Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Prof. Dr. Nicolae Dima
Incorect Politic
Octombrie 30, 2024
Deținut politic român declarat “antisemit” după ce s-a refugiat în America
Via Anonimus:
Ma confrunt cu o mare dilema. In Romania am fost detinut politic. In America, unde am ajuns in 1969, am vrut sa ma inrolez in armata si sa lupt in Vietnam impotriva comunismului. Depasisem insa varsta de inrolare. Am pornit deci in alta directie. Mi-am facut doctoratul la Universitatea Columbia din New York si am ajuns profesor si redactor la Vocea Americii. In calitate de profesor am motivat cadetii si ofiterii Americani sa respinga ideologia ateisto-marxista. Cunoscusem comunismul si mi-am afisat public atat cunostintele, cat si convingerile moral-politice. La scolile militare Americane la care am predat am fost onorat cu mai multe distinctii si mi s-a acordat o decoratie speciala pentru „servicii exceptionale” aduse armatei. Si totusi, in ascensiunea mea sociala am ajuns sa fiu blocat, marginalizat si chiar hulit. Si sunt hulit si azi de neo-marxisti si de unii evrei atat in Statele Unite, cat si in Romania, tara pentru care m-am zbatut toata viata. Ce s-a intamplat?
Candva, in trecut si pe furis, organizatia evreiasca din Statele Unite Anti-Defamation League m-a catalogat drept anti-semit si mi-a intocmit dosar de urmarire. Si de ce au facut-o? Pentru ca indraznisem sa spun ca evreii au infaptuit revolutia bolsevica din Rusia si ulterior au comunizat intreaga Europa de Est. Dosarul a fost intocmit in perioada 1985 si 1989 cand fusesem detasat de la Washington in Carolina de Nord unde eram profesor la institutul militar special «J. F. Kennedy» de la Fort Bragg. Am revenit la Washington cu cele mai bune recomandari, dar totul a fost in zadar.
Mult timp nu am stiut ce se intampla si mi-a trebuit o vreme sa ma lamuresc. In primii zece ani ca redactor la serviciul romanesc al Vocii Americii promovasem, intre altele, problema Basarabiei si denuntasem consecintele criminale ale pactului Ribbentrop-Molotov. In acei ani, am publicat multe articole si am tinut diverse prelegeri combatand comunismul si Uniunea Sovietica. Cand mi-a aparut cartea «Bessarabia and Bukovina», in 1982, prima carte la nivel global care aborda aceasta problema in perioada post-belica, am fost felicitat si am fost invitat sa vorbesc la diverse intruniri publice. In acea perioada, eram incurajat si sustinut de autoritati si eram in ton cu politica vremii.
Situatia s-a schimbat dupa 1989 si treptat am inceput sa simt consecintele. In acel an am publicat cartea «Journey to Freedom», carte apreciata si semnalata de mai multe publicantii importante din America. Totul parea ca merge struna si ma asteptam sa fiu promovat la nivelul pregatirii, experientei si recomandarilor pe care le aveam. Si totusi, am fost blocat. De ce? Pentru ca pe de o parte mi se facuse dosarul mentionat si, pe de alta, in urma negocierilor dintre Washington si Moscova din Malta, s-a schimbat politica oficiala a occidentului. Comunismul devenise chipurile uman si America nu mai aveau nevoie de luptatori darzi si cu convingeri morale clare; aveau nevoie de aplaudaci.
Mi-au trebuit ani de zile sa inteleg noul joc politic international si cand l-am inteles m-am intrebat nedumerit: care e diferenta dintre Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 si Tratatul incheiat in Malta 50 din 1989? De fapt, sunt mai multe asemanari decat deosebiri. Amandoua au fost frumos ambalate la vedere, dar contineau protocoale secrete toxice pentru cei afectati. Despre prevederile secrete ale primului pact am aflat pentru ca occidentul a gasit convenabil la un moment dat sa le dea in vileag. Cand vom afla insa prevederile secrete ale pactului din Malta? Si pentru Romania situatia e si mai grava. Suntem singura tara ramasa in continuare victima teritoriala a pactului dintre Stalin si Hitler desi, de ochii lumii, America a denuntat pactul. Si, in plus, in aceste zile ale anului 2024, se discuta din nou despre autonomia tinutului Secuesc. Urmeaza cumva federalizarea Romaniei?
In perioada revenirii mele la Washington intre 1989 si 2001 am batut toate coridoarele Capitoliului si ale Departamentului de Stat pentru a promova drepturile Romaniei asupra Basarabiei si pentru a indrepta nedreptatea. Am trimis totodata numeroase scrisori liderilor Americani si chiar din alte tari si am prezentat analize si documente in Congresul Statelor Unite. Unii lideri politici m-au primit cu buna-vointa, dar altii au reactionat cu ostilitate. Pot documenta cu prisosinta toata acea activitate pe care am depus-o uneori singur si alte ori cu un grup restrans de prieteni si asociati. Si am insistat cu fermitate, desi am intampinat multe obstacole si dificultati. De fapt, unul dintre prieteni, deputatul si fostul amabasador American la Bucuresti David Funderburk m-a prevenit cu cele mai bune intentii ca nu am nici o sansa de reusita. El cunostea realitatea. Treptat, am inceput sa ma lamuresc si eu. Odata, de exemplu, cand eram in vizita la Comisia SUA pentru Acordurile de la Helsinki, am fost intrebat de un inalt reprezentant al comisiei: „Nick de ce te mai zbati tu pentru Moldova acum, cand Moldova e libera si independenta?”. Chiar n-au inteles nimic liderii americani sau nu vor sa inteleaga? Cam in aceiasi perioada am fost chemat la Departamentul de Stat, unde domnul Dunlop, inalt diplomat American, mi-a spus pe un ton ferm sa-mi vad de treaba mea si ma delimitez de politica externa a Americii…
In 2001 m-am pensionat si dupa ce am predat un timp la Scoala superioara a fortelor navale Americane din Newport, Rhode Island, nu am mai gasit nici o pozitie in Statele Unite unde ma tot loveam in continuu de ziduri invizibile. In consecinta am plecat ca profesor in Africa. Dupa doi ani de zile la o universitate din Etiopia, si dupa ce devenisem cunoscut si apreciat, rectorul m-a intrebat mirat: Dr. Dima, cum se face ca Romania nu te-a solicitat niciodata pentru o pozitie in ministerul de externe? I-am raspuns zambind cu mahnire ca indivizii de la conducerea tarii mi-ar pune la cale un accident mai intai si apoi mi-ar face funeralii oficiale. In 1989 Romania era cea mai pro-americana tara din lume. Azi, confratii romani ma intreaba mirati daca mai cred in America!
Ipocrizia si decaderea au ajuns la cote maxime atat in Romania, cat si in occident. Cred sincer ca, din punct de vedere moral, nu mai avem unde ne prabusi. De altfel, in urma cu mai multi ani, cunoscutul pastor American Billy Graham a facut o declaratie cutremuratoare. El a afirmat: „Daca Dumnezeu tolereaza ce se intampla azi in America va trebui sa-si ceara iertare de la populatia Sodomei si Gomorei”.
In Romania actuala condusa de politrucieni situatia este si mai sumbra. Ca sa intelegei ce se intampla in lume si in Romania in aceste zile trebue sa crezi in Dumnezeu. Si daca crezi, accepti ca, in ultima vreme, omenirea a fost cucerita de lucifer/satana care a intors pe dos toate valorile. Se pare ca Dumnezeu a deschis portile iadului sa le acorde o noua sansa rau-facatorilor. Acestia au ajuns pe pamant, dar in loc sa se indrepte, isi continua marsaviile. Infractorii au ajuns la conducere. Analfabetii si-au luat diplome de doctori. Hotii se dau drept oameni cinstiti. Minciuna a devenit adevar. Satana se vrea Dumnezeu. Cat timp vor mai fi tolerate aceste abominatii?
PS: Si totusi, eu cu cine votez? Votez cu Dumnezeu si cu Neamul Romanesc!
Autor: Prof. Dr. Nicolae Dima
22 Octombrie 2024
Domnule Nicolae Dima, chiar sunteți sigur că votați cu Dumnezeu și cu Neamul Românesc? Îl citați pe Billy Graham apropo de Sodoma și Gomora, pentru care Dumnezeu ar trebui să-și ceară scuze. Cui anume ar trebui Dumnezeu să-și prezinte scuzele? Mă tem că cei cărora le-ar prezenta sunt exact cei ce au făcut Sodoma și Gomora zilelor noastre, nu doar în Statele Unite ci în întreaga lume. Aceiași artizani ai Sodomei și Gomorei au transformat și transformă într-una răul în bine, minciuna în adevăr,, moartea în viață, etc. Vorbiți de tratatul Ribbentrop-Molotov, din 23 August 1939, exact cinci ani înaintea celei mai mari catastrofe din istoria noastră, trădarea de la 23 August 1944, pe care încă nu ați înțeles-o, ca cei mai mulți dintre românii actuali.
Cu câțiva ani înainte de tratatul Ribbentrop-Molotov, Germania propusese României să-i garanteze toate granițele, inclusiv cea cu Uniunea Sovietică. Nicolae Titulescu, ministrul român de Externe, la vremea respectivă, a ascuns acest lucru guvernului și parlamentului român, după cum, în ajunul lui 23 August 1944, mormolocul politic numit Iuliu Maniu a ascuns telegrama sosită de la Stokholm, prin care ambasadorul Frederic Nanu anunța că guvernul sovietic acceptase condițiile mareșalului Antonescu, pentru ieșirea României din Războiul Mondial, cu declararea neutralității, fără ca întreg teritoriul românesc să fie ocupat de sovietici, fără rușinea trădării aliatului german și a întoarcerii armelor contra lui, în plin război. Poate ați auzit că unii iubesc trădarea dar urăsc trădătorii. Ca popor, ca neam, suntem veșnic în siuația asta: ne trădăm singuri, ne dăm pe mâna tuturor neisprăviților străini sau autohtoni, precum regele priapist Carol al II_lea, regele bâlbâit Mihai de Hohenzollern, mormoloci incapabili precum masonul Iuliu Maniu, Coposu și alții, care în anii războiului nostru anti-sovietic comunicau informații secrete rușilor, prin intermediul Angliei. Coposu s-a lăudat cu asta, inclusiv după 1990.
Întrucât România a refuzat ofertele repetate ale Germaniei de a ne apăra toate granițele, întrucât am refuzat acest lucru atât sub ministeriatul Titulescu cât și sub cel al lui Gafencu, Germania s-a văzut obligată să ia partea Ungariei, Citiți excelenta carte a lui Mihail Sturdza: ROMÂNIA ȘI SFÂRȘITUL EUROPEI, AMINTIRI DIN ȚARA PIERDUTĂ.
Revenind la spusele predicatorului baptist Billy Graham, că Dumnezeu ar trebui să se scuze pentru Sodoma și Gomora, repet întrebarea? Care Dumnezeu? Nu cumva Satana l-a băgat pe Dumnezeu de mult la Bulău… adică l-a arestat, i-a pus microfonul în mână să vorbească la Vocea Americii, la Europa liberă, Vocea Moscovei și chiar de pe amvonul bisericilor creștine catolice, creștine protestante, de ce nu și creștine ortodoxe, de vreme ce există ierarhi ortodocși homosexuali, BOR a sabotat referendumul pentru familie, acum câțiva ani, sfântul Sinod al Greciei a recunoscut căsătoriile homosexuale, etc. Într-un cuvânt, Dumnezeul creștin catolic, creștin protestant, creștin ortodox, poate chiar și Dumnezeul creștinilor neo-protestanți, pare să fi devenit un Dumnezeu legebetist. De aceea, am toate motivele să mă îndoiesc că ați înțeles cu adevărat pe ce lume trăiți. Am motive să mă îndoiesc de capacitatea Domniei Voastre de a înțelege cu adevărat că interesele noastre românești trebuiesc analizate și înțelese inclusiv din perspectiva intereselor altor popoare, căci nu suntem, n-am fost și nu vom fi niciodată singuri pe lume.
Nu mai vorbesc de PROBLEMA ADEVĂRULUI, de faptul că adevăratul Dumnezeu se confundă cu ADEVĂRUL, din care cauză Dumnezeul Sodomei și al Gomorei trebuie într-adevăr să-și ceară scuze pentru că a permis soodomizarea și gomorizarea actuală a lumii întregi. Legebetizarea actuală n-a început de fapt în America ci în Europa, care vreme de secole s-a crezut buricul pământului, iar acum este scuipată de foștii ei sclavi africani, vânați de francezi, englezi, spanioli, portughezi, musulmani, jidani și alții, apoi vânduți Americii, din Alasca până în Țara de Foc.
Bineînțeles, ADL v-a luat la ochi. Totdeauna, jidanii au știut să-și apere interesele, acționând cu o inteligență pe care mulți o numesc diavolească. Deși disprețuiesc adevărul, pe care îl confundă cu intereselșe egoiste ale khazaro-jidănimii, Rabinii, adică preoțimea jidovească au scris cartea de căpătâi a jidovilor, Talmudul. Preoții sau pastorii creștini nu prea vorbesc de popoarele lor. Predicile preoțimii creștine vorbesc tot de poveștile jidovești, niciodată sau aproape de problemele concrete, actuale, de pe lumea asta, ale creștinilor. Dacă acești preoți sau rabini nu sunt în stare să definească și să rezolve problemele mai simple, ale lumii pământești, ce putem crede despre dogmele și poveștile lor cu privire la lumea cerească. Biserica noastră creștin-ortodoxă ne vrea pe toți în SÂNUL LUI AVRAAM! Oare cum vine asta? Dacă-i vorba să-mi petrec veșnicia tot printre jidani, adică în sânul lui Avraam, atunci mă las dracu de creștinism și mă întorc, cum pot, la religia noastră adevărată, religia strămoșească a lui Zamolxe. Nici creștinismul, nici iudaismul, NICIO RELIGIE NU ARE MONOPOLUL LUI DUMNEZEU, DUPĂ CUM NICIO UNIVERSITATE SAU ACADEMIE NU ARE MONOPOLUL ADEVĂRULUI.
Așadar, cu cine votăm, e O problemă ceva mai complicată decât credeți.
Stimata Doamna, citesc ce ati scris si nu imi vine sa cred. Nu aveam de gind sa comentez, dar daca as fi facut-o as fi folosit aproape, iar de multe ori exact, aceleasi cuvinte. In concluzie, autorul inca traieste pe alta planeta. Din 1969 in America? La cita literatura revizionista si disidenta s-a publicat in America, in ciuda cenzurii permanente, ar fi trebuit sa ne dea lectii despre cum stau lucrurile. Asa ne ofera niste platitudini a la Puric, despre cum s-a intors totul cu fundul in sus, hai Romania, vine Dumnezeu, ura! Nu am de unde sa stiu ce e in capul domnului dr Dima, dar nu m-ar mira daca isi inchipuie ca mai bine vorbeste cifrat, in timp ce exista acest site, pe care probabil nu-l citeste, iar internetul e plin de tineri intre douazeci si treizeci de ani care au podcasturi de ore intregi si care vorbesc in detaliu despre tot ce isi inchipuie unii, ca “dom’le, astea nu se spun, stim doar noi, nu e bine sa stie lumea chiar asa”. Respect si sanatate!
Drumul martirajului este drumul Adevarului!
Dl. Dima samearga înainte, pe calea Adevărului, indiferent de piedicile care apar în calea-i.Iisus Hristos Biruitorul !