A.C. Cuza: Mișcările Studențești și Cauzele Lor – 1923

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iulie 8, 2024

A.C. Cuza: Mișcările Studențești și Cauzele Lor – 1923

Mișcările studențești de la toate Universitățile se datoresc grijei pe care o au studenții de viitorul Culturei naţionale româneşti, primejduită prin marele număr de jidani care au acaparat comerțul, industria, meseriile, exploatările şi care având toate mijloacele în mâna lor năvălesc în Universităţi, în care Românii nu se pot menținea, Aceasta va face ca Jidanii să devină clasa conducătoare a nației româneşti.

Această primejdie a devenit cu deosebire acută de la semnarea silită a tratatului de la: S. Germain în 1919, a cărei consecinţă este votarea Constiuţiei de la 28 Martie 1923, cu profund jignitoarea aşa zisă „clauză a minorităţilor“. Această gravă atingere a suveranităţii Statului Românesc a provocat resentimentul general al Românilor, în fruntea cărora e firesc să stea studențimea Universitară, aşa precum se şi vede. Studenţii sunt îngrijoraţi, totodată de: propria lor existență în viitor, ca şi de existența naţiei însăşi. Aceasta este cauza determinantă a mișcărilor studenţeşti, în general.

II. Mişcările studenţeşti dela Universitatea-Iași.

Mişcarea studențească se recunoaşte că a pornit, mai ales, de la Iaşi. Aceasta se datorește poate, mai întâi, unui vechiu privilegiu al laşilor, de a fi, cum se zice, initiatorul mişcărilor, culturale şi politice.

E firesc apoi ca în Iaşul copleşit de Jidani să fie o conştiinţă îngrijorată, mai vie pentru viitorul nației româneşti.

În sfârşit, sunt şi următoarele cauze directe, provocătoare ale mişcărilor “studenţeşti, în imediata legătură cu cauza generală. lată aceste cauze :

a) Conflictul de directive.

„Acesi conflict porneşte din anul 1909, A acest an studenţimea din lași a luat, după organizarea ei proprie, inițiativa unui mare congres studențesc care s-a ţinut la Iași în zilele de 6, 7, 8 și 9 Septembre 1909.

Ca principiu de organizare a întregeii studențimi româneşti a fost atunci proclamată ideea naționalistă cuprinsă în moţiunea acestui congres care este publicată in Neamul Românesc, Anul 1V p.1728 zicând:

«Studenţimea îşi ia angajamentul solemn de a sluji cu orice jerită crezul său de izbăvire a neamului şi declară a se organiza pe baza <culturală-națională>.

O lună încheiată după această mişcare naționalistă creştină a studențimei, porneşte contra mişcare antireligioasă şi antinațională a unora dintre profesorii Universităţii din laşi.  Această mișcare este inițiată printr-o propunere în scris semnata de 5 profesori, prin care se cere suprimarea serviciului religios la inaugurarea cursurilor Universitare.

În ziarul “Mișcarea” de la 10 Oct. 1909 Doctorul C. Tiron, profesor la Facult. de Medicină, acum decedat, sub titlul “Sfeștania de la Universitatea din Iași” proferează cele mai grave insulte împotriva religiei. Astfel se zice : (N.R. Anul IV. p. 1990):

“Pentru mine preotul, (oricărei religii aparține el) și crîșmarul (de orice naționalitate ar fi) aparțin la două profesii analoage: preotul trăește ca parazit din sacul cu minciuni…biserica și religia…lipitoarea…ceremonialul acestor daine de un ridicol umilitor…etc”.

Mișcarea antireligioasă și antinațională continuă ca o manifestație anarhistă bine caracterizată. În fruntea acestei mișcări, se pune Prof. Paul Bujor și Prof. I. Simionescu de la Facult. de Științe. Sub președinția Prof. Paul Bujor și cu asistența Prof. I. Simionescu, s-a ținut întrunirea “Uniunei Socialiste” de protestare împotriva condamnării anarhistului Ferrer, și pentru aducerea în țară a anarhistului Racowschi. La această întrunire s-a fluierat “Deșteaptă-te Române” și “Imnul Regal”, ceia ce a provocat  protestarea studențimei și evacuarea sălei. Într-un memoriu al lor, studenții își exprimă toată indignarea, zicând (N.R. an. IV pag. 2070):

“Spre rușinea și răspunderea Președintelui Întrunirei Prof. Paul Bujor, membrii “Uniunei Socialiste” au huiduit și fluierat “Imnul Regal”…

“Tineretul Universitar se simte scutit de orice considerație față de Profesorul care s-a făcut vinovat de acest cutezător și nesocotit act de antidinasticism și renegare națională…”

“Aceasta au fost faptele; acum ținem a veșteji încă odata purtarea Prof. Universitar Bujor. – Președinte de Întrunire jidovească – profesor care a lipsit de când îl cunoaștem de la datoriile sale de Român”.

Acestea se petreceau la 1909. De atunci contra mișcarea antireligioasă si antinațională, a fost continuată în mod și mai sistematic de la constituirea așa zisului “Partid țărănist”, în care au intrat toate elementele mai vechi cu idei pronunțat anarhice, ca Prof. Paul Bujor, cel cu “lumina de la răsărit”, partid care prin mijloace abuzive, formând un fel de majoritate, exercitează o adevărată teroare împotriva studenților și chiar a profesorilor, bănuiți de a fi câtuși de puțin “naționaliști”. Vom cita exemple:

b) Acțiunea contra sfeștaniei. La 1919, pentru a pune capăț acestei agitațiuni a profesorilor cu idei antireligioase, au intervenit vechii profesori Petru Poni, C. Climescu și A.D. Xenopol pronunțându-se, printr-un memorie, pentru menținerea tradiției serviciului religios la deschiderea cursurilor. Se părea că această cauză de neînțelegere a fost definitiv înlăturată. Totuși, în anul 1920, Profesorul Myller a provocat un grav conflict cu fostul Rector Dr. Leon Cosmovici, sărind să-l bată din cauza sfeștaniei. La 1921, Profesorul Paul Bujor, a declarat că nu-si va ținea prelegerea la deschiderea cursurilor, dacă se va face sfeștania. – La 1922, Rectorul Bratu neprimind a se face serviciul religios în Universitate, a hotărât ca studenții să meargă, creștinii la Mitropolie, iar Jidanii la sinagogă, punând pe aceeași linie Mitropolia Creștină cu SInagoga jidovească. Această măsură a provocat iarăsi dezordine. – La 1923, Pro-Rectorul Dr. C. Bacaloglu, decan al Facultăței de Medicină, primind să se facă steștania – care s-a făcut în ordine – a fost silit de “țărăniști”, cu scandal, să demisioneze din Decanat, fiind astfel înlăturat și ca Rector. – La 1924, fiind Rectorul D-rul C. Slătineanu, steștania iarăși a fost interzisă, fără motiv, de Senatul “țăranist”, provocându-se protestul studenților și oficiarea din inițiativa lor a serviciului divin în sala pașilor pierduți.

Altă cauză directă a mișcărilor studențești, pe lângă prigonirea religioasă, de neînțeles este înlăturarea românilor și favorizarea ostentativă a jidanilor, la ocuparea posturilor Universitare.

c) Înlăturarea românilor din funcțiile universitare și jidănirea Universității. Cităm următoarele cazuri:

Profesorul Severin, a fost silit să emigreze la București din cauză că nu împărtașea ideile “țărăniste”.

Profesorul G. Bratu, a fost nevoit să plece la Cluj, fiind prigonit de “țărăniștii” de la Facult. de Științe în frunte cu Prof. Myller, sub bănuiala că ar fi “naționalist”.

Tânărul asistent Universitar D-r. M. L. Cosmovici este îndepărtat de la catedră de către aceiași “țărăniști” care voiau să aducă pentru a-l înlocui, un profesor jidan de la Strassburg.

Pe când se înlătură astfel elementele cele mai valoroase românești, se introduc treptat jidanii care ocupă posturile de profesori, asistenți și șefi de lucrări. Citam următoarele cazuri:

1. Jidanul Sanielevici, profesor titular la Matematici.
2. Jidanul Goldner, asistent la Prof. Pușcariu.
3. Jidanul Convier, șef de lucrări la Prof. Dr. Deleanu.
4. Jidanul Vascaboinic, asistent la Prof. Dr. Anghel
5. Jidanul Pineles, preparator la Prof. Dr. Gracoșchi.
6. Jidanul Melicsohn, preparator la Profesorul Myller.
7. Jidanca D-na Grinspan-Sevastos, asistentă la Prof. Dr. Mironescu.
8. Jidanca Vexler Grossi, secundară la Maternitate.

Pe lângă acești jidani, din universitate, mai amintim că la Spitalul Sf. Spiridon și în clinici, locurile de interni și externi le ocupă în mare număr tot jidanii.

Continuă lectura AICI.

Descarcă PDF AICI.