Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Decembrie 17, 2020
A MURIT MARIUS ALBIN MARINESCU
Am aflat chiar în aceeași zi, la cîteva ore distanță și ar fi fost firesc să fi scris acest text de mult, chiar din ziua aceea. Dar nu am avut starea necesară.
Nu este vorba că am fost luat prin surprindere, era de așteptat. De mult timp îl trecusem pe lista celor 20 de prieteni pentru sănătatea cărora mă rugam în fiecare seară înainte de culcare.
Cînd te obișnuiești cu problemele de sănătate, cînd îți dai seama că acestea sunt ireversibile, cînd te împaci cu gîndul unei morți posibile oricînd, ajungi să glumești cu seninătate pe marginea morții.
Mai ales în perioada în care, pe neașteptate, mă lăsau genunchii și mă prăbușeam la pămînt, glumeam la telefon care dintre noi se duce primul (el fiind cu cîțiva ani mai tînăr decît mine). Și mai glumeam pe tema cine este mai norocos. El avea șansa de a avea alături o femeie excepțională, cu vocație de martir, în timp ce eu eram singur. Pe de-altă parte eu, exceptînd zilele în care nu aveam putere să ies din casă, în rest, cînd era vremea frumoasă, mai coboram și de pildă treceam strada și beam o bere la terasa placută pe care o am vis-à-vis; el, de peste doi ani, nu mai putea să coboare – își petrecea viața între pereții apartamentului.
Am publicat în “Justițiarul” cîteva sute de articole, de la începutul anului 2016 și pînă la 30 dec. 2019 cînd am încheiat un miniserial cu titlul “De ce nu voi mai scrie”, ultimul episod referindu-se la ancheta făcută de mine, din capul patului, în cazul “Colectiv”. Trebuia să mă întorc la cărțile mele, începute și abandonate.
Trista veste a decesului lui Marius Albin Marinescu a fost comentată în presa on-line în zeci de articole. Presa de curaj, presa corectă (nu cea corect-politică), presa naționalistă, i-a cinstit memoria și i-a omagiat meritele. Au fost însă și cîteva articole din care se simțea exultarea – autorii lor nu-l puteau ierta fiindca a fost primul care a denunțat infracțiunile săvîrșite de Iohannis. Decît așa „informare” a cititorilor, mai bine aveau decența, bunul simț, să tacă.
La acest moment, să mă refer la activitatea lui Marius Albin Marinescu, ar însemna să repet ceea ce în ultimele zile s-a scris în nenumărate articole. De aceea mă voi referi la altceva, la un lucru prea puțin cunoscut.
Marius Albin Marinescu avea multe probleme de sănătate, cea mai gravă era BPOC – din această cauză, jumătate din zi era conectat la aparatele de respirat. Nemaiputînd să se ducă vara la țară, la aer curat, nemaiputînd să coboare scările de la bloc, își petrecea timpul umblînd între dormitor (unde era aparatul de respirat) și birou (unde lucra). Avea (ca și mine) nopți proaste și atunci se punea pe muncă. Scria articole, traducea articole publicate în străinătate, citea articolele primite și verifica realitatea informațiilor. De ani de zile, viața lui era dedicată doar adevărului și informării acelor români care vroiau să primească adevărul.
Meritul lui incontestabil și recunoscut de toți cei de bună credință în lupta pentru adevăr, este dublat de acest sacrificiu, această jertfă în slujba adevărului.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Și tot Dumnezeu să ne ajute să mai avem, cît mai mulți, tineri gazetari care să-i urmeze exemplul și care să nu se pună în slujba banului, a serviciilor, a mafiei, a ocultei, ci în slujba Adevărului, fără de care nu există nimic. Și să facă asta cu orice risc.
Dan Cristian IONESCU