Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iulie 18, 2018

 

Dacă știrile false sunt o problemă pentru democrație,atunci democrația este o problemă

Avem o altă rundă de povești despre amenințarea știrilor false la adresa democrației.

Pentru că aparent oamenii nu pot determina diferența dintre adevăr si făcătură, iar asta înseamnă că ei nu știu cu cine să voteze.

Modul în care acest fenomen este analizat este fascinant. Analiștii clar încearcă să dirijezeă lumea să creadă că singura metodă de ”democrație” care ar putea merge este aceea unde discursul liber este interzis și numai unui organism centralizat, condus de guvern, i se permite să decidă ce au sau nu au voie să audă oamenii.

AFP (tradus în limba română):

Informațiile false saturează dezbaterile politice la nivel mondial și subminează un nivel deja slab de încredere în mass-media și instituții, răspândindu-se mai mult decât oricând pe rețele sociale puternice.

Președintele american Donald Trump a popularizat termenul “fake news”, folosindu-l în principal ca o acuzație la adresa mass media și este folosit din ce în ce mai mult de politicieni din Spania, China, Myanmar sau Rusia.

“Știrea falsă” a fost generalizată pentru a însemna orice, de la o greșeală la o parodie sau o interpretare deliberată greșită a faptelor.

În același timp, proliferarea informațiilor false în mediul on-line este din ce în ce mai vizibilă în încercările de a manipula alegerile, în mod notoriu înconjurând victoria lui Trump în anul 2016.

-Dezinformare-

Aproape doi ani după castigul-șoc al lui  Trump, dezbaterea despre impactul “știrilor false” asupra campaniei prezidențiale continuă.

…

Dezinformarea a avut un “impact semnificativ” asupra deciziilor de vot, potrivit cercetătorilor de la Universitatea de Stat din Ohio, care au chestionat alegătorii dacă au crezut anumite povești false.

Cercetătorii au declarat că este imposibil să se demonstreze că informațiile false au schimbat cursul alegerilor, dar au menționat că ar fi trebuit să se schimbe doar 0,6% din alegători, sau 77,744 de persoane în trei state-cheie, pentru a modifica rezultatul colegiilor electorale.

De la alegeri, Trump a denunțat drept “fake news” orice informație care îl dezaprobă, în timp ce asistenții lui au oferit un amestec de adevăr și denaturări, uneori descris drept “fapte alternative”.

Acest lucru a afectat credibilitatea mass media americane și i-a determinat pe unii să descrie perioada curentă drept o “epocă post-adevăr” – o epocă fără o realitate comună.

“Adevărul nu mai este considerat important”, a declarat John Huxford de la Universitatea de Stat din Illinois, a cărui cercetare se concentrează asupra informațiilor false, adăugând că “minciunile și fabricația par să-și întărească reputația și puterea politică printre suporterii principali”.

Unele studii sugerează că mai mulți oameni sunt dispuși să creadă minciuni, deoarece partizanatul a crescut. Un sondaj din 2017, de exemplu, a arătat că 51% dintre republicani credeau că Barack Obama s-a născut în Kenya, în ciuda faptului că farsa a fost demontată de zeci de ori.

Mulți oameni resping informații exacte care reprezintă “disconfort față de conceptul lor de sine sau de viziunea asupra lumii”, a remarcat un studiu realizat de profesorul Brendan Nyhan de la Dartmouth College din Statele Unite și Jason Reifler de la Universitatea din Exeter din Marea Britanie.

“Unele persoane dezinformate ar putea fi deja cel puțin tacit conștiente de informațiile corecte, dar sunt comode recunoscând acest lucru”.

– Eroziunea încrederii –

În 2018, nivelul mediu de încredere în știri, în 37 de țări, a rămas relativ stabil la 44%, potrivit unui sondaj realizat de YouGov pentru Institutul Reuters pentru Studiul Jurnalismului.

Dar cercetătorul asociat al Institutului Reuters, Nic Newman, a avertizat în textul care însoțește raportul: “Datele noastre arată că încrederea consumatorilor în știri rămâne îngrijorător de scăzută în majoritatea țărilor, adesea legată de nivelurile ridicate ale polarizării mass media și percepția influenței politice nejustificate”.

Acest lucru este agravat de răspândirea informațiilor false de către autorități. În unele țări acest lucru poate merge departe. De exemplu, în Ucraina, unde autoritățile au pus la cale moartea jurnalistului rus Arkady Babchenko la sfârșitul lunii mai. Kievul a declarat că mișcarea a fost justificată pentru a împiedica un adevărat complot pentru asasinarea lui Babchenko.

Înscenarea, difuzată cu bună-credință de către mass-media din întreaga lume “este o poveste de dragoste pentru oamenii paranoici și teoreticienii conspirației. Într-un moment în care încrederea în știri este atât de scăzută, un stat care se joacă cu adevărul în acest fel face ca lucrurile să fie și mai complicate “, a declarat Christophe Deloire, secretar general al jurnalismului” Reporteri fără frontiere “.

…

Încrederea în media tradițională rămâne mai mare decât în cazul rețelelor sociale, potrivit sondajului YouGov. Doar 23% dintre cei chestionați au spus că au încredere în știrile pe care le-au găsit pe social media.

Mai mult de jumătate (54%) au fost de acord sau puternic de acord că sunt preocupați de ceea ce este real și fals pe internet.

“Faptul că atât de mulți oameni răspândesc o dezinformare îi dă credibilitate”, a spus Huxford, de la Universitatea de Stat din Illinois.

Un studiu publicat de Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), în luna martie, a constatat că știrile false se răspândesc mult mai rapid pe Twitter decât știrile reale.

Deci.

De unde să încep?

În primul rând, sunt de acord că persoana obișnuită nu poate distinge între adevăr și minciună. De aceea conceptul de democrație cu vot universal (un sistem guvernamental în care fiecare persoană peste 18 ani are voie să voteze) este absolut absurdă și a fost întotdeauna.

Chiar presupunând că principala ipoteză în apărarea democrației reprezentative universale – că fiecare persoană este un individ la fel de capabilă ca altul – este oarecum adevărată (nu este adevărată, dar presupunând că este), informația pe care o absoarbe vine de undeva. Acești alegători individuali nu sunt martori personali la fiecare eveniment mondial, adică nu văd cu ochii lor. Deci, cine le hrănește informația are control asupra a cum își vor baza deciziile. Și dacă aceste puncte de informare sunt controlate de către guvern sau de entitățile private, există o parțialitate a celor care livrează informațiile și este imposibil să se presupună că niciunul dintre aceștia nu își vor lăsa biasul să influențeze felul în care aleg să prezinte informațiile – sau chiar exactitatea informațiilor propriu-zise.

Dar asumarea secundară a democrației universale este tocmai asta: faptul că mass media tradițională a fost fundamental adevărată, fie că este condusă de guvern sau entități private, înainte de apariția internetului a spus mereu adevărul, și dacă s-au raportat dezinformări sau dacă s-au concentrat pe un anumit eveniment special de importanță redusă în timp ce un eveniment de mare importanță a fost îngropat sau a rămas neprezentat, a fost pur și simplu un accident.

Cu toate acestea, chiar dacă fiecare individ este exact același și perfect capabil să ia decizii raționale și dacă vechea mass media spune întotdeauna adevărul ca și cum ar fi vocea lui Dumnezeu Însuși, cu siguranță nu putem să presupunem că fiecare individ are atât timpul și interesul de a absorbi toate aceste informații.

Acest concept modern al democrației reprezentative universale depinde de mecanismul de distribuire a informațiilor și de încrederea absolută în acest mecanism.

De-a lungul istoriei acestui sistem, mecanismul de distribuire a informațiilor – fie că este vorba de guvern sau de o entitate privată – a fost aproape în întregime controlat de o clasă de elită.

Acest lucru nu mai este adevărat.

Internetul a permis ca toate tipurile de informații să fie împărtășite și ca indivizii să dea propriile informații – adevărate sau false – oricui dorește să le asculte.

Ei declară acum că este imposibil ca democrația să funcționeze în astfel de circumstanțe.

Acest lucru înseamnă că ei admit că rezultatul democrației se bazează întotdeauna pe controlul informațiilor de către clasa de elită, ceea ce înseamnă că “democrația” nu a reprezentat niciodată “voința poporului”, ci mai degrabă voința celor care au controlat informația .

Sunt de Acord că Democrația Universală nu Poate Funcționa

Acești oameni nu fac un apel la desființarea democrației universale. Pentru ce fac ei apel – sau cel puțin sugerează foarte puternic – este întoarcerea la controlul elitelor asupra tuturor informațiilor.

Pentru că dacă “fake news” poate schimba cursul unei alegeri electorale, atunci și vice-versa este adevărat: rezultatele tuturor alegerilor din istorie, de la începuturile mass mediei, au fost determinate de catre cei care controlau media.

Deși prefer accesul liber la informație în cadrul acestui sistem democratic, deoarece cel puțin oferă oamenilor o șansă, ei sunt corecți în afirmațiile lor potrivit cărora nu se poate avea încredere în faptul că oamenii pot să facă dinstincția între fapte și ficțiune, ceea ce înseamnă că democrația universală este categoric un sistem absurd prin care se conduc guvernele.

Soluția: Democrație Limitată în Drepturi

La momentul înființării Republicii Democrate a Statelor Unite ale Americii, votul a fost limitat.

Pentru a vota, o persoană trebuia să fie:

• Un cetățean
• Alb
• Bărbat
• Un proprietar de teren

Toate guvernele occidentale aveau aproximativ aceleași cerințe pentru votare, ducându-ne în urmă la sistemele democratice originale din Grecia și Roma.

Acest sisteme au fost concepute în jurul inteligenței și abilităților, de asemenea a asigurat faptul că alegătorul a avut o miză în viitorul societății.

Aceasta a însemnat că alegătorul eligibil ar fi fost mult mai bine informat decât un țăran aleator și era mult mai probabil să voteze în interesul societății.

Desigur

Există un motiv pentru care democrația universală a fost promovată ca singurul sistem viabil de guvernare pentru fiecare națiune de pe planetă, și asta pentru că, împreună cu o distribuție controlată a informațiilor,  înseamnă o conducere perenă a unei elite minoritare.

Acest sistem nu va fi inversat fără revoluție.

Deci, lucrurile firești pe care sistemul le va face, sunt atacarea distribuirii gratuite a informațiilor prin reglementarea internetului.

Ei vor ignora pur și simplu faptele pe care le-am menționat aici – faptul că, dacă “știrile false” pot schimba alegerile, atunci oamenii nu sunt indivizi cu discernământ universal cum se presupune că sunt, și toate alegerile sunt modificate de știrile principale și este absurd să presupunem pur și simplu că știrile mainstream sunt întotdeauna exacte.

Este un lucru foarte bizar de observat, această afirmație potrivit căreia accesul liber la informații limitează libertatea democrației, pentru că dacă ipoteza lor principală ar fi adevărată, ar trebui să facă contrariul.

Preluat și tradus de pe Daily Stormer