BOMBĂ: Interviu Incorect Politic cu Institutul Elie Wiesel

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iulie 8, 2024

BOMBĂ: Interviu Incorect Politic cu Institutul Elie Wiesel

Am primit următorul mesaj de la un cititor:

Vă salut, institutul Elie Wiesel pătrunde în facultăți prin profesorii de drept, obedienți și proști.

Linkul de înscriere:
https://forms.office.com/r/TWDEr8SLvD

Secțiunea 2
Vă rugăm să răspundeți la toate cele 5 întrebări de mai jos. Limita de răspuns este de maximum 350 de cuvinte pentru fiecare întrebare.

18. Cum ați aborda istoria Holocaustului în România – ca parte a istoriei comunității evreiești sau ca parte a istoriei naționale? Vă rugăm să vă explicați alegerea.

19.Care credeți că au fost efectele imediate și pe termen lung ale Holocaustului asupra Europei și a lumii?

20.Cum vă ajută cunoașterea istoriei Holocaustului să înțelegeți mai bine lumea?

21.Cum vă ajută cunoașterea istoriei Holocaustului să înțelegeți România zilelor noastre?

22.Cum v-a afectat personal cunoașterea Holocaustului atunci când ați auzit prima dată despre el?

În formularul de înscriere a institutului Elie Wiesel pentru viitorii moheli ai circumciziei cerebrale, sunt câteva întrebări interesante. Astăzi vom răspunde acestor întrebări ca și cum am acorda un interviu.

Interviu cu Institutul Elie Wiesel

INSHREW: Cum ați aborda istoria Holocaustului în România – ca parte a istoriei comunității evreiești sau ca parte a istoriei naționale? Vă rugăm să vă explicați alegerea.

Sterie Ciumetti: Holocaustul este cheia de înțelegere a ordinii mondiale contemporane, el ar trebui abordat din perspectivă europeană, nu doar națională sau iudaică. Atunci când predai elevilor și studenților, cel mai important lucru este să nu-i minți. Acum, fenomenul intitulat holocaust evident că face parte mai mult din istoria comunității jidovești decât din cea națională. Cu privire la localizarea lui în România, aș arăta clipul video cu fostul președinte al Israelului, Shimon Peres, care contesta existența unui holocaust în România și afirma că am salvat 400.000 de iudei în război. Și documentele lui Wilhelm Filderman ar trebui arătate clasei, de la el învățăm că Ion Antonescu a oferit pașapoarte în alb multor iudei și le-a permis plecarea în libertate. Cât de bun a fost acest lucru nu intră în scopul lecției ci rămâne la judecata fiecăruia. Totuși trebuie observată lipsa de recunoștință a comunității iudaice față de acest gest, comunitate care ne acuză, ne pune să plătim crime imaginare și ne controlează discursul public hărțuind personalitățile care au curajul să afirme adevărul. Aș mai sublinia faptul că cei care susțin că a fost holocaust refuză dezbaterea liberă cu cei care susțin contrariul.

Sondajele făcute în comunitatea iudaică din America arata că amintirea holocaustului este un lucru mai important pentru identitatea lor chiar decât Legea Iudaică, fapt care ar explica de ce este parte a istoriei comunității lor mai degraba decât a istoriei naționale românești. În această perspectivă m-aș folosi de afirmațiile lui Bobby Fischer, un om cu IQ de geniu, cel mai bun jucător de șah de la acea vreme, jidan, care afirmă adevărul despre holocaust și apoi este acuzat de negarea lui. Aș da temă de citit cartea lui Gerard Menuhin, Spune adevărul și fă-l de rușine pe diavol, alt jidan care contestă existența holocaustului cu argumente matematice, logice, științifice și istorice și aș încheia prima lecție cu o întrebare ca temă de gândire: Adevărul nu se teme de examinare. Dacă e adevărat, de ce e ilegal să contești holocaustul în multiple țări europene?

INSHREW: Care credeți că au fost efectele imediate și pe termen lung ale Holocaustului asupra Europei și a lumii?

SC: Îmbogățirea tuturor “martorilor” și “supraviețuitorilor” a fost un efect imediat, dar care încă se desfășoară. Efectele pe termen lung sunt profund negative având în vedere multitudinea de intelectuali, profesori și cercetători care au fost arestați sau hăituiți juridic pentru scrierile lor despre holocaust. Vorbim despre oameni serioși, care nu au furat, nu au violat, n-au dat în cap și nici nu au incendiat sinagogi, vorbim despre scriitori, autori de cărți care și-au cristalizat cercetările în cărți menite să facă lumină pe această chestiune.

Este foarte multă propagandă holocaustică în Hollywood, presă, școli și în instituțiile statelor europene, gestul îndrăzneț al revizioniștilor ar trebui să le atragă decorații, nu pedepse. Orice om normal învață și dezvață pe tot parcursul vieții, adică revizuiește permanent. Orice om normal este revizionist, nu e nimic rău în a-ți dori să afli dacă ceea ce s-a scris despre un anumit subiect este adevărat sau nu. Holocaustul pare să fie singurul eveniment istoric despre care nu avem voie să revizuim nimic. Efectele negative ale acestui fapt există și în România, când colonelul Vasile Zărnescu a avut proces și risca libertatea în cazul unei condamnări pentru “negarea holocaustului”.  Să nu mai vorbim despre efectele psihologice devastatoare asupra elevilor forțați să studieze această materie obligatorie. Li se arată poze cu cadavre unor minori, îi zdruncină psihologic cu povești de groază ca mai apoi să crească cu un sentiment de falsă vinovăție și cu o simpatie indusă artificial față de un grup etnico-religios care urăște tot ceea ce nu este iudaic.

Alt efect negativ pe termen lung este cenzura pe Internet, platforme mari (Twitter/FB/Youtube) care au ajuns să fie piețe publice virtuale sunt puse sub presiune de grupuri organizate jidovești (ca și ADL) să interzică anumite opinii. Este regretabil că pornografia poate fi monetizată în mod activ în timp ce opinii despre istorie sunt cenzurate. Am putea spune că propaganda holocaustică a cimentat conceptul de corectitudine politică și a asigurat tirania democrației reprezentative de după 1945, vehiculele politice incomode fiind desființate prin lege pe baza acestei acuzații nefondate de “fascism” sau “negare a holocaustului”, asigurând o opoziție complet controlată pentru concursul electoral.

INSHREW: Cum vă ajută cunoașterea istoriei Holocaustului să înțelegeți mai bine lumea?

SC: Cunoscând propaganda holocaustică ne dăm seama pe ce fundație s-a construit ordinea mondială de după procesul de la Nurnberg și ne furnizează poate cel mai puternic exemplu de comportament jidovesc. Trebuie să studiem și să înțelegem comportamentul jidovesc dacă vrem să pricepem mai bine lumea în care ne aflăm și cum s-a ajuns să arate așa cum arată astăzi. Un lucru pe care oamenii buni la suflet nu-l pot accepta (cel puțin nu din prima) este dimensiunea minciunii, ca în cazul atacurilor de la 9/11, când lumea bună spunea: “N-are cum să facă Guvernul așa ceva împotriva propriului popor!”

Există un curs pe Internet, cursul de deprogramare holocaustică, unde ne arată cum s-au falsificat poze, cum s-au inventat povești despre capete micșorate și abajururi din piele de jidani, despre săpun din grăsime de jidan sau mașinării de masturbare menite să ucidă prizonierii din lagăre. Studiind acest curs vom căpăta o înțelegere asupra dimensiunii minciunii și vom înțelege puterea unei uriașe masinării de propagandă. Sigur, pentru a înțelege mai bine lumea nu este suficient să ne rezumăm la holocaust, ci trebuie descoperită influența jidovească în aspectele cheie ale societăților actuale; presă, finanțe, divertisment, politică, pornografie, imigrație, etc. Aceste lucruri pot fi predate ușor, fără prea multă dictare, folosind suportul de curs disponibil pe gtvflyers.com

Care este fenomenul pe care-l constatăm mereu? Când cineva critică grupuri iudaice sau indivizi este imediat redus la tăcere prin invocarea holocaustului. Este cartea perfectă de apărare perpetuă împotriva oricărei critici. Totuși această carte și-a cam pierdut din efect acum cu genocidul din Gaza. Măcelul palestinienilor este cât se poate de brutal și se desfășoară în văzul tuturor fără să le pese de consecințele percepției asupra lor, de ce? Pentru că au “holocaustul” și s-au obișnuit să fie mai presus de orice critică.

INSHREW: Cum vă ajută cunoașterea istoriei Holocaustului să înțelegeți România zilelor noastre?

SC: Ne va ajuta enorm de mult pentru că ne vom da seama cine conduce statul român. Totul se leagă de acest holocaust și cunoscând adevărul vom vedea un model care se repetă. Începând cu 2002 când Adrian Năstase dă OUG 31/2002, libertatea de exprimare a încetat să existe în România.  Această ordonanță de urgență interzice negarea holocaustului și apologia național-socialismului, adică interzice anumite opinii, astfel sfârșind scurta perioadă de după 1989 când în România exista o oarecare libertate de exprimare. Urmând cazul profesorului revizionist George Pișcoci-Dănescu vom afla că inclusiv Curtea Constituțională a căzut în mâinile lor, căci atunci când s-a ridicat excepția de neconstituționalitate pe OUG 31/2002, CCR a spus că este constituțională, întrucât în Constituție, sub Articolul 30, apare un articol otrăvit:

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Mai trec câțiva ani și în toamna anului 2014, Crin Antonescu (PNL) a inițiat legea 217/2015, care completează OUG 31/2002 cu alte opinii interzise, cum ar fi cele pozitive la adresa Mișcării Legionare. Lucrurile accelerează astfel că în 2018 avem Legea Vexler sau legea împotriva antisemitismului, care se bazează pe definiția IHRA a antisemitismului, o definiție ultra-interpretabilă care include afirmația că Iisus a fost ucis de iudei ca fiind antisemitism.

Astfel că nu e de mirare că-l vedem pe Klaus Iohannis sau pe Nicolae Ciucă cu kippa pe cap, la sinagogă, slujindu-și stăpânii reali. Îi vedem în Parlament rostind aceleași replici despre importanța holocaustului, îi vedem dând legi care să-i oblige pe elevi să învețe neadevăruri, totul în numele acestei pseudo-atrocități pe care colonelul Vasile Zărnescu a zdrobit-o în cartea sa, Holocaustul – Gogorița Diabolică. Îl vedem pe Eduard Hellvig (fost șef SRI) premiat în fața sinagogii. Vedem miniștri plini ca Vasile Dîncu care l-a felicitat de ziua lui pe marele general Radu Theodoru, ca a doua zi să-și ceară scuze că a elogiat un “antisemit”, evident influențat de un telefon primit de la institutul Elie Wiesel.

Au fost ceremonii religioase care s-au lăsat cu anchete penale, ca atunci când s-a deschis un dosar penal pe numele lui Florin Dobrescu pentru „crima” de a fi organizat un parastas la Tâncăbești comemorându-l pe Corneliu Zelea Codreanu. A existat o placă în cinstea luptătorilor anticomuniști scoasă dintr-un liceu din Sighet, a existat un liceu care purta numele martirului Mircea Vulcănescu și care a fost forțat să-și schimbe numele. Mă tem că am depășit limita de 350 de cuvinte pentru acest răspuns și aș fi putut scrie câteva pagini despre alte cazuri de intimidare, abuz și persecuție antiromânească. Sunt gata pentru ultima întrebare.

INSHREW: Cum v-a afectat personal cunoașterea Holocaustului atunci când ați auzit prima dată despre el?

SC: M-a afectat semnificativ, asemeni profesorului Ion Coja, m-am bucurat să aflu că nemții nu au comis toate acele atrocități, că omenirea nu s-a înjosit în asemenea hal încât să-si transforme semenii în săpun. Studiindu-l pe Fred Leuchter și Germar Rudolf am aflat că nu au existat camere de gazare pentru oameni, fapt care a contribuit la bucuria mea. Acesta a fost aspectul pozitiv al cunoașterii holocaustului, care mi-a redat încrederea în omenire. Însă imediat după această realizare am fost revoltat până în străfundul ființei mele, revoltat că au fost oameni care și-au pierdut banii, căsnicia și libertatea, uneori chiar viața, ca urmare a persecuției justiției aservite religiei holocaustului. Poate religie e impropriu spus, mai degrabă este o idolatrie care urmărește să elimine “ereticii”. Am fost revoltat să aflu că de la bugetul public se finanțează un institut terorist, antiromânesc, care se ocupă cu reeducarea societății românești.  Anul trecut, tot din banii publici s-au acordat pensii speciale pentru așa-zișii supraviețuitori de holocaust. Sunt revoltat că prietenul meu Vasile Zărnescu era să intre la închisoare fără să fi comis vreo infracțiune, pus în banca acuzaților pentru “crima” de a fi scris articole și o carte. Sunt revoltat că Marian Motocu nu și-a putut înscrie legal asociația din cauza interferenței institutului Elie Wiesel.

Au fost și momente amuzante, ca și atunci când am citit mărturii caraghioase, absolut hilare despre mașinării letale de masturbare sau câini dresați să ucidă jidani în apă. Poveștile caricaturale, parcă scoase din desene animate, au produs momente de umor înalt, dar gustul final a fost unul amar, întrucât aceste desene animate au avut consecințe grave pentru justiția europeană în sensul subjugării ei, anulând dreptul fundamental la liberă exprimare.