Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Ianuarie 9, 2024
Profesorul Corvin Lupu discurs neapologetic despre rasa albă: “Sângele apă nu se face!”
Într-o emisiune fenomenală, timp de aproape trei ore, profesorul Corvin Lupu dezvăluie interesele geopolitice de la cel mai înalt nivel, acuzând lăcomia evreiască și “capul șarpelui’ fiind actualul sistem financiar bancar. Declarații curajoase care spulberă embargoul intelectual din jurul subiectului supremației jidovești în lume. Acesta a mai dezvăluit că există un plan pentru exterminarea rasei albe, folosind aceste cuvinte, rasa albă, în mod corect și neapologetic, spunând că sângele apă nu se face.
Adevarul iese la iveală tot mai tare, trezirea inevitabilă se produce sub ochii noștri.
S-ar putea tăia câteva faze și pune pe TikTok, haideți tot mai mulți la războiul informațional!
In Franta, mizeriile neomarxiste sarbatoresc moartea lui Le Pen in plina strada.
Despre Egalitate
Egalitatea nu trebuie să fie un scop în sine.
Să fie ! În drepturi și “datorii” obligații etc.
Unii spun că sîntem toți egali, căci copii ai lui Dumnezeu.
În principiu sînt de acord, totuși merită clarificat subiectul.
Da toți avem două mâini două picioare etc.
Majoritatea oamenilor sîntem construiți la fel.
Construiți la fel din același mul oarecum, dar unii mai urâți alții mai frumoși, unii mai bolnavi alții mai sănătoși etc.
Păi și unde ie Egalitatea ?
Când ești tu egal cu mine ?
Când sânt io egal cu tine ?
V-am răspuns mai sus, drepturi și “datorii ” sau obligații, acolo este Egalitatea.
Când vorbesc despre datorii, în franceză i se spun “devoirs” dar cuvântul comportă un dublu sens.
C’est notre devoir, este datoria noastră.
C’est un devoir à faire, este o temă de făcut, la școală de exemplu.
Vă spun acestea cu un scop, devoir “datoria ” înseamnă și datorie, a datora cuiva ceva.
La nivel de țară datoria, împrumutul în numele națiunii, îl datorăm toți.
Face parte din “datoria noastră” ca acele împrumuturi să fie înapoiate. Corect ?
Să nu mă pierd revin la Egalitate.
Păi sînt io egal cu ăla care omoară alt om, pă dăgeaba ? Ar zice Gigel.
Păi sânt io egal cu ăla dă violează o capră ? Câte nu face Omul ?
Sânt io egal cu ăia bre ?
Ce au ăia în comun cu Dumnezeu ?
Care particulă divină locuiește în acela ori acea ?
Da știu, Dumnezeu îi iubește chiar și pe cei mai răi, dacă se căiesc.
Totuși unde ie Egalitatea ?
Păi nu ie ! La Om, Egalitatea nu ie decât ce am scris mai sus.
Egalitate ar trebui să fie, în drepturi înainte de toate. Care drepturi ?
Nu știu, dreptul la viață, la sănătate, la educație, vă las pe voi să completați.
Dumnezeu ne iubește pe toți, dar nu pe toți pune mâna.
Numai bine
Despre Dumnezeu
Nimeni nu ne poate învăța să credem.
Ori credem ori nu.
Eventual putem să fim educați îndrumați oarecum, dar puterea credinței noastre, depinde de noi.
Dumnezeu nu se lasă găsit, se găsește.
Cu cât îl căutăm mai mult, cu atât îl găsim mai puțin. Știu că pare aiurea ce scriu.
Nimeni nu ne poate învăța să credem.
Ori credem ori nu.
Eventual putem să fim educați îndrumați oarecum, dar puterea credinței noastre, depinde de noi.
Dumnezeu nu se lasă găsit, se găsește.
Cu cât îl căutăm mai mult, cu atât îl găsim mai puțin.
Sper să mă înțelegeți, cred că trebuie să îl căutăm în noi. Mulți cred că acea particulă divină, este în noi. Corect. Vă confirm.
Când am fost atins de Dumnezeu, din mine emana un fel de energie.
Invizibilă dar pozitivă și grea, oarecum.
Probabil că trebuie să vă povestesc începutul.
Menționez că nu este prima dată când scriu despre acest subiect.
Deauville un oraș de lângă Paris 2019.
Noi eram parcați la periferia orașului, un fel de picnic înainte de a ne reîntoarce în Paris.
Prietenul meu era în fața mea așezat la soare.
Terminasem de mâncat și adunam resturile, ușor dar sigur.
Rezemat de mașină priveam spre cer îngândurat.
Mă gândeam aleatoriu la ce am trăit în viață.
Dintr-o dată simt că iese un fel de energie din mine, necontrolat.
Ori din mine emana, ori era deasupra mea și mă îmbrăca oarecum, energia.
Era pozitivă energia, se scurgea ceva din mine.
Gândirea mea era pozitivă mă simțeam bine, chiar foarte bine și totuși.
Mă macină ceva, deși era un sfârșit de zi luminat călduros, o zi de neuitat.
Privind spre cer mă întreb în gândul meu.
De ce atâta suferință ?
Cineva, ceva, a pus mâna pe umărul meu drept.
Era o mână caldă și binevoitoare, oarecum.
Același tip de energie pozitivă, nu pot să vă explic, dar m-am calmat.
Parcă nimic nu mai avea importanță, m-am liniștit deși aveam inima grea.
Nu era nimeni lângă mine, și o mașină în spatele meu. Prietenul meu era în fața mea, așezat pe un scaun.
Nu am spus nimic nimănui.
Nici eu nu am înțeles pe moment.
Despre Dumnezeu
Paris 2019
Erau manifestații de stradă, violențe, gaze, sânge.
Locuiam în cartierul de lângă acele evenimente, la două străzi oarecum.
Mă uitam pe net, mă informam.
Când am văzut, nu vă povestesc ce am văzut, dar ma șocat.
În stare de șoc fiind, mă duc să fumez o țigare pe balcon.
Nu mă simțeam bine, dar totuși mă chinui să termin țigara.
Privind spre cer, încep să gândesc la tot ce văzusem.
Dintr-o dată simt că iese energia, aceeași ca data trecută.
Și mă întreb în gând privind spre cer.
Oare nimeni nu vede toate astea nu pasă nimănui ? Ceva de genul.
Aceeași mână se pune pe umărul meu drept. Eram singur pe balcon.
Oricum nu este spațiu pentru două persoane.
Pe acel balcon era și mobilă.
Cine sau ce a pus mâna pe mine ?
Menționez că nu umblam cu halucinogene și eram în stare “normlă”
Ce înseamnă stare normală ? Operațional.
Vă mărturisesc faptul că nu mi-a fost frică niciodată.
Curios este că nu am fost surprins, ca și cum era normal ce sa întâmplat.
Vă mai povestesc ceva. Un mic secret.
Toată viața am încercat să ajut cât și cum pot, pe oricine.
Am iubit necondiționat.
Am iertat și am uitat dacă a fost nevoie.
Am încercat să nu fac rău, doar bine.
Numai bine
În rest vă spun sincer că nu știam nici măcar o rugăciune întreagă.
Nu purtam cruce, și nici nu mi-o făceam.
Nu că nu voiam io dar ultima dată când m-am rugat, eram un copil.
Mă ducea mamaie la biserică, și îmi plăcea.
Pe vremuri în Paris, eram al nimănui și făceam prostii ca orice copil.
Mi-am pus viața în pericol de multe ori, dar fără frică.
Mă gândeam tot timpul că există cineva acolo sus.
Cineva care vede și aude ? Da !
Vede și aude tot, știe tot !
Sunt convins.
Vă spun sincer că mi-am dat seama în 2020, când a fost cu oviduț.
Având timpul necesar am gândit, ca toată lumea.
Adunând ultimele experiențe, mi-am dat seama că nu era “normal” ce am trăit.
Și am început să scriu.
Vă povestesc toate acestea cu un scop, nu mă dau mare dar sînt mândru.
Mândru și bucuros că mi-a răspuns, chiar dacă nu prea am înțeles mesajul.
Sânt convins că toți avem această capacitate. Cum se declanșează ?
Când ? Nu știu încă, dar sînt convins că nu sînt singur. De ce nu povestesc ceilalți ori celelalte ?
De frică probabil și îi înțeleg perfect.
Mai am experiențe frumoase de povestit.
Numai bine