard al lumii care te-a creat,
doar un dulap ne pari, așa, de-afară,
dat cu sclipici, dar strașnic încuiat
„armata e o pierdere de vreme” ,
astfel gâdești tu Oastea-n „Pas cu pas”,
atât te duce capul când se screme
să-ți scoată neuronii din impas
cum pot să-ți iert, plăvane, astă crimă,
când nu m-am mai întors de la Smârdan?
la Mărășești am cruce anonimă,
pe Don mă sting în fiecare an
nu vremea am pierdut-o în tranșee,
doar viața am lăsat-o fără glas,
iar noi am luat-o blânzi spre elizee
știind că Țara încă ne-a rămas
îți înțeleg complexu-ntre concepte,
serviciul militar într-o elită
are, totuși, propriile-i trepte,
pe care urci cu școală, nu cu mită
ai fost respins la testele înalte,
te depășeau, ghiolbane, asta e,
dar ți-au găsit un rost cât mai departe
de truda delicată-a lui „de ce?”
te-ai remarcat în lupta cu terenul,
cărai supus sacii cu de toate,
în mușchii tăi se-nfiripa blestemul
lipsei de tractoare-n unitate
pentru râvna mușchilor pe care-i porți,
dovadă c-ai fost car și nu ataș,
la un apel de seară între morți
te-au declarat „Herr pehlivan fruntaș”
și, ca să vezi onoare, nesimțilă,
acum când te mai doare una-alta
și cranian arăți ca o fosilă
spitalul ostășesc îți este halta
nicicând să nu te mai atingi, mârlane,
de sufletul Soldatului Român,
căci sufletele noastre sunt icoane,
doar Dumnezeu le poate fi stăpân!
nu te juca cu noi de-a alba-neagra,
nicicând nu am iertat pe trădători,
ca venetic ai dobândit pelagra
hranei antiromânești de sărbători
trișor de gang și panglicar rapace,
antiromân prin stare și idei,
în pragul repornirii cardiace
ești, crunt, otrava încetării ei
îndemni solemn la pace socială,
tu chiar uzurpatorul ei, senin,
în timp ce-n sarabanda facială
îți clocotește sufletu-n venin
slăvești abandonarea largă-a urii
și, vai!, întronarea toleranței,
ești ipocrit până și-n cerul gurii,
măsură nesfârșită-a aroganței
înfierezi înclăbucit odioase
timpuri în care noi am existat,
dar, plăvane, deloc nu îți miroase
sudoarea stinsă-n fiece palat
condamni, scrâșnind, poporul cu-ale sale,
culturii onaniste-i ești gornist,
te ștergi cu noi în zonele dorsale,
dar huzurești în luxul comunist
ba, chiar mai mult, le-ai ridicat în stele,
nu-ți ajungeau, ghiolbane, câte-au fost,
ne-ai pus, rânjind, nădejdea în atele,
ca patriot steril în avampost
model de trântor, exemplu planetar,
îți strălucește ura și-n rărunchi,
pizmaș ne ești, ghiolbane, și în Altar,
Patria, ne-o vrei răpusă și-n genuchi…
*
ehei!, plăvane, istoria ți-e lungă,
în ea-ți respiră statutul de penal,
de dorul tău au început să plângă
pușcăriile de hoți, în general
bunăoară, în proxima scrisoare
`om arăta nivelu-ți de hoțeală,
boala-ți are leac într-o închisoare
cu aură de artă muzeală…
Cu dreaptă neiertare,
Costinel Petrache ~ Soldat Român
București, 28 octombrie 2018
