A fost Adolf Hitler opoziție controlata?

Incorect Politic
Mai 5, 2024

A fost Adolf Hitler opoziție controlata?

Via UNZ:

Rădăcinile mitului “Hitler este opoziție controlată” datează din anii 1920 și 1930, din cercurile rivalilor politici ai lui Hitler, și anume partidele comuniste german și sovietic, stângiștii din Occident și facțiunea de stânga radicală a Partidului Național-Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP).

[1] Intenția era, evident, de a-l împiedica pe Hitler și NSDAP să fie aleși, astfel că, Hitler a dat în judecată ziarul socialist Berlin Vorwaerts care îl defăima cu sloganuri precum “Hitler a primit bani jidani și Ford” și a câștigat procesul de calomnie pentru care a primit, în mod ironic, 6 milioane de mărci[2].

De atunci, multe alte mituri despre Hitler și despre cum și de ce a ajuns la putere au fost create din diferite motive.

Iată câteva dintre cele mai faimoase dintre aceste erori logice de tip “om de paie”:

• Hitler a fost un cripto-jidan și un sionist francmason, un Illuminati pus la punct de clanul Rothschild cu scopul de a distruge Germania și de a pregăti preluarea lumii de către jidovi și înființarea statului Israel[3].
• Sioniștii l-au pus pe Hitler la putere și “i-au ordonat să creeze un Holocaust. Au făcut acest lucru pentru a-și ispăși păcatele față de zeul lor, pentru a crea un stimulent pentru ca jidanii să se mute în Palestina și pentru a crea un pretext pentru “genocidarea” palestinienilor și pentru a le fura pământul”[4].
• Naziștii care nu au pierdut războiul și care sunt acum la putere în SUA și în Occident încearcă să aducă o formă de național-socialism în America și în lume, creând în esență un nou imperiu sau “al patrulea Reich”[5].
• Hitler a fost o marionetă pusă special la putere pentru a declanșa cel de-al doilea război mondial, cu scopul de a îmbogăți bancherii și corporațiile capitaliste americane și germane care l-au finanțat[6].

Intenționat sau nu, aceste mituri îl discreditează pe Hitler și realizările sale extraordinare[7], prezentându-l ca pe un trădător al națiunii sale, un războinic fără scrupule, un psihopat căruia nu-i păsa deloc de poporul său și de efectele războiului pe care l-a declanșat din motive bolnăvicioase.

Nimeni nu se apropie de acest Darth Vader al omenirii, cu excepția lui Putin, care este, de asemenea, prezentat în întreaga lume occidentală ca fiind cel mai rău, cel mai rău și cel mai însetat de sânge dictator din istoria modernă, un maniac de tip hitlerist care intenționează să cucerească lumea și să își impună voința nu doar asupra propriului popor, ci și asupra omenirii.

Când, în realitate, Hitler nu a avut niciodată astfel de ambiții imperialiste și nici Putin nu are. Mai mult, Hitler a avut sprijinul marii majorități a poporului său, la fel ca și Putin astăzi; amândoi și-au ridicat țara de la marginea prăpastiei.

Mai mult, Hitler nu era nici jidan și nici controlat de jidani[8],avea ambele testicule, nu era homosexual sau pedofil, nici Putin nu este[9] și amândoi au rezistat războiului până la capăt[10],[11], Acești doi politicieni uriași sunt de fapt considerați de majoritatea oamenilor cinstiți și cumpătați drept cei mai mari oameni de stat ai timpului lor[12],[13].

Așadar, ce rol joacă miturile de mai sus în politica de astăzi? Aceste acuzații false sunt folosite pentru a deruta și a duce publicul în eroare. Protagoniștii iudaismului politic sau rabinic, alias globalismul și derivatul său, sionismul, sunt cei care încearcă, împreună cu vasalii lor non-iudei, prin diverse subversiuni, să preia controlul lumii și să înrobească omenirea.

Și nu fac acest lucru din motive religioase sau spirituale. Cu alte cuvinte, nu este vorba de un război între Diavol și Dumnezeu sau între Bine și Rău (Satana). Așa cum a afirmat profesorul Henry Ashby Turner (1932-2008) de la Yale în cartea sa stupefiant de bine documentată German Big Business and the Rise of Hitler, ale cărei concluzii sunt acum acceptate de aproape toți specialiștii în domeniu[14]

Una dintre premisele cele mai de bază ale studiului profesional al istoriei este că evenimentele nu sunt cauzate direct de concepte abstracte, fie că este vorba de “mâna lui Dumnezeu”, “providența” sau “capitalul monopolist”. Evenimentele concrete ale istoriei au loc din cauza acțiunilor ființelor umane, care adesea își îndeplinesc voința, desigur, prin intermediul unor instituții create de ele însele. Dacă această formă de cauzalitate de proximitate nu poate fi demonstrată în mod convingător, invocarea unor niveluri de cauzalitate mai îndepărtate rămâne o speculație goală, lipsită de orice fundament în realitățile istoriei[15].

Așadar, dacă nu este un război spiritual sau religios, atunci ce este? Ei bine, este de fapt un război rasial care nu-și spune numele, un război care se folosește de religie și de alte trucuri pentru a-i păcăli pe competitori și pentru a-și mobiliza susținătorii de toate confesiunile. Hitler era foarte conștient de acest darwinism criptic:

Una dintre cele mai ingenioase șiretlicuri inventate vreodată a fost aceea de a naviga cu nava statului jidovesc sub pavilionul religiei și de a asigura astfel toleranța pe care arienii sunt întotdeauna gata să o acorde diferitelor credințe religioase. Dar Legea mozaică nu este altceva decât doctrina păstrării rasei jidovești [și a progresului ei spre dominația mondială][16].

În plus, nu este vorba nici despre o luptă de clasă socială, așa cum ar fi vrut Karl Marx și, mai recent, Warren Buffet[17]. Cei mai bogați oameni de pe pământ sunt într-adevăr la cârma acestui război împotriva omenirii, dar cei mai mulți dintre ei, cu câteva excepții, cum ar fi Warren Buffet și Rockefeller, sunt jidani[18]. Potrivit socialistului revoluționar, Mihail Bakunin (1814-1876),

Marx ignoră cu desăvârșire un element extrem de important în istoria omenirii, și anume temperamentul și caracterul particular al fiecărei “rase” și al fiecărui popor, temperament și caracter care sunt ele însele produsul natural al unei multitudini de cauze [genetice], etnologice, climatologice, economice și istorice, dar care exercită, chiar și în afara și independent de condiția economică, o influență considerabilă asupra doctrinelor sale și chiar asupra dezvoltării forțelor sale economice[19].

RASA are prioritate!

Uitați de Benjamins. Banii sunt un mijloc pentru un scop, la fel ca liberalismul, drepturile omului și democrația. Este vorba de rasă și nimic altceva decât de rasă. Cel mai mare susținător al sionismului, mult mai important decât Theodore Herzl, a fost Max Nordau, unul dintre părinții fondatori ai rasismului european din secolul al XIX-lea, un curent ideologic care oferă o perspectivă importantă asupra adevăratelor rădăcini ale globalismului și ale ramificației sale, sionismul. Ron Unz, redactor-șef și proprietar al unuia dintre cele mai importante site-uri conservatoare din America, spune următoarele despre Nordau:

Bănuiesc că rolul său crucial în crearea sionismului a fost cu grijă eliminat din toate relatările populare pentru a evita să se atragă atenția în mod nejustificat asupra legăturilor foarte strânse dintre aceste două mișcări intelectuale din secolul al XIX-lea [rasismul și sionismul], care în zilele noastre sunt privite în termeni foarte diferiți de către jidanii liberali care domină viața noastră academică și mass-media. Într-adevăr, deși puțini occidentali din zilele noastre ar putea bănui acest lucru, jidanii europeni precum Nordau au jucat de fapt un rol absolut central în nașterea rasismului modern, din care sionismul poate fi considerat doar o mișcare secundară[20].

Nimeni astăzi, în societatea noastră bine intenționată, în care realitatea rasială este negată cu obstinație, nu ar fi îngăduit să recunoască faptul că considerentele rasiale, și nu cele sociale sau religioase, reprezintă principalul motiv al jidanilor pentru a purta război împotriva omenirii. Dar, adevărul fie spus, Benjamin Disraeli (1804-1881), prim-ministrul iudeu al reginei Victoria din 1874 până în 1880, avea dreptate:

Nimeni nu trebuie să respingă cu ușurință problema rasei. Ea este cheia istoriei mondiale și tocmai din acest motiv istoria scrisă este atât de adesea lipsită de claritate – este scrisă de oameni care nu înțeleg [sau nu vor să înțeleagă] problema rasială și ceea ce îi aparține[21].

Astfel, nu poți înțelege globalismul și ramura sa, sionismul, dacă factorul rasial este exclus. Rasa este reală,[22],[23] competiția între rase și indivizi este un instinct de bază – este vorba de supraviețuirea celui mai adaptat – iar jidanii sunt excepțional de buni la acest joc. Nu pentru că ar fi mai inteligenți, ci pentru că sunt mai bine organizați și au un grad mai mare de solidaritate rasială (hiper-etnocentrism). După cum explică Wilmot Robertson în cartea sa “The Dispossessed majority”, unul dintre cele mai bune bestseller-uri underground americane contemporane publicate vreodată,

Adevărul pare să fie că orice minoritate organizată cu o anumită cantitate de inteligență poate obține supremația asupra unei majorități dezorganizate cu inteligență egală. Un grup de populație conștient de rasă este mult mai eficient și are mult mai mult succes în majoritatea formelor de efort decât un grup de populație inconștient de rasă... Pentru a pune lucrurile într-o altă perspectivă, puterea jidanilor poate deriva la fel de mult sau mai mult din slăbiciunea și dezorganizarea majorității decât din puterea jidovilor.[24]

Ca minoritate, mereu în defensivă, jidanii și-au dezvoltat prin selecție naturală abilități competitive și de supraviețuire eficiente. Lipsindu-le forța brută, au învățat de timpuriu că, în calitate de minoritate, banii și înșelăciunea ca strategie de supraviețuire evolutivă de grup era cea mai bună cale nu numai de a se proteja, ci și de a-și atinge obiectivele hegemonice prin slăbirea și destabilizarea majorității. Motto-ul Mossadului israelian “Prin înșelăciune vei face război” este de fapt motto-ul protagoniștilor jidani ai globalismului și ramurii sale, sionismul.

Fostul profesor al Universității din California, Dr. Kevin MacDonald, a scris o trilogie despre jidani care trebuie citită de oricine dorește să înțeleagă forțele rasiale în joc[25].

Modul în care factorul rasial funcționează în viața reală este clar vizibil în Israel, unde naționalismul rasial este forma favorizată de stat. Acest lucru este descris în articolul meu We love You Ayelet Shaked sau naționalismul rasial în Israel și diversitatea pentru toți ceilalți.

Realitatea din spatele miturilor

După această mică digresiune despre rasă, să ne întoarcem la subiectul principal al acestui articol, finanțarea național-socialismului: După cum a demonstrat în mod concludent Henry Ashby Turner, marile bănci și corporații americane sau germane, precum J. P. Morgan, I.G. Farben, Flick, Krupp și Siemens, nu l-au susținut, în general, pe Hitler și ascensiunea sa politică la putere:

Dacă rolul marilor afaceri în destrămarea Republicii a fost exagerat, acest lucru este cu atât mai adevărat în ceea ce privește rolul acestora în ascensiunea lui Hitler. În timp ce o parte semnificativă a comunității de afaceri a contribuit material – chiar dacă nu în mod complet voluntar – la consolidarea regimului lui Hitler după ce acesta a devenit cancelar, el și partidul său primiseră anterior un sprijin relativ mic din partea acestei părți. Dezvoltarea timpurie a NSAP a avut loc fără niciun ajutor semnificativ din partea cercurilor marilor întreprinderi[26]

Marile firme și organizații, notează Turner, au acordat cea mai mare parte a finanțării lor opoziției lui Hitler, partidelor burgheze care îl susțineau pe președintele Hindenburg, facțiunii de stânga dură a Partidului Național Socialist însuși și Partidului Comunist German condus de jidani.[27]

Cine l-a finanțat apoi pe Hitler și ascensiunea național-socialistă la putere?

Emil Kirdof și Fritz Thyssen au fost singurii căpitani ai marii industrii germane care au sprijinit NSDAP. Majoritatea banilor proveneau de la masele germane. Scriitorul american de economie și afaceri, Peter Drucker, care este de acord cu Turner, este citat de jurnalistul Ivor Benson după cum urmează:

Sprijinul cu adevărat decisiv a venit din partea unor segmente ale clasei de mijloc inferioare, a fermierilor și a clasei muncitoare, care au fost cel mai grav afectate; în ceea ce privește Partidul Nazist, există motive întemeiate să credem că cel puțin trei sferturi din fondurile sale, chiar și după 1930, proveneau din cotizațiile săptămânale și din taxele de intrare la reuniunile de masă de la care membrii clasei superioare au fost întotdeauna absenți în mod vizibil[28].

În cele din urmă, Hitler a fost un om cinstit care a vrut ce era mai bun pentru poporul său. La fel este și Putin, deși nu pare a fi un “rasist” și un “antisemit” așa cum a fost Hitler.

Note

[1] Henry Ashby Turner, German Big Business and the Rise of Hitler, Oxford University Press, 1985, p. 346.
[1] Henry Ashby Turner, German Big Business and the Rise of Hitler, Oxford University Press, 1985, p. 346.

[2] “Hitler wins his libel suit,” Jewish Telegraphic Agency, September 4 1923.

[3] Dieter Ruggeberg (for Henry Makow), Adolf Hitler – Agent of Zionism and Freemasonry, HenryMAKOW.com, November 15, 2019.

[4] Christopher Bjerknes, Adolf Hitler Bolshevik and Zionist Volume I, Lulu.com, October 30, 2020.

[5] Jim Marrs, The Rise of the Fourth Reich. The Secret Societies That Threaten to Take Over America, HarperCollins, June 23, 2009.

[6] Anthony Cyril Sutton, Wall Street and the Rise of Hitler: The Astonishing True Story of the American Financiers Who Bankrolled the Nazis, Claireview Books, 1976 (reprinted in 2022).

[7] Richard Tedor, Hitler’s Revolution, Castle Hill Publishers, 2021.

[8] Was Adolf Hitler of Jewish or Rothschild Origin? Karl’s Substack. Everything about Jews and Judaism, Feb. 26, 2024.

[9] Is Vladimir Putin Jewish? Karl’s Substack. Everything about Jews and Judaism, Feb 02, 2024.

[10] David L. Hoggan, The Forced War. When Peaceful Revision Failed, Institute for Historical Review, 2023.

[11] John J. Mearsheimer, The Causes and Consequences of the Ukraine War, The Center for International Relations and Sustainable Development, June 16, 2022. Good video on the subject on Judge Napolitano’s YouTube Chanel – Judging Freedom:

[12] Richard Tedor, book cited.

[13] Mark Galeotti, We Need to Talk About Putin: How the West Gets Him Wrong, Ebury Press, June 1, 2019.

[14] William L. Patch of Washington and Lee University cited in Andrew Hamilton, “Funding a Movement: German Big Business & the Rise of Hitler,” Counter-Currents, December 13, 2013.

[15] Henry Ashby Turner, work cited, p. 358.

[16] Adolf Hitler, Mein Kampf, Hurst and Blackett LTD, non-censured edition, 1939, p. 127.

[17] Ben Stein, “In Class Warfare, Guess Which Class Is winning,” New York Times , November 26, 2006.

[18] Michael Collins Piper, “The New Establishment-JEWISH,” The New Babylon. Those Who Reign Supreme. The Rothchild Empire: The Modern-Day Pharisees and the Historical and Economic Origins of the New World Order, American Free Press, 2011, pp. 183 to 191.

[19] Laurent Guyénot, work cited, p. 197.

[20] Ron Unz, “Zionism, Antisemitism, and Racialism,” The Unz Review, November 13, 2023.

[21] Ivor Benson, The Zionist Factor. A Study of the Jewish Presence in 20th Century History, Veritas Publishing Company Pty. Ltd. Australia, 1986, p. 158.

[22] Charles Murray, Human Diversity: The Biology of Gender, Race, and Class, Twelve, 2020.

[23] Steven Pinker, Fear of Race Realism and the Denial of Human Differences, Conference on YouTube.com, 2012.

[24] Wilmot Robertson, The Dispossessed Majority, Howard Allen, 1972, p. 188.

[25] Kevin MacDonald, The Culture of Critique: An Evolutionary Analysis of Jewish Involvement in Twentieth-Century Intellectual and Political Movements, 1stBooks, 2002; Separation and Its Discontents: Toward an Evolutionary Theory of Antisemitism, 1stBooks, 2004; A People That Shall Dwell Alone. Judaism as a Group Evolutionary Strategy, with Diaspora People, IUniverse, First Edition, 2002.

[26] Henry Ashby Turner, work cited, p. 341.

[27] Ibid, p. 346.

[28] Ivor Benson, work cited, p. 178.
https://www.unz.com/article/was-hitler-controlled-opposition/