Home / Educativ / LGBT-ismul va fi moartea Occidentului?

LGBT-ismul va fi moartea Occidentului?

Oana Popescu
Incorect Politic
August 19, 2024

LGBT-ismul va fi moartea Occidentului?

LGBT-ismul va fi moartea Occidentului?

Boală de moarte a unui Occident ce nu trebuie confundat cu Europa greco-romană, LGBT-ismul a invadat televiziunile, școlile, presa, universitățile, bisericile, întreaga societate vest europeană, nord americană, australiană și alte zone întinse din Asia și America.

LGBT-ismul – emanație patogenă iudeo-anglo-saxonă

Ideologia, organizațiile și mișcările subversive LGBT au apărut și s-au dezvoltat mai ales în țările iudeo-protestante, anglo-americane, pe terenul feminismului și al teoriei genurilor flotante. Vreme de secole, feminismul, homosexualismul, transgenismul nu s-au putut impune în țările creștine, adepte ale vechiului patriarhat, supuse autorității clerului, a prinților unși de biserică, legilor scrise și celor nescrise.

Către sfârșitul secolului al XIX-lea, mișcarea englezească a sufragetelor, cea americană în jurul pilulei contraceptive, matriarhatul identitar suedez au constituit focarele de plecare ale unui feminism greu acceptabil de protestantismul misogin călugărilor despopiți Luther, Zwingli, Calvin și alții. Suprimarea căsătoriilor de tip creștin, care recunoșteau, cel puțin în principiu, dreptul femeii de a-și alege viitorul soț, a fost una dintre primele preocupări ale protestantismului.

Începuturile modernismului au marcat pierderea, de către femei, a piedestalului lor medieval, aproape îngeresc. Răspândirea tiparnițelor au ușurat lectura Bibliei și acceptarea Evei ca pereche lumească a lui Adam, rezultatul fiind nu vechiul paternalism greco-roman ci unul în care Sfânta Fecioară creștină este detronată, coafată și cosmetizată de Eva modernă. Cu timpul, protestantismul a banalizat și compromis elementele matriarhale ale creștinismului medieval, bazat pe aureola de o mie de ani a Sfintei Fecioare, învățații catolici și mase tot mai largi devenind sensibile la fenomenul transgenismului și transexualismului, vreme îndelungată respinse de creștinism.

Treptat, de la industria sacră a eunucilor catolici sau bizantini, de la castrarea copiilor, pentru obținerea efectelor vocale cunoscute, s-a ajuns la sterilizările băbești, inițial, apoi la cele științifice, eugeniste, de la începutul secolului XX, practicate mai ales împotriva violatorilor din țările protestante. Într-un cuvânt, de la castrarea antică sau creștină s-a ajuns la sterilizarea eugenistă, mai ales masculină, vasectomia devenind o frecventă intervenție chirurgicală în lumea protestantă, mai ales cea anglo-americană.

Această evoluție a protestantismului a fost mai evidentă decât cea a iudaismului, de unde pornise, căci acesta de pe urmă a precedat și influențat lumea creștină, în tot ce ține de feminism, LGBT-ism, alte aberații sau vicii sexuale. Feminismul iudaic a fost foarte activ în prima jumătate a secolului XX, mai ales în iudaismul liberal, tot mai opus celui ortodox.

În 1946, tradiția iudaică modernistă massorti revoluționeză cartea rugăciunilor jidovești (Siddour). Un exemplu: rugăciunea « Mulțumesc Doamne că nu m-ai făcut femeie » (Shelo Asani Eisha) devine « Mulțumesc Doamne că m-ai făcut liber1». În 1970, Trude Weiss-Rosmarin publică broșura The Unfreedom of Jewish Women (Întemnițarea Jidoavcelor), iar jidanca ortodoxă Rachel Adler publică articolul « The Jew Who Wasn’tThere : Halacha and the Jewish Woman » (Jidanul ce nu era acolo: Halacha și femeia iudaică).

În acest articol, Rachel Adler reproșează rabinilor că abordează statutul jidoavcelor ocolind Halacha (legea jidovească) cu interpretări alese din Midrashim (texte exegetice ale Thorei) și din Agadot (Învățături tradiționale non legislative), care nu reflectă modul cum trebuie să se comporte femeia după legea iudaică.

După Rachel Adler, « Problema noastră principală este că legea iudaică ne consideră jidoavce marginale (peripheral Jews), plasându-ne în categoria ce include femeile, copiii și sclavii cananeeni. Membrii acestei categorii sunt excluși de la cele veridice, autentice, care intervin în situații precise (Kiddushin, 29a) ». Rachel Adler insistă și explică: poruncile discutabile (mitzvot), ce privesc femeile, sunt strâns legate de obiecte și obiective fizice, ceea ce arată că iudaismul identifică femeile cu gashniut (materia fizică) iar pe bărbați cu ruchniut (spiritul, spiritualitatea). Rachel Adler trage concluzia: « Autorii Talmudului consideră că spiritul feminin este frivol, dominat de pofte sexuale nepotolite » (Kiddushin 80b : La femei, facultățile intelectuale contează puțin). În același sens, Mișna Ketubot 5, 5 stipulează că dacă nu este pusă la muncă, și nu este strict supravegheată, orice femeie este adulteră din principiu.

Din punct de vedere spiritual, orice obiect material sau orice experiment material poate fi pătruns de un scop spiritual; invers, tot ce este strict material, fără nimic spiritual în el, reprezintă o amenințare. Se înțelege: Talmudul și Kabbala consideră că femeia este, pe jumătate, o ființă demoniacă.

Ca multe alte curente iudeo-jidovești, feminismul jidănesc a depășit stricta comunitate iudeo-jidovească, însinuându-se în competiția dintre sexe și în toate cele omenești. Printre figurile feministe consacrate, printre homosexuali și reprezentanții teoriei genurilor întâlnim numeroși jidovi și jidoavce, precum Paulina Permutter Steinem (1864-1940), Gloria Steinem (născută în 1934), Ruth Bader Ginsburg (1933-2020), Judith Butler, feministă, lesbiană emerită, cu o bună educație religioasă, autoare a unor lucrări de teoria genurilor și paternitatea homosexuală.

Marile feministe jidoavce sunt intervertite, homofile, aproape fără excepție homosexuale înfierbântate.

De la feminism la teoria genurilor

 

După mișcarea tineretului francez (Mai 1968), feminismul, homosexualismul și transgenrismul iudeo-anglo-protestant au pătruns și s-au impus în Franța, reușind să corupă moravurile, să distrugă morala tradițională, homosexualismul trecând din domeniul privat în cel public. Foarte curând, Jidovii homosexuali au făcut pe față așa numitul coming out, adică dezvăluirea homosexualității lor, ținută secretă până atunci. Coming out-ul sexual a fost urmat cel al drogurilor, pedofiliei, pedocidiei…

Coming-out s-a pus în practică prin înființarea multor asociații de homosexuali revoluționari, ecologiști, creștini, nu în ultimul rând (ne)sinceri « prieteni a lui Hristos ». Nu întâmplător, spun homosexualii, Hristos a avut numai apostoli, nicio apostoliță! În 1977, comunitatea jidovilor din Franța se îmbogățește cu aociația Beit Haverim (Casa prietenilor), sub-intitulată Grupul jidănesc Gay și Lesbian din Franța. Pentru prima oară, după multe secole, francezii încep să deschidă ochii, constatând că iudaismul și homosexualitatea merg de mânuță, că nu este vorba de două identități diferite, cum cred unii, ci de una și aceeași Mărie, cu altă pălărie. Foarte curând, mare parte din opinia publică franceză a înțeles că iudaismul și homosexualismul s-au întrepătruns2 chiar de pe vremea Sodomei și a Gomorei.

Mai aproape de zilele noastre, mișcarea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, trans3) este condusă pe față de personalități jidovești, ca și mișcările feministe și homosexuale, acestea semănând între ele ca picăturile de apă, uneori ca cele de smoală, când e vorba de vrednicii homosexuali africani. Ziarul online Times of Israel a consacrat un articol acestui subiect « Nouă militanți jidovi ce trebuie cunoscuți – De la Stonewall la Curtea Supremă, jidovii americani sunt în prima linie a apărătorilor drepturilor LGBT4».

Printre aceste personalități emblematice întâlnim pe Evan Wolfson, avocat jidan cunoscut ca mare arhitect al mișcării pentru « căsătoria homosexuală».

În 1983, ca student la Harvard, Wolfson a scris o teză despre Bazele legale ale căsătoriei persoanelor de același sex, înainte ca subiectul acesta să fie considerat cu atenția cuvenită, de către guverne, și cu toată iubirea creștinească de către Biserică, inclusiv înalta binecuvântare a Suveranului Pontif.

Foarte curând, cartea De ce este importantă căsătoria: America, egalitatea și dreptul homosexualilor la căsătorie l-a propulsat pe Evan Wolfson pe lista TIMES a celor mai influente o sută de personalități din lume.

Fondat de Evan Wolfson, în 2003, ONG-ul Freedom to Marry (Libertatea căsătoriei) a fost considerat principalul agent care a influențat decizia din 2015, a Curții supreme americane, privind protejarea căsătoriei homosexuale în fiecare Stat american.

Scriind această carte, strategia lui Wolfson a constat în schimbarea modului general de considerare a căsătoriei, reușind să convingă lume și țară că și « căsătoria homosexuală» este un drept, ca orice căsătorie, trebuind și ea să fie protejată prin constituție.

Ieșită dintr-o familie de emigranți jidovi, Edith WINDSOR5 a fost o ardentă militantă a drepturilor LGBT și principala reclamantă în afacerea Statele Unite contra Windsor, care în 2013 a anulat articolul 3 legii Defense of Mariage Act, care limita căsătoria la persoanele de sex diferit.

Edith Windsor

Această decizie a contribuit la extinderea până la privilegiu a drepturilor și a avantajelor cuplurilor de același sex6. Edith Windsor a fost membră a sinagogii non confesionale Congrégation Beit Simchat Torah, considerată cea mai mare sinagogă LGBT din lume7.

În ce privește teoria genului, deși rădăcinile acesteia provin din mitologia greacă, neoplatonism și anumite curente mistice deviante, ea a fost elaborată de unele medii universitare8 în cursul secolului al XIX-lea.

Fiu al unui pastor luteran, cu studii de Teologie și Drept la Göttingen, Karl Heinrich Ulrichs (1825-1895) este homosexualul german care a reușit să introducă teoria genurilor în lumea academică.

Psihologul și sexologul neo zeelandez John Money (1921-2006), membru al sectei creștine Frații din Plymouth, a dezvoltat teoria genurilor, a lui Ulrichs, introducând noțiunea de « rol al genului », conform căreia rolul bărbatului sau al femeii nu depind de natura biologică a acestora ci de sensul, comanda sau așteptarea socială. John Money a fost profesor de pediatrie la Universitatea Johns Hopkins (Baltimore, USA), membru al departamentului Comportamente sexuale (Sexual Behaviors Unit), care a lansat chirurgia schimbării sexelor.

În decada 1960, John Money a efectuat « operația de schimbare a sexului » băiețelului DAVID REIMER, în vârstă de 22 de luni. Deși « operația a reușit », David Reimer nu s-a considerat niciodată fată. La 15 ani, el a vrut să își recapete identitatea masculină, publicând trista lui poveste, pentru a descuraja schimbările sexuale viitoare. Mai târziu, la vârsta de 38 de ani, David Reimer s-a sinucis9.

O altă figură LGBT este psihiatrul și psihanalistul Robert Stoler (1925-1991), născut la New York, într-o familie de emigranți jidani din Rusia. În 1954, Robert Stoler a înființat Centrul de Studii a Identității Sexuale – Gender Identity Research Clinic. Stoler este cel ce a lansat noțiunea de gender (gen), care ar desemna sentimentul de identitate sexuală prin opoziție la sexul clar, efectiv, incontestabil, care definește organizarea anatomică a diferenței dintre masculin și feminin. Stoler este precursorul studiilor contemporane asupra genului (gender studies).

Nihilism sexual și criză de civilizație

Neo-feminismul este legat direct de trans-sexualism și conduce la indeterminism sexual, adică la nihilismul pe care mulți îl numesc demența mișcării feministe ce dorește mult mai mult decât abolirea opresiunii femeilor. Fără să o spună cu tărie, feminismul umărește desființarea prin lege a sexualității și rolului sexelor. În viitor, persoanele ce vor dori să rămână însărcinate se prezenta la Centrele speciale de însămânțare omenească, care vor fi înființate pe lângă toate primăriile.

Visul celor mai democrate și avansate feministe este societate androgină, fără gen, nu însă și fără sex. Dimpotrivă, feministelor progresiste vor un sex cât mai burzuluit, o societate în care anatomia nu va mai juca niciun rol, fiecare urmând a face sex cum îl va tăia capul, fără ca vreun organism social să supravegheze cine cu cine face sex și în ce fel,10 cât timp, etc. Așa crede Gayle S. RUBIN, mare feministă jidoavcă americană, prima antropoloagă ce a utilizat termenul de gen.

Gayle S. Rubin

O bună parte din omenire nu și-a pierdut încă mințile și înțelege că aceste teorii sunt simple fantasmagorii, fără vreo bază științifică serioasă. În cel mai bun caz, cele se spune pe tema LGBT, a glorioșilor homosexuali, onaniștilor democrați, lesbienelor progresiste, emancipate sau altfel sunt fantasmagorii și abstracții, fără nicio legătură cu realitatea. Până de curând, fantasmagorii sau abstracții, toate acestea erau numite nebunii. Bineînțeles, ele au rămas aceleași nebunii, chiar dacă tot mai rari sunt oamenii întregi la cap și suficient de curajoși, pentru a spune lucrurilor pe numele lor adevărate.

Pe lângă o doză minimă de curaj, corectitudine civică și morală, și un minimum de cultură generală, fiecare are nevoie de anumite cunoștințe științifice, pentru a argumenta și demasca această ultimă demență ce ne vine din SUA, actualul Imperiu Mondial al Răului, care a înlocuit fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste. Totuși, oricâte cunoștințe științifice am avea, ele nu vor fi suficiente pentru a demonstra dementului că e dement. Se știe ce spune înțeleapta vorbă din bătrâni, despre cel ce se pune cu nebunul: Cel ce se pune cu nebunul este mai nebun ca nebunul! Va trebui să ne gândim la acest lucru, întrucât demențialul feminism-homosexual, LGBT-ist sau oricum i-am spune este nu numai germen de distrugere a societății ci și unul de posibil război civil, mai devreme sau mai târziu.

Fondul problemei este mai curând cultural, idolatro-religios. În fața bigoților, a oricărui gen de bigotism, argumentele nu au nicio valoare. Celor ce sunt capabili și dispuși să asculte, care dovedesc că înțeleg cele ce li se spun, le putem reaminti bazele omenești și religioase ale oricărei civilizații omenești. De la caz la caz, vom insista mai ales asupra bazei morale și religioase a popoarelor europene, între care strămoșii noștri, Dacii.

Nihilismul, absurditatea, demența wokismului, zero-culturii woke-yok-pok-deloc, cum începe să i se spună, stârnește deja reacții mai mult sau mai puțin violente în rândul celor normali.

Problema constă în faptul că demenții se consideră și ei normali! Așa a fost totdeauna. În trecut, când demența generală nu atinsese proporțiile incredibile de astăzi, LGBT-ismul nu îndrăznea să se afișeze public, homosexualii, transgenrii și ceilalți fiind nevoiți să se ascundă. Libertatea de care se bucură li s-a urcat însă la cap, ei vor neapărat să înfieze copiii celor doritori și capabili să facă, să crească și să educe copii. Altă idee de același gen este dorința lor de a fonda familii. Problema este că nu sunt capabili să fondeze familii adevărate, adică familiile consacrate istoricește, care au făcut posibilă supraviețuirea societății omenești vreme de mii și mii de ani.

Dorința bărbaților homosexuali de a rămâne gravizi este pe cât de ridicolă pe atât de dementă. Dorința ridicolă a LGBT-iștilor, de a face copii pocnind din degete, va pune în lumina demența lor, ce nu poate fi ascunsă în dosul perdelei de fum a cuvintelor fără acoperire. Demența, în general, nu constă într-o disfuncționalitate a sistemului nervos. Sistemul nervos este victima, nu cauza demenței LGBT-iste. Cauza, adevărata origine a oricărei nevroze este un anumit dezechilibru endocrino-glandular, pe al cărui fond se ajunge la dezechilibru psiho-sexual, deviații sexuale, onanie, etc. Paranoia, schizofrenia, bolile Parkinson, Alzeiheimer și orice alte boli nervoase încep ca simple nevroze, pe care medicina actuală nu le înțelege, nu le poate trata.

În societatea actuală, prin incompetența lor doctă, psihiatrii și psihiatria contribuie enormla agravarea situației generale, ce și-a pierdut reperele de altădată. Responsabilitatea celor cu judecata întreagă, a profesorilor, juriștilor, preoților, medicilor este considerabilă. Tuturor acestora și fiecăruia în parte, în cadrul familiei sale, la locul de muncă, în mediul lui de toate zilele, îi revine sarcina de a înțelege și apăra limitele morale, juridice, religioase prin a căror respectare vom putea reveni la sau poate regăsi o ordine naturală și supranaturală compatibilă cu aceea care a permis oamenilor de pretutindeni să ducă viața pe care au dus-o vreme de secole și milenii.

  1. . Cf. Debra Newman, « Conservative movement is closing its gender gap, but there is still work to be done – St. Louis Jewish Light : Commentaries », Stljewishlight.com https://stljewishlight.org/opinion/conservative-movement-is-closing-its-gender-gap-but-there-is-still-work-to-be-done/
  2. . Cf. Jérémy Guedj, « Variations identitaires. Homosexualités juives dans la France de l’entre-deux-guerres », (Variații identitare. Homosexualități jidănești în Franța interbelică. Archives Juives 2011/2 (V.44), p. 86 à 101. https://www.cairn.info/revue-archives-juives
  3. . La care, ulterior, s-a adăugat QIA+ querr, intersex, asexuali. Querr înseamnă tot homo-sexual, dar într-un sens familiar, uneori ofensant, pédé, putând însemna de-a curmezișul, oblic, de la dialectalul german querr.

  4. . Cf. https://fr.timesofisrael.com/neuf-militants-juifs-lgbtq-a-connaitre/
  5. . Născută SCHLAIN (20 iunie 1929), Edith Windsor a murit la 12 sept. 2017.

  6. . Cf. https://fr.wikipedia.org/wiki/Edith_Windsor
  7. . https://fr.wikipedia.org/wiki/Edith_Windsor
  8. . https://www.tabletmag.com/sections/belief/articles/gay-synagogues-uncertain-future
  9. . https://fr.wikipedia.org/wiki/David_Reimer

  10. . https://fr.wikipedia.org/wiki/Gayle_Rubin

6 comments

  1. problema e data de pizdificarea barbatzilor….au ajuns “circumcisi cerebral”,dependenti de femei proaste ca tzancii de mamele lor.(era un tata pe strada-isi intreba fetitza de 5 ani cat vrea sa dureze plimbarea?)

  2. CEVA EXTREM DE CUTREMURATOR DESCRIS DE UN SOLDAT RUS DESPRE UKRAINA. CITITI SI VA CUTREMURATI:
    > Russian soldiers are describing finding children with fragile, emaciated bodies hooked up to intravenous drips while their bodies were expertly drained of blood and adrenal fluid for the global adrenochrome trade.
    > Soldații ruși descriu găsirea unor copii cu corpuri fragile și slăbite conectate la drenare intravenoasă, în timp ce corpurile lor erau drenate în mod expert de sânge și lichid suprarenal pentru comerțul global cu adrenocrom.

    The adrenochrome industry in Ukraine is larger than previously expected and Putin is determined to use the leads generated to destroy the global adrenochrome supply chain and punish those committing crimes against children – including the politicians and celebrities who are hooked on the drug he calls “the devil’s work.”
    Industria adrenocromului din Ucraina este mai mare decât se aștepta anterior, iar Putin este hotărât să folosească pistele generate pentru a distruge lanțul global de aprovizionare cu adrenocrom și pentru a-i pedepsi pe cei care comit crime împotriva copiilor – inclusiv politicienii și celebritățile care sunt atrași de drogul pe care îl numesc ,,lucrul diavolului”.

    According to a member of the Adrenochrome Task Force, these factory farms are the sites of ritual sexual abuse, physical degradation and psychological torture.
    Potrivit unui membru al Grupului de lucru Adrenochrome, aceste ferme din fabrici sunt locuri de abuz sexual ritual, degradare fizică și tortură psihologică.

    “You know, I thought I’d seen it all. I’ve been in combat for years, seen comrades fall, dealt with the worst humanity has to offer. But nothing, nothing, could prepare me for what we found in Donetsk.
    „Știi, credeam că le-am văzut pe toate. Am fost în luptă de ani de zile, am văzut tovarăși căzând, am avut de-a face cu cel mai rău lucru pe care umanitatea îl are de oferit. Dar nimic, nimic, nu m-a putut pregăti pentru ceea ce am găsit în Donețk.

    “We were told we’d be liberating children… I didn’t understand the scale of what that meant until we got there. We were clearing out this complex, a grim place… like a gulag or a Nazi death camp, but worse. Much worse. The walls were gray, cold, and damp. The air… it stank of decay and something nauseating… something I can’t describe. And then we found them. The children.
    „Ni s-a spus că vom elibera copiii… Nu am înțeles amploarea a ceea ce înseamnă asta până când am ajuns acolo. Curățăm acest complex, un loc sumbru… ca un gulag sau un lagăr de exterminare nazist, dar mai rău. Mult mai rău. Pereții erau gri, reci și umezi. Aerul… mirosea a putrezire și era ceva greţos… ceva ce nu pot descrie. Și apoi i-am găsit. Copiii.

    “They were… like ghosts. Skin and bones. Their bodies, they looked so fragile, almost transparent. I could see the outlines of their ribs, every bone in their tiny hands. They had tubes coming out of them, tubes that drained their blood, their adrenal fluids… for what? For some sick trade, some twisted demand from the West.
    „Erau… ca niște fantome. Piele și oase. Corpurile lor, păreau atât de fragile, aproape transparente. Le-am văzut contururile coastelor, fiecare os din mâinile lor minuscule. Aveau tuburi care ieșeau din ei, tuburi care le scurgeau sângele, lichidele suprarenale… pentru ce? Pentru un comerț bolnav, o cerere nebună din Occident.

    “There were hundreds of them, just lying there in these rows of metal cots. No blankets, no warmth. They didn’t even flinch when we burst in, no fear, no hope… Just emptiness in their eyes. Some were too weak to even look at us. They were so used to the pain, the torment, they didn’t even react.
    „Erau sute dintre ei, doar întinși acolo în aceste rânduri de pătuțuri de metal. Fără pături, fără căldură. Nici măcar nu au tresărit când am intrat, fără frică, fără speranță… Doar gol în ochii lor. Unii erau prea slabi ca să se uite măcar la noi. Erau atât de obișnuiți cu durerea, cu chinul, încât nici nu au reacționat.

    “And the worst part? The youngest… some of them couldn’t have been more than 2 years old. Babies, really. We found out later that they were bred for this… Raised in captivity, like livestock, just to be drained of everything that made them human.
    „Și partea cea mai rea? Cei mai mici… unii dintre ei nu puteau avea mai mult de 2 ani. Bebeluși, într-adevăr. Am aflat mai târziu că au fost crescuți pentru asta… Crescuți în captivitate, ca animalele, doar pentru a fi scurși de tot ceea ce i-a făcut oameni.

    “The ones they couldn’t sell, the ones who weren’t ‘pretty’ enough or ‘obedient’ enough, were sent to these farms. Farms… as if that’s what you could call those hellholes.”
    „Cei pe care nu i-au putut vinde, cei care nu erau suficient de „frumoși” sau de „ascultători”, au fost trimiși la aceste ferme. Ferme… de parcă așa s-ar putea numi acele infernuri.”

  3. Este de pe GAB! Asa ceva nu poate fi imaginat. Mintea umana refuza sa inteleaga!

  4. INCREDIBILA INJUSTITIE IMPOTRIVA BARBATILOR

    De Louis Tremblay

    Quebec 2006

    (Tradus de Valica din franceza quebecoasa)

    O nota introductiva a lui Valica:

    Am trait in Quebec si am muscat din plin din “Miscarea Feminista Quebecoasa”. Aceasta este avangarda mondiala a feminismului, supranumita in QC ca fiind “Cancerul Societatii”. Nu e de gluma cu aceasta, va spun. Cineva din QC spunea, pe buna dreptate, in 2006, ca “Nu este decat o chestiune de timp, pana cand acest “merde” se va raspandi si in tara dumneavostra. Revenind in Romania am observat la televiziune cum Marina Almasan si Paula Iacob se dadeau de ceasul mortii cu feminismul. Doua cretine care faceau jocul Satanelor in directia distrugerii familiei. Cu siguranta emisiunile lor la TV, au prins bine la o mare parte din romanii naivi, ignoranti, luati pe nepregatite. Asta puteam vedea eu care am trait si in QC si in RO. Dar ceilalti romani? Aproape toti iau in saga povestea cu feminismul. Femeile pica victime, barbatii si in primul rand copiii. Si de asemenea comunitatea romaneasca distrusa incet si sigur pe termen foarte lung. Satanele au puterea banului si ne strivesc in modurile cele mai parsive.

    TEXTUL:

    “Cand constientizam incredibila injustitie fata de barbati, nu ne mai schimbam parerea. Barbati, femei si de asemenea feministe reputate si moderate ca Élizabeth Badinter, Denise Bombardier si Francine Leduc suna alarma si denunta neonestitatea miscarii feministe si faptul ca discursul feminist nu tine directia si nu corespunde deloc realitatii. Consecintele asupra barbatilor si asupra societatii nostre sunt absolut dezastruoase.

    Discursul feminist doldora de minciuni, de lipsa de obiectivitate, de exagerari, de manipulari de statistici dar mai ales fondat pe o ura si de o gelozie profunda fata de barbati, nu mai tine directia. Mai multi considera miscarea feminista ca un veritabil cancer social. Mai multe grupuri de barbati si de tatici cer un Consiliu al Statutului Barbatului pentru a repara daunele si a restabili un anume echilibru si sa repartizeze mai bine resursele intre barbati si femei.

    Devine din ce in ce mai evident ca guvernele noastre prea influientate de miscarea feminista favorizeaza prea mult femeile in detrimentul barbatilor. Miscarea feminista din Quebec considerata de mai multi ca fiind o miscare extremista si anti-barbat este acuzata intre altele de a-si fi fondat strategia sa pe minciuna, manipularea statisticii si exagerarea violentei catre femei.

    Miscarea feminista are acum de dat explicatii fata de populatie. Probe evidente de manipulari si exagerari au fost denuntate in fata comisiei parlamentare ca de exemplu faimoasa 300.000 de femei batute anual, descoperita de grupul L’Apres Rupture au Quebec, care a servit sa finanteze fraudulos centre pentru femei violentate.

    Jurnalistii din Quebec vor trebui acum sa informeze mai bine populatia, sa denunte minciunile feministe, amploarea violentei si ura miscarii feministe catre barbati. Miscarea feminista nu face decat sa invenineze relatiile barbat femeie pentru ca ea se bazeaza pe minciuna si exagerare si nu ia niciodata in considerare punctele de vedere masculine.

    Pentru majoritatea oamenilor, este din ce in ce mai evident ca miscarea feminista nu are ca scop decat favorizarea femeilor cu orice pret in detrimentul barbatilor indiferent de consecintele asupra barbatilor si asupra societatii. Mai multi pun sub semnul intrebarii credibilitatea Consiliului Statutului Femeii ca organism facand parte integranta din guvernul din Quebec pentru ca el sustine de mult timp aceste minciuni si exagerari. Unii vorbesc chiar de crime contra umanitatii.

    Cateva exemple de statistici bulversante care dovedesc ravagiile miscarii feministe:

    – Opt sinucideri din zece (8/10) in Quebec sunt comise de barbati si de tineri baieti. O mie trei sute (1300) de barbati si tineri baieti se sinucid in fiecare an in Quebec si aceasta cifra atinge 4000 in Canada. Dupa mai multi experti, o proportie foarte importanta din aceste sinucideri atat la barbati cat si la tineri baieti sunt asociate miscarilor feministe. Aceste fenomene sunt acum foarte bine cunoscute si documentate de catre mai multi experti ca de exemplu psihologul Yvon Dallaire in faimoasa carte “Omul si mandria de a fi” ca si Raportul Rondeau al guvernului din Quebec. Este vorba de un subiect prea complex pentru a fi explicat aici in detaliu dar am putea spune rapid ca pentru tatici, aceste sinucideri sunt adesea legate de foarte grave injustitii carora ei le sunt victime si ca este vorba de asemenea de o problema de identitate masculina cauzata de miscarea feminista. Societatea noastra prea influientata de ideologia feminista denigreaza fara incetare barbatii si tinerii baieti si vehiculeaza prejudecati foarte negative catre tot ce este masculin. Societatea qubecoasa este devenita extrem de sexista si misandra (repulsie patologica fata de barbati). Barbatii sunt toti acuzati de a fi violatori si batausi de femei, in putere, insensibili, inexpresivi, macho, tatici absenti, care nu se gandesc decat la sex, etc. In plus, societatea le cere de a-si schimba comportamentele si de a se feminiza de o maniera care este incompatibila cu realitatea masculina.

    – Zece mii de false acuzatii (10000) pe an in Quebec dintr-un total de paisprezece mii (14000) de acuzatii pentru ca politicile in materie de violenta conjugala si legea asupra divortului avantajeaza femeile si mamele in detrimentul barbatilor si tatilor. Politica de interventie in materie conjugala si legea divortului permit mult prea usor unei femei de a acuza fals pe sotul ei pentru a-si dobandi copiii, bani, resedinta familiala, etc. Dupa ce au pierdut totul, o proportie importanta din acesti barbati se sinucid.

    Abandonul scolar este de doua ori si jumatate (2 ½) mai ridicat la baieti in raport cu fetele. Inca odata, societatea noastra prea influientata de ideologia feminista denigreaza baietii si cere ca baietii sa adopte comportamente feminine care nu le convine. Ce mai mic semn de agresivitate masculina este interceptat ca fiind violenta. Mai multi experti sunt deacord sa spuna ca personalul didactic majoritar feminin favorizeaza fetele, incurajand mai mult fetele si utilizand metode de invatamant adaptate pentru fete ceea ce este evident foarte discriminatoriu fata de baieti.

    Scoli sau cursuri specifice pentru baieti cu cadre didactice masculine ar fi se pare cea mai buna solutie pentru a face fata problemei de sinucidere si de abandon scolar la baieti. Baietilor le lipsesc modelele masculine puternice, virile si pozitive caci societatea noastra feminista nu incurajeaza acest gen de model masculin si prefera ca tinerii nostri baieti sa adopte comportamente feminizate incompatibile cu realitatea lor masculina.

    In ansamblu si de o maniera constanta, exista o diferenta semnificativa de atitudine a cadrelor didactice feminine fata de baieti si fata de fete. Aceasta atitudine este totdeauna mai pozitiva fata de fete si diferenta este importanta. In plus, noi regasim de o maniera constanta o proportie mai mare de fete considerate de tip atasant comparativ cu baietii. Proportia de baieti considerata ca fiind de tip respingator este semnificativ si constant mai mare decat cea a fetelor.

    Numarul de diplôme colegiale si universitare acordate tinerilor barbati este in medie de trei, patru ori inferior celui al tinerelor femei. In ciuda acestor statistici dezastruoase , programme pentru a incuraja fetele, cum este programul “Chapeau les filles“ (“Salut fetelor“) exista astazi pentru a incuraja fetele si se subaintelege ca tinerii barbati nu sunt bineveniti in sistemul nostru e invatamant. Tinerii barbati asociaza astazi invatamantul, feminitatii. In ciuda acestei realitati, personalul didactic majoritar feminin si adesea feminist, continua sa favorizeze fetele ca si cum fetele ar fi mereu dezavantajate.

    – In mai multe domenii, ca medicina, functia publica, etc., numarul de femei excede numarul de barbati. In ciuda acestui fapt, concursuri ca ‘’Excelle Science’’ (care pune in valoare studentele din toate regiunile Quebecului) si programme de discriminare zise pozitive, avantajeaza si mai mult femeile in detrimentul barbatilor. Programme echivalente nu exista pentru barbati in domeniile majoritar feminine ca invatamantul, asistenta medicala, etc.

    – Aproximativ sases sute de milione de dolari din taxele noastre si impozite in Quebec sunt cheltuite anual in ajutorul si subventiile pentru femei si aproape nimic pentru barbati. O mie trei sute de grupuri de femei sunt subventionate de statul quebecos pentru a veni in ajutorul femeilor si aproape nimic pentru barbati.

    Relatiile barbat femeie sunt dezastruoase. Rata divortului si separarii se situeaza la cca 70% daca includem cuplurile in uniune libera, rata de natalitate la 1,4. 26,1% din familii sunt monoparentale si sunt dirijate foarte majoritar de mama. Exista patru sute de mii (400000) de familii monoparentale in Quebec, in timp ce toti expertii spun ca prezenta tatalui este esentiala si cand tatii sunt absenti se regasesc tulburari de comportament importante.

    Societatea Quebecoasa incurajeaza familiile monoparentale si nimic pentru a incuraja si ameliora conceptul de familie traditionala solida si unita. Aceasta situatie este foarte injusta fata de barbati si atribuie barbatului si tatalui rolul de bancomat (pensie pentru femeie si pensie alimentara pentru copii). Intr-un asemenea context, putem sa ne intrebam de ce un barbat ar dori sa fondeze o familie in Quebec daca sunt 70% sanse de a trai un divort si ca sunt 80% sanse de a nu mai putea vedea copiii sai regulat si a deveni o ruina financiara si emotionala si toate acestea ar putea bine sa conduca catre o sinucidere si sa faca parte dintre cei o mie trei sute (1300) de barbati care se sinucid anual in Quebec.

    Barbatii renunta din ce in ce sa fondeze o familie intr-un context in care ei au 70% sansa de a trai un divort si de a vedea copiii lor numai o saptamana din doua. Casatoria a devenit o capcana nebuna pentru barbati.

    – 85% din itineranti (oamenii starzii, fara adapost) sunt barbati. Da, saracia extrema este un fenomen mai ales masculin.

    In ciuda acestor adevaruri tulburatoare care probeaza fara umbra de indoiala ca femeile nu sunt victime mai mult decat barbatii si ca ele nu sunt mai de plans decat barbatii, feministele continua sa pretinda contrariul. Ele vor sa faca sa creada populatia ca femeile sunt victime, in scopul de a obtine avantaje in detrimentul barbatilor si aceasta fara a tine cont de consecintele asupra barbatilor.

    Strategia feminista fondata pe minciuna, dezinformare, manipulare a statisticilor si exagerare.
    Victimizarea femeii si exagerarea violentei catre femei

    Feministele utilizeaza victimizarea femeii pentru a obtine o multitudine de avantaje sociale si de legi favorizand femeile. In domeniul violentei conjugale de exemplu , in timp ce expertii sunt deacord sa spuna ca violenta nu are sex si ca Statistica Canada specifica intr-un raport ca violenta conjugala priveste egal cele doua sexe, feministele si media pretinde chiar si astazi in 2005 ca violenta este un fenomen masculin.

    Feministele au pretins pana acum ca 300000 de femei sunt batute in fiecare an in Quebec, cifra care a servit sa justifice finantarea centrelor pentru femei violentate si ca un acces la legea informatiei a fost negat categoric. Dupa foarte seriosul Institut de Statistica din Quebec, in ultimul sau raport, a confirmat, cu probe, ca au avut loc in Quebec in 2003 numai 413 cazuri grave de agresiuni de toate felurile si o taxa de criminalitate cea mai scazuta din toata istoria Quebecului si una din cele mai scazute din lume. In plus, un sondaj realizat de casa “ Léger Marketing“ in 2005 demonstra ca 98% din Quebecoase nu au fost niciodata agresate de sotul lor.

    Propaganda de ura si denigrare a barbatilor
    Feministele pretind ca barbatii sunt violenti, dominanti, violatori si batausi puternici de femei si ca tot ce este masculin este rau. Media quebecoasa prea influientata de ideologia feminista contribuie la aceasta propaganda de ura si de denigrare a barbatilor. Media noastra isi face o datorie de a reamnti barbatilor ca ei sunt violatori si batausi puternici de femei si ca saracele noastre femei sunt in general victime, cand experti spun ca violenta nu are sex si ca femeile practica o violenta psihologica in mod particular rautacioasa destructiva.

    Media exagereaza violenta catre femei omitand sa mentioneze ca este de asemenea multa violenta fata de barbati din partea femeilor ceea ce este sexism si mizandrie pur si simplu. Teleromanele Quebecoase isi fac adesea o datorie din a da roluri ponosite barbatilor si roluri favorizand o imagine pozitiva femeii.

    Contrar culturii americane, cultura quebecoasa nu vrea sa vehiuleze imaginea barbatului puternic si viril ca si cum tot ce e masculin ar fi rau si ca o imagine a barbatului puternic si viril ar fi rea. Dupa mai multe studii, femeile sunt la fel de vinovate ca si barbatii de agresiune daca ele sunt in situatia de a o putea face ca de exemplu in cazul agresiunilor contra copiilor. Femeile sunt responsabile de cca 80% din agresiunile contra bebelusilor si tinerilor copii dar acest gen de violenta feminina nu este niciodata raportat in media.

    Michele Elliot, o specialista in agresiuni asupra copiilor, este poate aceea care a marturisit secretele cele mai dureroase. La Londra, ea conduce un organism dedicat apararii copiilor, “Kidscape“. Autor a peste 20 de carti despre barbatii agresori de copii, ea a suscitat o mare emotie cand a publicat acum 10 ani, o carte despre agresiunile sexuale comise de catre femei, mai ales de catre mame. Cartea sa este abia lansata incat ea (autoarea) este inundata de cereri de ajutor de la femei si barbati victime ale incestului maternal.

    Mediile prea influientate de ideologia feminista se concentreaza asupra violentei barbatilor catre femei ca si cum violenta nu ar fi decat un fenomen masculin. Mediile noastre vehiculeaza o imagine foarte negativa a barbatilor evitand mereu sa vorbeasca despre violenta femeilor si dau totdeauna impresia ca violenta este un fenomen masculuin.

    Caracteristicile masculine cum ar fi ego-ul, dominarea si leadership-ul nu ar trebui sa fie denigrate caci aceste trasaturi de personalitate masculina sunt rau intelese atat de barbati ca si de femei si merita a fi explicat in detaliu de experti cum ar fi psihologul Yvon Dallarie. Barbatii avand un ego puternic si o personalitate adesea dominanta nu trebuie sa fie jenati de masculinitatea si virilitatea lor. Femeile simt nevoia de a se simti feminine simtindu-se inainte de toate iubite iar barbatii resimtind necesitatea de-a se simti performani si puternici. Aceste definitii reale ale masculinitatii si feminitatii sunt rau cunoscute de populatie in general.

    Minciuna si manipularea statistica pentru a obine legi favorizand femeile in detrimentul barbatilor

    Expertii sunt deacord sa spuna ca sunt diferente importante intre sexe care explica de ce barbatii si femeile poseda aptitudini diferite proprii sexului lor. Acestea ii fac mai bine adaptati sa ocupe anumite posturi. Totodata feministele falsifica statisticile pentru a face sa fie votate legi favorizand femeile in detrimentul barbatilor.
    Iata cateva exemple :
    – Politica de interventie in materie de violenta conjugala permite femeilor de a acuza fals sotul / concubinul lor pentru a dobandi copiii, rezidenta familiala si celelalte bunuri familiale.

    – Legea 143 asupra cotei de angajare. O masura care ar trebui sa fie temporara… Aceasta lege instaureaza o obligatie legala pentru organismele parapublice de-a angaja cu prioritate femeile in sectoarele unde ele sunt déjà intr-o larga majoritate. Interdictia legala de a discrimina pozitiv barbatii la angajare in sectoarele unde ei sunt in minoritate.

    – Legea 35 asupra echitatii salariale pleaca de la principiul ca femeile castiga global 60 la 70% din salariul barbatilor uitand cu totul sa mentioneze ca femeile muncesc global 60 la 70% din timp fata de barbati. In 2003, dupa ultimile statistici, pentru fiecare ora muncita, femeile castiga tot atat ca barbatii.

    Concluzie
    Amploarea discriminarii si injustitiile traite de barbati este absolut incredibila. Noi putem spune ca noi traim intr-o societate mult mai mizandra decat misogina ceea ce implica faptul ca barbatii sunt mult mai discriminati decat femeile. Societatea noastra a aderat prea usor la discursul feminist fara sa-l analizeze cu adevarat si a-l pune in chestiune. Aceasta ne-a dus la aberatii astfel ca pretentia feminista ca violenta apartine inainte de toate barbatilor in timp ce expertii stiu de multa vreme ca violenta nu are sex. Noi incepem sa masuram amploarea acestei grave erori si a ravagiilor miscarii feministe din Quebec.

    Mediile sunt in mare parte responsabile de aceasta situatie caci vrand sa mareasca cotele lor de ascultare cu orice pret si aderand la discursul feminist (in loc de a raporta faptele de o maniera impartiala si de a informa bine populatia), mediile au cauzat prejudicii ireparabile barbatilor si trebuie acum sa informeze corect populatia si sa inceteze sa participe la aceasta propaganda de ura feminista pentru ca societatea noastra sa revina mai firesc catre barbati.

    Este important pentru barbati de a se informa asupra acestui subiect citind carti cum ar fi “Homme et fier de l`etre“ (“Omul si mandira de-a fi“) a psihologului Yvon Dallaire de exemplu sau vizitand sit-uri internet pentru a intelege mai bine problemele barbatilor, identitatea lor masculina, identitatea feminina a partenerei lor, veritabilul rol al barbatului si al tatalui in societatea noastra, etc. Contrar a ceea ce feministele avanseaza, stereotipurile ar fi utile si necesare.
    Este important ca taticii care traiesc situatii dificile sa ia legatura cu grupuri de tataici cum este “L`Apres Rupture“ (“Dupa Ruptura“) sau “Fathers for Justice“ (“Tatici pentru Justitie“). Pentru a obtine resurse si a-si apara drepturile.

    Mediile au responsabilitatea de a avertiza barbatii pentru a evita ca vieti sa continue a se transforma in veritabil cosmar. Este important si urgent ca guvernul din Quebec sa se ocupe de aceasta problema caci este rusinos pentru Quebecosi de-a constata o asemenea incompetenta si neonestitate din partea guvernantilor si a Consiliului Statutului Femeii. Consiliul Statului Femeii este o veritabila rusine pentru Quebec caci este evident ca acest organism este inainte de orice format din feministe furioase care urasc barbatii.

    Utilizand victimizarea femeilor excesiv, feministele au reusit sa faca sa se voteze legi favorizand prea mult femele in detrimentul barbatilor. Mai multe femei oneste recunosc foarte bine, cum este D-na Francine Leduc si Denise Bombardier. Dumneavoastra ar trebui sa ascultati Prezentarea lui Francine Leduc (sociolog) in timpul Comisiei Parlamentare “Catre un nou contact social pentru egalitatea intre barbati si femei“. Veti auzi un punct de vedere cu totul just si echilibrat asupra miscarii feministe de astazi, consiliul statutului femeii, etc.

    Barbatii din Quebec – acompaniati de partenerele lor—trebuie acum sa se mobilizeze si sa ceara schimbari din partea mediilor si guverneleor.

    Notati ca eu ma degajez de orice responsabilitate in ce priveste exactitatea datelor continute in acest text si eu va invit sa faceti propriile dumneavoastra cercetari ca sa puteti sa intelegeti prin dumneavoastra insiva exactitudinea acestor informatii.
    Multumesc dinainte pentru colaborarea dumneavosatra si va rog, treziti populatia si mai ales barbatii si aceasta, inainte ca sa fie prea tarziu.
    Louis Tremblay
    Umanist

    Pentru mai multe informatii asupra barbatilor eu va sugerez sursele urmatoare :
    Carti:
    http://www.egalitariste.org/bibliotheque_condition_masculine_et_paternelle.htm
    Marturie sonora a lui Francine Leduc, Sociolog si feminista moderata din comisia parlamentara :
    http://www.assnat.qc.ca/wmv/video/cas/WMS_RM_FILTER/cas200502031714-100.wmv
    Marturie sonora a lui Elizabeth Badinter, Filozof si feminsta moderata despre feminismul victimar si cartea sa “Falsul drum“ :
    http://www.radio-canada.ca/Medianet/CBF/IndicatifPresent200305280909_2.asx
    Marturie sonora a lui Eric Zemmour:
    http://www.egalitariste.org/%5BOpinion%5D%20985%20Eric%20Zemmour%208_mars_2007b.mp3

    Miscarea Egalitarista:
    http://www.egalitariste.org/ et http://www.egalitariste.org/homme_quebecois.htm

    Dupa Ruptura:
    http://www.lapresrupture.qc.ca/
    Probe ale prpagandei de ura si de denigrare a barbatilor bine orchestrata de Consiliul Statutului Femeii : “Consiliul Statutului Femeii demachiate“ :
    http://www.lapresrupture.qc.ca/SOS%20v%E9rit%E9-CSF%20d%E9maquill%E9.pdf
    http://www.lapresrupture.qc.ca/SOS%2520v%25E9rit%25E9-CSF%2520d%25E9maquill%25E9.pdf

    Raportul Rondeau al Guvernului din Quebec :
    http://www.peres-separes.qc.ca/Pdf/DossierChaud_Comite_Rapport.pdf
    Status of Men in New Hampshire USA: http://www.nh.gov/csm/downloads/nh_status_of_men_2005.pdf f

    Cartea “Barbatul si Mandria de-a Fi“
    http://www.optionsante.com/livres.php?livre=7
    Livre “Women Who Make the World Worse”: http://www.hebookservice.com/products/BookPage.asp?prod_cd%3dc6862
    http://www.mensongefeministe.ca/
    Divers :
    http://extraits.cknu.net/05-09-22-Andre-texte-Faits-Chiffres-Discrimination-Judiciaire-Hommes.mp3
    http://extraits.cknu.net/05-06-13-Andre-Societe-Maternante-Remise-Diplomes-Universite-Laval-Filles.mp3
    http://extraits.cknu.net/05-08-18-Andre-Article-Eric-Moreau-Soleil-CPE-Pas-De-Vacances-Pour-Les-Enfants.mp3

    Marturii ale lui Denise Bombardier :
    mms://216.113.27.249/lcn/chronique/denisebombardier/20051025_denise.wmv

    Baieti multumiti :
    http://www.garscontent.com/
    Masina de tocat barbati :
    http://www.garscontent.com/Machine/Machine_1_de_4.wmv
    http://www.garscontent.com/Machine/Machine_2_de_4.wmv
    http://www.garscontent.com/Machine/Machine_3_de_4.wmv
    http://www.garscontent.com/Machine/Machine_4_de_4.wmv
    Arestarea frauduloasa si fara mandat in direct a lui Hermil Lebel :
    http://www.papataime.com/HermilLebel/RocKIK_com_Arrestation_Hermil_Lebel.mp3
    Mame agresoare :
    http://www.radio-canada.ca/actualite/enjeux/reportages/2004/040309/mere-agresseur.shtml
    http://www.radio-canada.ca/actualite/enjeux/reportages/2004/2520040309/mere-agresseur.shtml
    Un reprezentant al Fathers 4 Justice :
    http://extrait.choiradiox.net/Audio/05-12-12-Denis-Jean-Cloutier-Fathers-For-Justice.mp3
    Proiect Planeta barbatilor la Radio Canada :
    http://www.radio-canada.ca/radio/profondeur/hommes/projet.html
    Giles Proulx invita Jean-Francois Plante in privinta unei zile a barbatului :

    http://www.fm985.ca/mp3/1153.mp3

    Quebec in cifre :
    http://www.egalitariste.org/Quebec_en_chiffres.htm
    Barbati abuzati :
    http://www.egalitariste.org/homme_quebecois_abuse.htm
    Publicitate F4J Violenta catre barbati :
    http://www.fathers-4-justice.ca/F4J-VC5.wmv

    Cateva precizari facute de Valica:

    In Quebec s-a ajuns la aceasta situatie dezastruoasa putin cate putin. Miscarea feminista a demarat in anii 1965, imediat dupa ce quebecosii s-au revoltat contra bisericii, a religiei. Sunt filme documentare care arata cum quebecosi maniati, darmau biserici cu tarnacoape. Preotii erau acuzati ca obligau femeile sa faca multi copii, 10 – 15 si ca adica femeile erau stoarse, exploatate ca niste vite. Parerea mea personala este ca religia lor ii incuraja sa faca mai multi copii tocmai pentru a spori numarul populatiei, pentru a se intari ca natiune. Dupa aceea natalitatea a scazut dar in schimb a crescut numarul imigrantilor. In mod sigur exista un acord secret intre Romania si Quebec prin care Romania este obligata sa furnizeze un numar zdravan de romani imigranti. Publicitatea ambasadei Canadei la Bucuresti este extrem de perversa, greu de perceput de romanul nevinovat, naiv, care alearga dupa un trai mai bun.

    Un grup de femei quebecoase,frustrate, au iesit in strada in 1965 si si-au cerut “drepturile”. De atunci au tot cerut drepturi si cer in continuare. Miscarea feminista a devenit putin cate putin o afacere politica.

    In Quebec exista foarte multe organizatii feministe (cluburi si case de refugiu pentru femei batute, agresate fizic sau psihic) pe tot teritoriul. Aceste cluburi au pe langa ele sute si sute de femei. Ca exemplu: CONCERTATION FEMMES din Montreal. Aceste cluburi au personal, directoare, secretara, femeie de serviciu, etc. Salariile lor ca si chiria pentru local, apoi electricitate, calculatoare, mobilier etc. sunt platitie din subventii guvernamentale. Ca sa poata avea locuri de munca aceste persoane trebuie sa-si arate “utilitatea” sociala pentru a capata periodic subventiile de la guvern.

    In cadrul acestor cluburi se fac reuniuni, cel mai frecvent pe teme de hartuire sexuala, violenta conjugala, agresiune sexuala. 15 ani in Montreal (1993 – 2008) am auzit aproape zilnic numai si numai aceste subiecte, in ziare, la radio, la TV. Mi se pare logic ca aceste organizatii sa minta, sa exagereze, sa umfle statistici sa le deformeze din dorinta de a-si justifica niste locuri de munca. Un fel de “noi ne facem ca muncim”, numai ca “munca” lor a devenit distructiva pentru intreaga lor societate, si doamne fereste sa prinda asta si in Romania. Impotriva acestui cancer, pe noi ne apara doar religia care propovaduieste pentru familia traditionala, cum este natural si firesc.

    In acelasi timp, politicienii lor au mirosit afacerea si atunci cand vine vorba de alegeri, senatori si deputati candidati pe cartiere, merg la aceste cluburi care sunt in toate cartierele, le canta in struna pentru a stoarce voturi. In recompensa cand ajung in Parlament voteaza legi in favoarea miscarii feminste, le aproba noi si noi subventii si inchid ochii cand e vorba sa scoata la lumina adevarul si sa puna in ordine societatea.

    Si unii si altii au interese financiare in aceasta afacere, astfel ca si la unii si la altii putin le pasa de ce se intampla cu societatea si mai ales cu copiii care sunt loviti per ansamblu de consecintele acestei miscari feministe. Apoi, victime sunt barbatii dar si femeile, adica familia. Societatea lor este rascolita de aceasta miscare feminista.

    S-a ajuns la o situatie de-a lungul deceniilor atat de dezastruoasa si cu atat mai rau, nu se mai poate reveni la normal, la familia traditionala, pentru ca politicienii nu pot renunta la mina de voturi iar personalul cluburilor feministe ca si multi alti profitori de sistem, nu doresc sa-si restranga profiturile, locurile de munca. In aceste decenii au aprut noi si noi generatii cand femeile au fost peramanent “educate” in spiritul miscarii feministe, din frageda varsta, la scoala gimnaziala. Astfel, fete adolescente sunt gata in orice moment sa incrimineze un baiat de agresiune sexulala, harture sexulala, etc. O invitatie la o cafea poate fi interpretata ca fiind hartuire sexulala.

    Femeile pot vedea in toate felurile ca sunt hartuite de barbati. Fie si o privire a unui barbat poate deveni ceva periculos. Violenta masculina este insinuata, “vazuta” pretutindeni. Un barbat poate invita o fata la o plimbare doar o data daca este refuzat. A doua oara daca ii mai face o invitatie poate fi deja hartuire si se poate trezi cu politia la usa. Femeile se simt foarte puternice, dat fiind sistemul care le supraprotejeaza.

    Alt aspect: Copiii sunt instruiti la scoala sa apeleze telefonic la diverse servicii. Numerele de telefon sunt in agenda lor scolara. Cum ar fi DPJ (“Direction de la protection des enfants”). De multe ori copiii se considera nemultumiti de parintii lor (obligati sa-si faca lectiile sau refuzul de-a le cumpara o jucarie etc.), suna la un numar si imediat politia e la usa. Se face o ancheta sumara si foarte usor copilul poate fi luat din sanul familiei si dus intr-un centru de copii. Apoi se pun in miscare o multime de functionari, justitia, o masinarie cu care greu poti sa iesi la suprafata. Tabara toti ca viermii,toti trag cu dintii de joburile lor, inclusiv avocati, judecatori, politisti, psihologi, psihiatri, farmacisti. Bani cheltuiti pana te strivesc fianaciar si cel mai grav, traume pentru copii, pentru ca acestia nu-si mai vad parintii decat la intervale de timp, ceva ca la puscarie cu dreptul de vizita. Aceasta pentru ca sistemul este pervers, facut ca sa distruga familia, copiii. Cu siguranta clocit de Satane si initiat in societati, ei stiind cum se raspandeste otrava. Cred ca 3/4 din copii, sunt cu parintii divortati. Cei mai multi nici nu se mai casatoresc, e o vorba acolo: “Nu ne casatorim pentru ca un divort este foarte scump”. Quebecul este Alta Lume! Si in general Canada si SUA, sunt o Alta Lume, toatal diferita fata de Europa si de Roamania. Nu puteti intelege daca nu traiti si acolo. Apropo, in scoli copiii sunt de toate culorile, nivelul clasei e jos ca sa promoveze toti, la fel ca in scolile noastre unde sunt prezenti tigani.

  5. Pentru cine intelege limba Engleza foarte bine,pe YouTube am gasit acest canal: “POLITE LEADER”. Autorul site-ului explica perfect ce este feminismul, viata feministelor si cat este de periculos pentru societate.

    Link: https://www.youtube.com/@PoliteLeader/videos

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *