Cum au legalizat iudeii căsătoriile gay în America

Vlad Voicu
Incorect Politic
Ianuarie 10, 2025

Cum au legalizat iudeii căsătoriile gay în America

DE CÂND CĂSĂTORIA GAY  a fost legalizată în 2015, publicul american a văzut că panta alunecoasă de la căsătoria gay legală la transsexuali în vestiarele fetelor și la copiii cu probleme care primesc tratamente de blocare hormonală este cât se poate de reală. Iar americanii nu sunt prea încântați de acest lucru: după cum a deplâns Alyssa Rosenberg în Washington Post, numărul americanilor care își exprimă disconfortul față de persoanele LGBT a crescut pentru prima dată din 2014.

În lumina acestui fapt, merită să ne uităm înapoi la modul în care a început această pantă alunecoasă și cum a fost legalizată căsătoria gay în primul rând.

O perspectivă interesantă asupra acestui subiect poate fi găsită într-un articol publicat în 2014 de Tikkun Magazine, intitulat „How Jews Brought America to the Tipping Point on Marriage Equality” (Cum au adus Jidanii America la punctul de cotitură privind egalitatea în căsătorie), care detaliază modul în care „activiștii jidani au adunat suficientă forță pentru a ajuta la împingerea dominoului stat cu stat spre legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex” și cum „jidanii pot revendica o parte echitabilă din meritul de a-i fi adus pe americani la punctul de cotitură al acceptării egalității în căsătorie”.

Aceasta poate părea o acuzație antisemită șocantă pentru unii, în special pentru acei creștini evanghelici care par să creadă că jidanii sunt poporul ales al lui Dumnezeu™ care nu poate face nimic rău, dar acest articol a fost scris de un activist jidan într-o revistă jidovească. Revista Tikkun este numită după conceptul jidovesc de „tikkun olam”, care înseamnă „repararea lumii” sau “vindecarea lumii” în ebraică.

În articol, Amy Beam explică nu numai modul în care activiștii și organizațiile sociale jidovești au promovat problema căsătoriilor gay, ci și modul în care victoriile lor pot servi drept model pentru alte probleme de „justiție socială” – care, în viitorul apropiat, vor include probabil lucruri precum răpirea copiilor „trans” de la părinții care refuză să le permită tranziția de gen și etichetarea oricărei persoane cu o viziune conservatoare asupra moralității sexuale drept sexist, homofob sau bigot bolnav mintal.

Prima lecție din lupta jidanilor pentru căsătoriile gay, explică Amy Beam, este adoptarea unei poziții morale clare:

Prin prezentarea timpurie a unei poziții morale clare înrădăcinate în valorile religioase și prin coordonarea mesajului lor la nivel național și de stat, liderii jidani au contribuit la liniștirea alegătorilor care ar fi putut fi nesiguri cu privire la implicațiile religioase ale votului pentru egalitatea căsătoriei.

Încă din 2007, rabinul David Saperstein, director al Religious Action Center of Reform Judaism, a scris într-un editorial în Washington Post: „Am ajuns într-un punct al societății americane în care evidența este clară: nici căsătoria mea și nici a altcuiva nu este amenințată de doi indivizi iubitori de același sex. Și este din ce în ce mai dificil pentru liderii religioși să își imagineze că Dumnezeul iubitor al Universului nu salută astfel de relații fidele”.

Schimbarea de atitudine este una profundă, potrivit unui sondaj recent citat într-un raport publicat în The Atlantic în vara anului trecut: „Chiar și în rândul celui mai conservator grup creștin din America, 51% dintre evanghelicii albi cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani susțin acum căsătoriile gay”. Iar sondajele arată că jidanii înșiși susțin acum egalitatea matrimonială în proporție de peste 80 %. Susskind sugerează că nu este un accident faptul că jidanii au îmbrățișat căsătoriile între persoane de același sex. „Pe măsură ce a evoluat discursul privind egalitatea căsătoriilor în țară”, spune el, «jidanii – ca oameni care prețuiesc egalitatea, drepturile civile și au o înțelegere istorică îndelungată a ceea ce înseamnă să fii discriminat – sunt în mod constant în fruntea acestui proces».

În primul rând, observați modul în care jidanii de aici folosesc religia pentru propriile scopuri politice. Ei își dau seama că mulți creștini din America, care urmează în mod eronat și adesea inconștient o teologie dispensaționalistă, îi văd pe jidani ca pe un popor unic, sfânt, ca pe un popor care are propriul legământ cu Dumnezeu. Așadar, jidanii își folosesc propriul statut pentru a-și formula opiniile politice de stânga într-o terminologie religioasă, iar apoi vând aceste opinii creștinilor americani ca fiind exclusiv morale. Majoritatea creștinilor americani, din păcate, sunt mai mult decât dispuși să le înghită. La urma urmei, poporul ales al lui Dumnezeu™ nu putea greși, nu-i așa?

În al doilea rând, observați cum își văd jidanii propria influență în societate și cum explică de ce susțin cauze de stânga: „Jidanii – ca oameni care apreciază egalitatea, drepturile civile și au o înțelegere istorică îndelungată a ceea ce înseamnă să fii discriminat”. Cu alte cuvinte, sprijinul lor pentru chestiuni de „justiție socială” de stânga, cum ar fi căsătoriile între homosexuali, Black Lives Matter, granițele deschise și așa mai departe, nu este o simplă opinie politică – este inerent identității lor etnice și religioase, o identitate modelată de faptul că au fost minoritari în fiecare țară în care au trăit timp de peste 1 000 de ani.

În ochii lor, jidanii sunt într-o cruciadă împotriva tuturor formelor de discriminare, reală sau percepută. Și nu contează cât de rezonabilă este discriminarea pe care o combat, de exemplu, discriminarea împotriva transsexualilor din vestiarele fetelor sau a migranților neprotejați din țările musulmane radicale care inundă Occidentul.

Această mentalitate nu este deținută de o mică elită jidovească, ci de o majoritate a jidanilor de rând, după cum se menționează mai târziu în articol:

„Luând act de recentul sondaj Pew care a arătat că 70% dintre jidani votează și că 56% spun că a fi jidan înseamnă a lucra pentru dreptate, Abby Levine, director al Jewish Social Justice Roundtable, a scris într-un editorial din 22 noiembrie în revista Zeek că vede o creștere a implicării jidanilor în „proiecte care se ocupă cu justiția economică, drepturile femeilor și organizarea comunitară”. Organizațiile jidovești pentru justiție socială sunt pregătite să formeze și să mobilizeze și mai mulți activiști religioși pentru a se ocupa de acest nou val de lupte.

„Noi [jidanii] aducem o paradigmă diferită de paradigma tipică a pieței politice, care este o paradigmă a moralei”, spune Susan Lubeck de la biroul Bend the Arc din Bay Area, California. „A ceea ce este corect și drept și bun, și nu doar a ceea ce este apetisant din punct de vedere politic”.

Nu se menționează aici faptul că marea majoritate a jidanilor votează cu democrații liberali, indiferent dacă ei cred sau nu că „a fi jidanu înseamnă a lucra pentru dreptate”. Sprijinul lor pentru politica „justiției sociale” de stânga este înrădăcinat în înțelegerea propriei lor identități, motiv pentru care orice încercare de a-i câștiga pe jidani la dreapta va fi sortită eșecului.

Dar, pentru a reveni la esența articolului, Amy Beam explică cealaltă „lecție” a luptei jidanilor pentru căsătoriile între homosexuali și alte probleme de justiție socială în America, și anume necesitatea unui joc de teren solid:

„Activiștii și liderii jidani, atât la nivel național, cât și local/regional, au fost vârful de lance al recentului val de victorii pentru egalitatea căsătoriei (cum ar fi legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex în fiecare stat și înfrângerea Legii privind apărarea căsătoriei). „Am făcut-o într-o varietate de moduri mai mici”, spune Susskind. „[A trebuit] să convingem rabinii să semneze, să convingem alți lideri ai comunității să semneze, să facem campanii de strângere de semnături, să convingem oamenii să se implice pe lângă legislatorii lor de stat.” Susskind menționează activitatea grupurilor jidovești regionale ca fiind esențială pentru obținerea victoriei în mai multe state; acestea includ Jewish Community Action (JCA) din Minnesota, Jews United for Justice din Maryland și birourile regionale Bend the Arc din Los Angeles și Bay Area din California.

Senatorul de stat Scott Dibble din Minnesota a declarat că activitatea JCA a fost „foarte importantă” în două lupte recente majore din această țară: înfrângerea unui amendament din 2012 la constituția statului care ar fi interzis căsătoria între persoane de același sex și adoptarea ulterioară a unei legi de stat care a legalizat-o. „Ei au oferit o mulțime de sprijin organizațional”. a spus Dibble. „Sprijinul a venit în multe forme, multe dintre ele foarte practice și tangibile. JCA a amenajat spații de întâlnire în mai multe sinagogi diferite, pe măsură ce începeam demersurile.” Dincolo de furnizarea acestui tip de asistență materială, Dibble a declarat că JCA a fost „de asemenea, doar o forță cheie reală și un motor în aspectul campaniei care s-a bazat pe aducerea vocii credinței în prim plan”.

Din nou, organizațiile jidovești au jucat un rol „foarte important” în promovarea căsătoriilor gay. Deci nu, nu este o conspirație antisemită.

Articolul continuă menționând alte câteva moduri în care organizațiile jidovești au făcut lobby pe lângă guvernele locale și de stat pentru căsătoriile între homosexuali, precum și pentru chestiuni de „justiție economică”, cum ar fi creșterea salariului minim:

„În regiunea Washington, DC, JUFJ a lucrat alături de grupurile pentru drepturile lucrătorilor pentru a exercita presiuni asupra consiliului municipal în vederea programării votului din 17 decembrie pentru adoptarea unui salariu minim de 11,50 dolari pe oră. Tommy Wells, membru al consiliului DC, care candidează în prezent pentru funcția de primar pe o platformă progresistă, a declarat: „Am fost impresionat imediat” de organizarea JUFJ privind zilele de concediu medical plătite și salariul minim. „Au organizat câteva evenimente la care am fost și eu. Și s-au întâlnit cu mine. Am apreciat cât de clar au fost cu privire la exact ceea ce doreau să se întâmple.”

Aceștia doreau ca consiliul municipal să alinieze salariul minim din DC la cel din regiunea Maryland înconjurătoare a comitatelor Prince George și Montgomery. Acolo, consiliile județene au adoptat în noiembrie aceeași creștere – la 11,50 $ până în 2017 – în urma organizării intense de către JUFJ și alte grupuri. „Am organizat o mulțime de modalități prin care jidanii să își contacteze reprezentanții”, a spus Ennen. „Jidanii, ca oricine altcineva, nu participă neapărat atât de mult la politica locală. Jidanii tind să fie destul de implicați în politica progresistă la nivel național sau în campaniile naționale, dar mulți oameni care sunt implicați în JUFJ nu au sunat niciodată la reprezentantul lor județean. Se pare”, a continuat ea, ”că liderii aleși județeni nu sunt obișnuiți cu nivelul de lobby pe care îl are Congresul. Prin urmare, nu este nevoie de sute de apeluri telefonice și de mii de semnături pentru petiții. Ei sunt receptivi să audă de la alegătorii lor. Așa că am făcut o mulțime de eforturi pentru a mobiliza oamenii să aibă aceste întâlniri și să facă aceste apeluri. Acesta a fost unul dintre modurile în care am reușit să câștigăm în Montgomery County.”

Acest lucru evidențiază o lecție importantă pe care partea dreaptă a spectrului politic trebuie să o învețe: politica nu se termină la urnele de vot.